5,035 matches
-
la elacasă, zise Dan Bogdan, este că doamna Ioanide nu mi-a putut G. Călinescu spune unde e. Lipsea de acasă de vreo două luni, doamna însă părea cu totul indiferentă. - Ei se înțeleg foarte bine, zise madam Valsamaky. Sub indiferența și răceala lor e o prietenie veche. Să nu bârfești pe unul către altul când se ceartă, că se uită foarte urât. - Mă rog, întrebă Pomponescu, unde dispare Ioanide? - Cine știe?! se hazardă Gulimănescu. L-am zărit odatăcu o domnișoară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
impacientat Gonzalv. (Conțescu era titularul catedrei de geografie pe care o pîndea.) - Ei bine, a avut acum trei ore un atac de apoplexie! G. Călinescu Toți cei de față, oameni în vârstă, primiră vestea foarte mișcați. Malign, Ioanide adăugă cu indiferență crudă: - Se zice că dorința lui este să-i urmeze la catedră ginere-său, Rene Popescu. Gonzalv făcu la început o figură uimită, sângele îi explodă în față de o bucurie nestăpânită, apoi, la ipoteza unui contracandidat, deveni alb ca varul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acela care începuse ostilitățile, într-o dimineață iritată. Când i se întîmpla acest lucru, Ioanide, după o fază oratorică în care evoca și enumera volubil toate vechile erori ale doamnei Ioanide, trecea la o muțenie aproape absolută și la o indiferență politicoasă. Venea la masă, invitat de doamna Ioanide, mânca fără a spune nimic, cu ochii de obicei înfundați într-o revistă, turna amabil apă ori vin și în paharul lui și în al doamnei Ioanide, căreia îi răspundea printr-un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
resemneze. FeIonia lui Hagienuș era într-adevăr foarte curioasă, și ea se explica prin motive aproape imponderabile, ce scăpau deocamdată vigilenței victimei. Când Pomponescu ieșise de la Saferian, fusese imperceptibil atins de rămânerea lui Suflețel, pe care o interpretă ca o indiferență față de persoana sa, în ipoteza mai cu seamă a ministeriatului. Gestul i se păru astfel, în comparare cu zelul celor care îl însoțise, în frunte cu Gulimănescu. Acesta din urmă îl întovărășise până acasă, și pe drum, din maliție gratuită
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
casa lui Ioanide, la un colț de stradă, apoi se opriră față în față în postură de convorbire, fără a-și spune totuși nimic, în fine, schimbîndu-și poziția mâinilor de la spate în buzunare, se întoarseră cu G. Călinescu aceeași lentă indiferență. Lui Ioanide îi făcură o impresie detestabilă. Unul din ei îi aruncase o privire cinică din niște ochi spălăciți, agravați de o despicare a buzei de sus. Arhitectul intră în curte și urmări de acolo pe suspecți, care merseră până la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
drum, unde nu era nici o clădire, zări pe cei doi indivizi preumblîndu-se ca și mai înainte, cu capetele întoarse de astă dată în direcția celuilalt trotuar. Ioanide își netezi bila capului în semn de reflecție, apoi, ridicând din umeri cu indiferență, luă o carte din raft, părăsi biroul și se duse în celula lui cubiculară. V Arhitectul sosi cu oarecare întîrziere la masa de la "Continental" și se încredință că de data aceasta Gaittany nu mințise. Nu participau decât obișnuiții Saferian, Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
conștiința de a se preface, cădea brusc în infirmitate prin autosugestie. De ce făcea astfel? se întrebase de atâtea ori Pomponescu. Concluzia la care ajunsese, luând în examinare și câteva aluzii filozofice ale bătrânei, era că mamă-sa se temea de indiferența celorlalți dacă s-ar fi declarat sănătoasă. În fiecare bătrân există o frică de a fi abandonat și o nevoie de a ocupa conștiința celorlalți. Maman se menținea la suprafață printr-o alianță tacită cu Mamy, care și ea, fiind
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar fi gândit să reproșeze lui Ioanide infidelitățile sale, presupunând că vina e totdeauna a femeii neglijate și că dragostea bărbatului are în ea ceva incoercibil și de la sine motivabil. Ea găsea femeilor câte un cusur, lipsă de frumusețe, neglijență, indiferență. Pe bărbați îi scuza, și chiar despre Gonzalv Ionescu, pe care, firește, Ioanide îl făcuse dobitoc, îl găsi politicos, îndatoritor. Hergot și Erminia iritau pe Ioanide la fel ca și Elvira, prin faptul că duceau respectul de oameni până acolo
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
