6,102 matches
-
pentru a o constitui ca rezervă la dispoziția sa, urmând ca sectorul Jiu să fie apărat doar de 6 batalioane. Planul a fost anulat de declanșarea ofensivei germane astfel încât lupta a fost dată de forțele acestei divizii: 17 batalioane de infanterie, 2 escadroane de cavalerie și 15 baterii de artilerie. Forțele germane reușesc să rupă apărarea română în dimineața celei de-a doua zile a ofensivei, 24 octombrie 1916, când reușesc să surprindă și să ia prizonier, fără a trage un
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
baterii de artilerie. Forțele germane reușesc să rupă apărarea română în dimineața celei de-a doua zile a ofensivei, 24 octombrie 1916, când reușesc să surprindă și să ia prizonier, fără a trage un foc, întregul detașament Homoriceanu (două batalioane infanterie și un escadron de călărași) care asigura apărarea pasului Vâlcan. Prin breșa creată au început să se scurgă grosul forțelor atacatoare. Comandantul Armatei 1, generalul Ioan Culcer consideră situația pierdută și propune Marelui Cartier General să aprobe retragerea trupelor pe
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
întreaga fâșie a Armatei, între dealul Arșița Mocanului și satul Răcoasa. Sectorul prevăzut pentru ruperea frontului inamic avea o deschidere de 13 kilometri, fiind situat la flancul drept al dispozitivului de luptă. În primul eșalon au fost dispuse Divizia 8 Infanterie - în flancul drept, Divizia 6 Infanterie - în centru și Divizia 3 Infanterie - în flancul stâng. Toate forțele participante la ofensivă au fost puse în coordonarea generalului Arthur Văitoianu, comandantul Corpului II Armată. Rezerva, la dispoziția comandantului Armatei era formată din
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
Arșița Mocanului și satul Răcoasa. Sectorul prevăzut pentru ruperea frontului inamic avea o deschidere de 13 kilometri, fiind situat la flancul drept al dispozitivului de luptă. În primul eșalon au fost dispuse Divizia 8 Infanterie - în flancul drept, Divizia 6 Infanterie - în centru și Divizia 3 Infanterie - în flancul stâng. Toate forțele participante la ofensivă au fost puse în coordonarea generalului Arthur Văitoianu, comandantul Corpului II Armată. Rezerva, la dispoziția comandantului Armatei era formată din Divizia 1 Infanterie și Brigada 2
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
prevăzut pentru ruperea frontului inamic avea o deschidere de 13 kilometri, fiind situat la flancul drept al dispozitivului de luptă. În primul eșalon au fost dispuse Divizia 8 Infanterie - în flancul drept, Divizia 6 Infanterie - în centru și Divizia 3 Infanterie - în flancul stâng. Toate forțele participante la ofensivă au fost puse în coordonarea generalului Arthur Văitoianu, comandantul Corpului II Armată. Rezerva, la dispoziția comandantului Armatei era formată din Divizia 1 Infanterie și Brigada 2 Călărași. Pentru această bătălie Armata 2
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
drept, Divizia 6 Infanterie - în centru și Divizia 3 Infanterie - în flancul stâng. Toate forțele participante la ofensivă au fost puse în coordonarea generalului Arthur Văitoianu, comandantul Corpului II Armată. Rezerva, la dispoziția comandantului Armatei era formată din Divizia 1 Infanterie și Brigada 2 Călărași. Pentru această bătălie Armata 2 a avut la dispoziție un total de 56 de batalioane, 14 escadroane, 258 de tunuri și 50 000 de oameni. Pe timpul desfășurării bătăliei au mai fost primite ca sprijin sau întărire
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
Brigada de Grăniceri și Batalionul 17 Pionieri. Bătălia a început cu o puternică pregătire de artilerie pe durata a două zile, 9/22-10/23 iulie 1917. În dimineața zilei de 11/24 iulie, a fost declanșat atacul marile unități de infanterie. La ora 10 este cucerit satul Mărăști, iar până la sfârșitul zilei s-a reușit ruperea frontului Diviziei 218 Infanterie germană într-un sector cu lățimea de 10 kilometri. Acțiunea ofensivă a continuat și în ziua de 12/25 iulie obligând
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
două zile, 9/22-10/23 iulie 1917. În dimineața zilei de 11/24 iulie, a fost declanșat atacul marile unități de infanterie. La ora 10 este cucerit satul Mărăști, iar până la sfârșitul zilei s-a reușit ruperea frontului Diviziei 218 Infanterie germană într-un sector cu lățimea de 10 kilometri. Acțiunea ofensivă a continuat și în ziua de 12/25 iulie obligând inamicul la o retragere generală, ceea ce a permis eliberarea localităților Mărăști, Câmpuri, Vizantea Mănăstirească, Roșculești, Răcoasa etc. Ca urmare
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
