4,148 matches
-
și control” față de numele meu. O simțisem În multe Împrejurări (unele ținând, de-a dreptul, de triviale scenarii infantile numite „de-a v-ați ascunselea” sau „hoții și jandarmii”), dar mai ales În relația cu cenzorii care reprezentau, ubuesc, Cenzura inexistentă (o altă instantanee idee genială a genialului Bufon Național). Tensiunea acestei relații se dovedise extremă, atât la apariția volumului de eseuri Pe contur, În 1984 (volumul tocmai premiat, În 1986, În care, până la urmă, după repetatele insistențe ale editurii, fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de peste aproape două decenii și, eventual, și cuvântările rostite la seara ce mi se dedicase la Târgul de carte din Ierusalim, tot În 1999. Deși am izbutit, până la urmă, transcrierea, proiectul va rămâne, bănuiesc, ca multe altele, pentru o posteritate inexistentă. L-am putut urmări adesea, În acești ani, pe Leon În rolul de Înțelept conciliator al unor conflicte sau neînțelegeri Între prieteni și nu numai. Misiunea i se potrivea, datorită unei delicate diplomații de pacificare cu care opera Între cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
living, eforturile unui șoarece de câmp de a construi un câmp așa cum îl ținuse minte. Am trăit să văd aceeași poveste repetată în mii de feluri și, din moment ce mi-am petrecut o mare parte din viață la umbra unui copac inexistent, consider că sunt îndreptățită să vorbesc în numele șoarecelui de câmp. —Loren Eiseley, The Night Country, „The Brown Wasps“ Pe când animalele și oamenii vorbeau încă aceeași limbă, spune una dintre poveștile tribului Cree, Iepurele a vrut s-ajungă pe Lună. Iepurele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu care se confruntase la birou. Vei fi o mamă bună, înfricoșătoare, dar bună. Și tu la fel, mi-a întors ea replica. Nu-i așa? adăugă ea timid. M-am întors spre oglindă în căutarea unui fir de praf inexistent în ochi. — S-ar putea. Lisa m-a întors spre ea, apucându-mă de umeri. Ochii îi străluceau de entuziasm. — Vrei să spui că tu și Mark v-ați hotărât în sfârșit să încercați să faceți un copil? E minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
m-am uitat în gol. La întâlnirea noastră, Laura Archer a ținut să-mi spună că are o secretară care lucrează alături. Mi-am adus aminte biroul, doar mobila de bază și nimic altceva, la fel și în biroul secretarei inexistente. Era clar că a vrut să ascundă legătura ei cu Clifford Hammond, pretinzând că lucrează în altă parte. Dar de ce ar acoperi-o cei de la McCott Shaw, preluându-i apelurile și dându-i acces liber la birourile lor? Nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
toți. La lumina puțină a candelei, lui vodă i se părură nespus de dragi. Cum a intrat, venind din odaia de dormit fără să-l simtă nimeni, tot așa ar putea pleca aiurea, știa bine că paza Curții domnești era inexistentă. Ce puteau face doisprezece lefegii turci? Da, putea pleca oriunde, era bogat, avea bani la Zecca Veneției și la Brașov. Dar asta ce însemna? Răzbunarea cumplită a turcilor i-ar fi omorât pe toți cei de aci, pe toți cei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
al ueni uinvrestțăi elgenze, nu cntozeaă În ce odrnie se alfă lirteele Îtnr-un cuăvnt, signruul lcuru ipmotarnt e ca pirma și utlima liertă să fie la lcuol lor”... De aceea, Îmi plac experimentele de tip Albă ca zăpada cu ...cuvinte inexistente (cum am văzut la Cluj). Citesc În România literară două pagini de revistă, semnate G.Banu, despre Sankt Petersburg, unde a văzut două spectacole. Despre montări Însă, nu-s scrise decît șase rînduri; restul, despre oraș, istorie, clădiri, aur, Dostoievski
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să-i pun În scenă repede, pe bani siguri, deși tardivi (bani care n-au cum și de unde să apară!)...foști amici care mă mustră că nu-i pun În scenă de ani de zile...așa-ziși Rectori la universități inexistente, care mă roagă să conduc o catedră... sunt deja odioși. Fiindcă ei cred că au numai drepturi, iar cei din jur - doar datorii. Fiindu-mi milă de mine, recunosc, pînă la urmă, mie milă și de ei... Dintr-un articol