încovoierea lui de umeri care nu-i diminua deloc statura și nici nu i-o înclina din mijloc, ridică mâna Ioanei și o sărută, adăugând un compliment oral. Numai cine nu cunoștea bine pe Ioanide putea interpreta fuga lui ca indiferență. Cât stătuse pe scaun, arhitectul bătuse cu degetele darabana pe genunchi, semn grav. Ioana începuse a-l interesa din ce în ce mai mult. Luând masa la Erminia, a doua zi, deoarece acasă nu era încă nimeni, arhitectul deschise discuția asupra însușirilor pe care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ionescu" o dezamăgi: - Luați loc! Îl pofti ea gentilă.Gonzalv, după un moment de reculegere, intră în materie. - Probabil, zise el, sunteți îngrijorată de lipsa soțuluidumneavoastră. - Îngrijorată? se miră madam Ioanide. De ce? Gonzalv nu se aștepta la o astfel de indiferență și-și pierdu oarecum cumpătul. - Am crezut că e o datorie, în sfârșit, să vă dau un indiciuca să puteți să-l readuceți pe calea cea bună. Prima impulsie a doamnei Ioanide fu de a invita pe Gonzalv să nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
confortului, și calitatea de "profesor" cheltuia toate aspirațiile lui. Casa lui Dan Bogdan era mai simplistă sub raportul rafinamentului, tensiunea lui Bogdan mergea în direcția ajutării rudelor imediate. Sugestia lui Suflețel fu primită deci cu o curiozitate secretă și cu indiferență exterioară. Pe Dan Bogdan, om cu raționamentul lent, îl supăra G. Călinescu dezacordul între interesul propunerii și antipatia lui momentană pentru Mișcare. Gulimănescu trecea numai prin îndoieli asupra desfășurării evenimentelor. De aceea îndreptă convorbirea în această direcție: - Afacerea e complicată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
despre Tudorel, probabil și-au zis că arestarea lui ar produce atâta vâlvă în cercurile intelectuale, încît asta ar folosi, mărind amplitudinea amenințărilor Mișcării, alimentând scandalul de care avea nevoie. De aceea Siguranța nu l-a reținut, simulând o respectuoasă indiferență. De observat că Tudorel a avut la interogator amorul propriu de a nu spune nici o minciună. Mișcarea conta prin sugestii străine pe o astfel de întorsătură a evenimentelor, încît procesele politice ar fi fost zădărnicite sau stinse, și în curând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de sport. Din cauza slăbiciunii mele relative pentru lectură (biblioteca tatii a exercitat un prestigiu asupra mea), camarazii mă ironizează ca "intelectual". E de la sine înțeles că antipatia mea, din păcate în bună parte filozofică, pentru cărți se unește cu o indiferență tot atât de mare pentru scris. Mania de a fi autor bântuia și printre colegii mei de școală, și nu e unul care să nu fi compus măcar o poezie. La liceu, colegii scoteau și o revistă, și cred că sunt singurul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
au nici un acces. Nu pot să neg că tata are un mare prestigiu asupra femeilor, însă nu fiindcă e talentat, nici fiindcă le admiră, ci dimpotrivă, pentru motivul că știe să-și ascundă emoția și le tratează cu o superioară indiferență, care este infailibilă. În privința asta mă tem că e dotat mai bine decât mine. Eu am o bună filozofie a femeii (Ioanide: "Mai bine zis: o nebună filozofie"), de care el ar fi scandalizat, totuși, el aplică inconștient filozofia mea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cervantes și Goya. Cine-i ăla Franco? Refuz să-l înregistrez. Vorbește-mi de Churriguera!"¤ De multe ori mi-am făcut un examen serios de conștiință și am ajuns la concluzia că am o oarecare asemănare cu tata sub raportul indiferenței la geografie. N-am destăinuit acest lucru camarazilor, de teamă să nu-i contrariez, deși am impresia că cei mai mulți din ei sunt în categoria mea. Singurul fapt absolut cert este nevoia mea biologică de a participa la un mare eveniment
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să moară!" £Cît despre colonii, odată și odată vor trebui să dispară. Ciudat! Doru are instinctul, pe care îl credeam perimat, de a stăpâni sclavi.") Cred că toată afacerea cuceririi Franței nu va dura mai mult de trei zile. În legătură cu indiferența noastră pentru spațiul geografic de manifestare a energiei române, odată unul dintre noi a propus să ne transportăm în Sicilia, spre a începe o propagandă în vederea despărțirii ei de Italia. Atunci am început să citesc opere de istorie relativ la trecutul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu era în fond foarte adâncă, contribuind la ea elemente multiple. Întâi de toate intra surpriza că o femeie poate să-l planteze în chipul acesta expeditiv. Să fi ajuns oare la vârsta când femeile tinere te consideră cu o indiferență brutală? Pomponescu își privea în oglindă părul cărunt, mustața tunsă englezește, cu câteva fire albe, și rămase extrem de satisfăcut de el însuși. Se găsea agreabil în toată puterea cuvântului. Al doilea element era sentimentul de singurătate. Pomponescu era sentimental, poseda