Constantin Prezan pentru continuarea acțiunilor ofensivei pentru rectificarea frontului în vederea trecerii la defensivă. Operațiile ofensive vor fi continuate cu succes în zilele de13/26-14/27 iulie pe tot frontul Armatei, conducând la desființarea Grupului general Ruiz și încorporarea Diviziilor 218 Infanterie germană și 1 Cavalerie austro-ungară, în cadrul Grupului Gerock. Ofensiva Armatei 2 a fost oprită de Marele Cartier General în seara zilei de 14/27 iulie 1917. Armata primea ca înapoi Diviziile 7 și 12 Infanterie concomitent cu o nouă misiune
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
Ruiz și încorporarea Diviziilor 218 Infanterie germană și 1 Cavalerie austro-ungară, în cadrul Grupului Gerock. Ofensiva Armatei 2 a fost oprită de Marele Cartier General în seara zilei de 14/27 iulie 1917. Armata primea ca înapoi Diviziile 7 și 12 Infanterie concomitent cu o nouă misiune de luptă: apărarea văii Trotușului și a câmpurilor petroliere din regiune, singurele care mai erau în stăpânirea statului român și care asigurau tot necesarul de război al armatei. S-au mai desfășurat o serie de
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
care declanșaseră ofensiva spre nord, pe valea Siretului. Misiunea a revenit Grupului condus de generalul Friedrich von Gerok, aflat la flancul drept al Armatei 1 austro-ungare. Grupul Gerok era compus din Corpul 8 Armată - format din Diviziile 70 Honvezi, 117 Infanterie germană și 71 Infanterie austro-ungară, dispus între valea Dofteanei și Măgura Cașin și Gruparea Haber - formată din unități și subunități din Brigada 8 Munte austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară, Divizia 37 Honvezi etc. dispusă între Măgura Cașin și Irești. În fața
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
nord, pe valea Siretului. Misiunea a revenit Grupului condus de generalul Friedrich von Gerok, aflat la flancul drept al Armatei 1 austro-ungare. Grupul Gerok era compus din Corpul 8 Armată - format din Diviziile 70 Honvezi, 117 Infanterie germană și 71 Infanterie austro-ungară, dispus între valea Dofteanei și Măgura Cașin și Gruparea Haber - formată din unități și subunități din Brigada 8 Munte austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară, Divizia 37 Honvezi etc. dispusă între Măgura Cașin și Irești. În fața lor se aflau forțele
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
unități și subunități din Brigada 8 Munte austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară, Divizia 37 Honvezi etc. dispusă între Măgura Cașin și Irești. În fața lor se aflau forțele Armatei 2 române formate din Corpul IV Armată (Diviziile 6, 7 și 8 Infanterie), comandat de generalul de divizie Gheorghe Văleanu, ocupând fâșia dintre valea Dofteanei și înălțimea Sboina Neagră și Corpul II Armată (Diviziile 12, 3 și 1 Infanterie), comandat de generalul de divizie Arthur Văitoianu, ocupând fâșia dintre înălțimea Sboina Neagră și
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
forțele Armatei 2 române formate din Corpul IV Armată (Diviziile 6, 7 și 8 Infanterie), comandat de generalul de divizie Gheorghe Văleanu, ocupând fâșia dintre valea Dofteanei și înălțimea Sboina Neagră și Corpul II Armată (Diviziile 12, 3 și 1 Infanterie), comandat de generalul de divizie Arthur Văitoianu, ocupând fâșia dintre înălțimea Sboina Neagră și satul Valea Sării. Rezerva Armatei 2 era constituită din patru batalioane, dispuse la Câmpuri. Planul de operații al Grupului Gerok prevedea un atac dublu, cu lovitura
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
o lovitură secundară, dată de Divizia 70 Honvezi, pe direcția Târgu Ocna, având ca obiectiv întoarcerea flancului drept al Armatei 2 române și flancului stâng al Armatei 9 ruse. Pe direcția principală de efort fuseseră concentrate 34 de batalioane de infanterie sprijinite de 136 de piese de artilerie, dintre care 36 grele. Când bolșevicii au cucerit puterea în urma Revoluției din Octombrie și au semnat cu germanii Tratatul de la Brest-Litovsk, România a fost lăsată complet izolată și încercuită de forțele ostile, neavând
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
1952, Aiud) a fost un general român, care a deținut funcțiile de ministru de război și șef al marelui stat major al armatei române la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. a absolvit liceul militar (școala de cadeți de infanterie) din Cașovia (astăzi în Slovacia), liceul militar (școala de cadeți de cavalerie) din Mährisch-Weisskirchen (astăzi Hranice na Moravě, Moravia) și Școala Superioară de Război din Viena. În Primul Război Mondial, Iacobici a fost încadrat, cu gradul de căpitan, în marele
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