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să rămână. Poate din dorința inconștientă ca în cazul în care planșeul se prăbușește să fie cât mai aproape de ieșire. El nu-și făcuse astfel de iluzii niciodată. Dacă încasau o lovitura directă, șansele lor de supraviețuire erau ca și inexistente. Atunci când sunetul surd al exploziilor era urmat de cutremurarea pământului bătrânul încremenea, doar buzele îi tremurau nervos, în timp ce ea se vâra cu capul în subțioara lui, ca un copil speriat. Aveau tot timpul la ei un geamantan modest, din carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gen care are de obiect omul moral, concret și divers. 25. Azi se împlinesc treizeci și șase de ani de la moartea ma-mei... Timpul vine din viitor, trece în urmă, se darmă peste ea, o acoperă, o face tot mai inexistentă, căci morții mor și ei mereu. Când voi dispărea și eu, va fi murit și ea complet din univers. 26. Tinerețea - plutire pe un râu de munte cu mlădieri capricioase, sub jocurile de lumini și umbre ale pădurilor cu întîrzieri
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
înaintaș înscrise în nervii ascendenței și luptând să iasă în lumina conștiinței? Azi se împlinesc treizeci și șase de ani de la moartea mamei... Timpul vine din viitor, trece în urmă, se darmă peste ea, o acoperă, o face tot mai inexistentă, căci morții mor și ei, mereu. Când voi dispărea și eu, va fi murit și ea complet din univers. Prea mic, când a murit, ca s-o țin minte, imaginea ei mi-am creat-o mai târziu, în copilărie, după
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
numeroasa ei progenitură. Timotin m-a invitat la el, la mănăstire. Doamna a tăcut ca un mormânt. Matematicianul ăsta nu îmbătrînește. Dar nici nu are ce îmbătrîni în el. Subțire, uscat, abstract ca și cifrele lui, pulsația vieții este aproape inexistentă într-însul. Cu nasul ascuțit peste mustățile subțiri - două linii negre, drepte, îmbinate deasupra buzelor inexpresive - cu părul lui sărac și lins pe tidvă, a rămas ca la douăzeci de ani. De altfel, și știința lui este eternă, ca și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
era o altă ediție a crâșmarului din Humulești. Fatalitatea cu care era mânată femeia spre el, zâmbetul lui și mustața leneșă de om pasionat se opuneau oricărei apropieri între cei doi bărbați de pe valea Ozanei. Trăsura noastră zgomotoasă a trecut inexistentă pentru femeia teribilă cu sânii mici, cu coapsele fine, cu gleznele goale. Lipsit de orice estetică, înconjurat de un peisaj monoton și trist, cu cele două biserici dinlăuntrul "zidului" una lângă alta (ceea ce dă, nu știu pentru ce, o impresie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lui sentimente, ca într-o partidă de șah jucată cu el însuși. Platonism, oroare de materie, supraom? Dar mărturisește că te arde un fier roșu prin inimă acum, când ți-o imaginezi dormind în dezordinea pânzelor albe! E cineva, încă inexistent, care aspiră în tine la viață și vrea să aibă încîntătoarea și tulburătoarea asimetrie a zâmbetului ei. Și mărturisește că "finețea" ei, "distincția" ei, "unicitatea" ei îți sunt prețioase ca tot atâtea cauze care o fac mai intangibilă, mai inaccesibilă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sigură de existență, fiind rezultatul conviețuirii intime dintre cel care privește și obiectul privirii. Relevantă în acest sens este, în Adela, amintirea mamei: "Timpul vine din viitor, trece în urmă, se darmă peste ea, o acopere, o face tot mai inexistentă, căci morții mor și ei, mereu. Când voi dispărea și eu, va fi murit și ea complet din univers. ă...î. Amintire a unei imagini arbitrare de altădată, aceasta și atâta este mama." Chiar după dispariția fizică a celui privit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mama m-a luat de mânuță și am intrat acolo. Dar printre ostrețele gardului, urmăream să văd ce face tata în stradă. Întâi a stat nemișcat un timp, cu urechile atente la zgomotele nopții care, de fapt, erau ca și inexistente. Doar lângă mine se auzeau țârâind greierii. Tata a sprijinit bastonul de gard, așa de aproape de mine încât puteam să-l ating cu mâna, s-a aplecat spre stâlpul porții pe care intrasem noi, a moșmolit ceva acolo, apoi s-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
coapsele prelungi. Alergă până În capătul pontonului și sări În lac, unde un grup de naiade (prietenele ei de la Cedar Rapids) Înotară În Întâmpinarea ei. Lăsând cartea În jos, mi-am privit corpul. Era acolo, ca de obicei: pieptul plat, șoldurile inexistente, picioarele ca niște prăjini, pișcate de țânțari. Apa lacului și soarele făceau să mi se cojească pielea. Degetele mi se zbârciseră cu totul. Mulțumită ramolismentului doctorului Phil și a pudorii lui Tessie, am ajuns la pubertate fără să știu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și petreceau timpul În librăria City Lights, frunzărind cărți broșate din colecția New Directions. Purtau pantaloni vărgați, cravate țipătoare, perciuni și cioc. Încercau să arate ca Tom Waits - sau poate că era invers. Ca personajele lui Mamet, populau o Americă inexistentă, ce seamănă cu fantasmele unui copil despre bărbații spilcuiți, traficanți și lumea interlopă. Se spune că În San Francisco se duc tinerii „ieșiți la pensie“. Dar, cu toate că povestea mea ar căpăta În mod sigur culoare dacă aș prezenta coborârea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