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
madam Ioanide se așeză așa îmbrăcată cum era pe un scaun lângă biroul lui Ioanide. - Dragul meu, zise ea simplu, bătând ușor peste mînasoțului ei, am pierdut pe Pica. Împușcată. Ioanide ridică ochii spre ea, fără a spune nimic. O indiferență totală îl izbise, iar mâna lui dreaptă desena mecanic pe o foaie de hârtie un șir de coloane ionice. Madam Ioanide cunoștea bine acest fenomen. Când Ioanide era zdrobit sufletește, pierdea orice interes pentru viață, părea de o răceală cinică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mine. Să vădcine-ți dă plapumă cu zece lei! - Dumnezeu să te-nțeleagă, n-ai o vorbă la locul ei. Clientul se depărta înciudat, cu toate că știa că în altă parte nu e mai ieftin. Plăpumarul îl lăsa să plece, aparent cu indiferență, dacă însă constata că clientul pleacă de-a binelea, îi făcea semn. . - Ei, domnule, nu vii să ne-nțelegem? . - Ce să mai viu, când nu-i dăm de rost! . - Vrei să cumperi marfă, sau nu vrei? Dacă vrei, vino la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide și i se turnă într-un păhărel. La început Tudorel ezită, având sentimentul că nu e demn din partea lui să-și facă un curaj artificial. Pe urmă cugetă că bravada ar fi poate de prost-gust și un fel de indiferență morală față de tatăl său. Bău deci și, ca unul care nu obișnuia alcooluri, observă numai zîmbind: - E foarte tare! Hangerliu întîmpină pe ofițer și pe ceilalți cu moliciunea lui naturală, sculîndu-se și urnindu-se fără grabă. Zvârli pantoful drept din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe nepoată-sa, voi fi nevoit s-o iau, e viitorul meu și al copiilor în joc. . Erminia înregistra aceste tocmeli într-un mod foarte original. Nu pomenea direct de ipoteza căsătoriei, dar nici n-o repudia scandalizată, arăta o indiferență prietenoasă. Hergot se simți cam îngrijorat de posibilitatea de a rămâne singur, și atunci Erminia îi zise: . - În nici un caz nu te-aș părăsi. De altfel sunt vorbe cu-rate, de asta îmi arde mie acum? . Într-adevăr Erminia, foarte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Astava trebui să fie ultima dumitale experiență. - Pozitiv! o asigură Gonzalv. . - Singura scuză pe care ți-aș găsi-o este că nici soțiiledumitale n-au ținut la dumneata excesiv. Ușurința cu care actuala dumitale soție consimte să se despartă dovedește indiferență. . - Face asta din devotament, având în vedere viitorul copiilor. . - O căsătorie reprezintă un act serios și cine intră în ea seapără cu toate forțele. Nu-ți voi permite să neglijezi căminul. - N-am să dau nici un prilej de reclamație. În
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar fi observat noutatea. Arhitectul își dădea seama de altfel de acest fenomen. Tot ce azi produce senzație într-un oraș cu monumente vechi și atrage atenția în virtutea reclamei seculare făcute prin școală - spunea el - a apărut mutește, adesea în indiferența generală.Contemporanii nu salută cu trâmbițe operele prin care se vor semnala în viitor și pe care artiștii le construiesc ca cârtițele pe sub secolul lor. La ordinea zilei este Pomponescu. Într-un fel, Gonzalv era de acord cu Ioanide în măsura în care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
al materialului este de cea mai mare importanță pentru arhitect. Arta arhitecturii, nefiind abstractă, nu se poate dispensa de geografie. Pomponescu încercă să-și însenineze gândurile în colocvii cu Ioana. Nu s-ar putea spune că aceasta îl primi cu indiferență, având în vedere placiditatea ei obișnuită. Însă îl trată cu o privire stânjenită, în care se ghicea compătimirea. Ceea ce se petrecuse înainte cu Ioanide se repeta acum cu Pomponescu, într-un mod mai grav, deoarece pe cel din urmă lumea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ambianță socială ale cărei tipuri caracteristice sunt Jean Pomponescu, Hagienuș, Gaittany, Gulimănescu, Suflețel, 1 Apărute în 1954 și, respectiv, 1960. Gonzalv Ionescu, Saferian, filistini nevertebrați, dispuși să accepte orice compromis pentru asigurarea propriului confort, nu poate fi vorba. Înconjurat de indiferență ostilă, neputîndu-și înfăptui planurile mari de creație, având de întîmpinat invidie, dușmănie, șicane demoralizatoare ori de câte ori i se oferă prilejul de a-și valorifica, fie și parțial, capacitățile, arhitectul a dobândit o psihologie curioasă, violent contradictorie. El trece brusc de la concentrări
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]