lui Wilhelm Keitel și Alfred Jodl, afirmă că pe frontul de vest existau în 1939 echivalentul a aproximativ 20 de divizii germane care trebuiau să facă față celor 90 de divizii franceze. 11 dintre cele 20 de divizii germane de infanterie aveau efectivele incomplete și le lipsea armamentul greu, în timp ce restul de 9 divizii erau în special trupe de linia a doua, batalioane de intendență și de grăniceri. În mod similar, cele mai multe avioane militare și cele mai multe unități de blindate erau în
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
Polonia înapoi în Germania, la frontiera de vest. Această manevră ar fi silit Germania să lupte pe două fronturi, sau să caute pacea. Asaltul francez a fost executat de cam 40 de divizii, din care una de blindate, trei de infanterie mecanizată, 78 de reginente de artilerie și 40 de batalione de tancuri. Toate forțele necesare au fost mobilizate în prima săptămână din septembrie. Pe 12 septembrie, Consiliul suprem de război anglo-francez s-a întâlnit pentru prima oară la Abbeville, în
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
de cavaleria ușoară turcă, creștinii fiind copleșiți de cele trei corpuri. Supraviețuitorii au fost nevoiți să se retragă la carele de război. Când Huniade a văzut că primul atac a fost respins, a atacat cu grosul armatei sale, compusă din infanterie ușoară și cavalerie grea. Ienicerii nu au reușit să oprească atacul, așadar cavalerii au înaintat prin centrul câmpiei, dar au fost opriți la tabăra inamică. După ce asaltul a fost oprit, infanteria otomană s-a regrupat și a început să atace
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
respins, a atacat cu grosul armatei sale, compusă din infanterie ușoară și cavalerie grea. Ienicerii nu au reușit să oprească atacul, așadar cavalerii au înaintat prin centrul câmpiei, dar au fost opriți la tabăra inamică. După ce asaltul a fost oprit, infanteria otomană s-a regrupat și a început să atace caii cavalerilor creștini pentru a opri avansul acestora. Cavaleria ușoară a rămas fără suportul celor în armură, otomanii reușind din nou să-i întoarcă la tabără. În haosul care a urmat
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
000 de oameni. În 1940, Brigada poloneză de vânători de munte a participat la bătălia de la Narvik (Norvegia), iar alte două divizii poloneze au participat la luptele din Franța. În același timp, erau în curs de constituire două divizii de infanterie și o brigadă motorizată poloneze. Brigada poloneză independentă carpatică a fost formată în principal din soldații care s-au retras prin România în Siria aflată sub mandatul Ligii Națiunilor. Forțele aeriene poloneze din Franța au fost compuse din 86 de
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
Această armată creată de sovietici pe frontul de răsărit a inclus Armata I Poloneză, Armata a II-a Polneză și Armata a III-a Poloneză (care mai târziu a fost unit cu Armata a II-a), cu 10 divizii de infanterie și 5 brigăzi blindate. Mulți dintre soldații acestor armate erau soldați ai Armatei Teritoriale căzuți prizonieri după atacul sovietic împotriva Poloniei în 1939. Alți soldați polonezi s-au înrolat pentru a scăpa de lagărele de muncă din Siberia. Unitățile militarea
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
(n. 7 august 1877, Ștefănești, județul Dorohoi - d. 15 octombrie 1950) a fost un general român. În 1895, la vârsta de 16 ani, a intrat la "Școala Militară de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie" din București, pe care a absolvit-o în 1897. La 1 iulie 1897 a fost avansat în gradul de sublocotenent de infanterie, prin decret regal, și a fost repartizat în funcția de comandant de pluton pușcași, la "Regimentul
Nicolae Samsonovici () [Corola-website/Science/304912_a_306241]
-
român. În 1895, la vârsta de 16 ani, a intrat la "Școala Militară de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie" din București, pe care a absolvit-o în 1897. La 1 iulie 1897 a fost avansat în gradul de sublocotenent de infanterie, prin decret regal, și a fost repartizat în funcția de comandant de pluton pușcași, la "Regimentul 14 Dorobanți" Roman. Aici și-a desfășurat activitatea timp de 13 ani, fiind avansat la gradul de locotenent, la 7 aprilie 1900 și căpitan
Nicolae Samsonovici () [Corola-website/Science/304912_a_306241]
-
maior și a comandat un batalion din Regimentul 14 Dorobanți Roman, în cel de-al doilea război balcanic. În preajma intrării României în Primul Război Mondial, a fost numit în funcția de șef de stat major al Diviziei a 7-a Infanterie Roman. La 15 august 1916, în ziua declanșării ostilităților dintre armata română și armatele Puterilor Centrale, ofițerul a fost înaintat în gradul de locotenent-colonel și numit în funcția de șef de stat-major al Corpului 6 Armată. La 1 aprilie 1917
Nicolae Samsonovici () [Corola-website/Science/304912_a_306241]