noi, am coborât într-o doară la subsolul bazinului cu foci. Acolo se făcea mai întîi un coridor cu terarii de-o parte și de alta. Păianjeni. Păsărari, tarantule, în fine, toate mărimile, formele și culorile. Scârboșenii după părerea Cristinei, inexistente după a Ioanei (care nu putea fi convinsă să deschidă ochii), izvoare de plăcere infinită după a mea. Apoi, insecte mimetice (concurs: cine le distinge primul dintre frunze și crenguțe) și nu mai știu ce altceva. Iar la capătul coridorului
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care se respectă, în această situație, este să dea la o parte învelișul acesta, "recuzita", în căutarea profunzimii, a semnificației, la fel cum ochiul nostru caută instinctiv, chiar și într-un tablou de Gauguin, liniile de fugă ale unei perspective inexistente. Din obișnuință vedem în suprafață, în "formă", doar un indiciu criptic al conținutului mai adânc, pe care autorul de obicei nu îl poate expune direct pentru că el nu ține de domeniul exprimabilului, ci este un sentiment sau o structură arhetipală
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
țări. Am vorbit despre catastrofă în prima frază a acestui articol? Asta pentru că nu există un cuvânt mai puternic. Cele mai bune teze au fost trei sau patru lucrări conformiste, cuminți și corecte. Nu am apreciat la ele nici originalitatea, inexistentă, nici vreun semn de reală gîndi-re, de real talent, de chemare pentru cultură, ci simpla exactitate a termenilor. N-am întîlnit nici un semn de înțelegere și de interes pentru un text poetic. Cât despre imensa masă - treizeci din patruzeci de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
altor cinci fete același lucru. Nu spune niciodată deschis ce are de spus. Mă tot duce cu vorba, parc-ar fi un țânc răsfățat, are impresia că toată lumea Îi datorează ceva, iar el nu trebuie să facă nimic, toți sunt inexistenți În fața lui. Habar n-are ce-i aia o relație! Habar n-are că o relație presupune doi parteneri, că nu poți doar să ceri, mai trebuie să și dai ceva În schimb! E copilul unui fond de investiții! Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
făcuse o primire ostilă, fiind Îmbrăcată sumar, dârdâia toată de frig, contribuind În egală măsură și răceala penetrantă din interiorul agenției (caloriferele nu funcționau) iar șansă să ajungă repede acasă nu se Întrezărea, circulația mijloacelor de transport era ca și inexistentă. Tony Pavone, vădit afectat de proporțiile stânjenitoare a aprigei zile de iarnă, Își alese cuvintele Încercând să-i impulsioneze o doză de optimism. „Îmi pare rău Atena, principalul vinovat sunt eu...! Am neglijat a mă informa de condițiile atmosferice din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și, mii de butoaie ori containere cu apă potabilă pentru supraviețuire...? Dacă da, atunci cât de mare a fost această corabie...? Și cum au reușit să construiască un asemenea colos plutitor, cunoscând de fapt, tehnologia unei asemenea grandioase Îndrâzneli era inexistentă...? Ar mai fi multe de spus În defavoarea afirmațiilor din biblie dar, noi oameni ne amăgim uneori apreciind fantezia unor scorneli ce ne face să zâmbim presupunând adevărul...!” „La drept vorbind, ști-i care-i părerea mea Șefule...? Nu avem nici o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
el. „Din ce oraș al țării sunteți, domnule inginer? Presupun totuși, sunteți tare Înfometat, cu mâncarea asta de proastă calitate și pe deasupra Înghețată...! Iar cu Îmbrăcămintea asta mizerabilă, vă puteți Înbolnăvi iar la infirmeria Închisorii În mod sigur, medicamentele sunt inexistente...!!” Tony Pavone se Îmbujoră, Întrezărind o speranță. Oftă prelung. „Sunt născut și trăiesc În acest minunat oraș, domnule maistru. Bucureștiul e leagănul copilăriei mele...! „Ave-ți familie...?” „Da și nu...! Am rămas fără părinți din fragedă tinerețe iar mai tărziu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]