6,831 matches
-
uranieni O experiență religioasă se poate naște din simpla contemplare a boltei cerești. Cerul se vădește infinit, transcendent, fiind prin excelență un ganz andere față de nimicul reprezentat de om și mediul său. Transcendența se dezvăluie prin simpla conștientizare a înălțimii infinite. "Preaînaltul" devine dintr-o dată un atribut al divinității. Regiunile superioare, unde omul nu poate ajunge, zonele siderale dobândesc prestigiul transcendentului, al realității absolute, al veșniciei. Acolo locuiesc zeii și tot acolo se înalță, după unele religii, sufletele morților. "Preaînaltul" este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
uneori de pretexte ridicole. Totul dovedește însă că echilibrul e numai aparent. Guvernele se schimbă cu o repeziciune care uluiește. Apar și dispar aceiași oameni. Plus ça change, plus c'est la męme chose. În aparență, partidele de guvernământ - după infinite sciziuni, disensiuni și coaliții pasagere - s-au regrupat în două mari partide: la dreapta, regeneratorii, la stânga, progresiștii. În realitate, unitatea lor e precară și se clatină la orice criză. Cu timpul, aceste glorioase partide de guvernământ își pierd aproape contactul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de bogăție este un fapt sau un privilegiu: "există o bogăție-egoism și o bogăție-sacrificiu și devotament". Cea dintâi e improductivă pentru colectivitate, servind doar ca un instrument de neistovită consumație a unei clase privilegiate, care nu urmărește decât satisfacerea unui infinit număr de dorințe firești sau artificiale. Dar, "o dorință cheamă pe alta, satisfacerea anumitor aspirații face să se nască altele, întreținînd o ambiție fără margini, ca o băutură misterioasă care ar avea ca efect să ne facă setea tot mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o parte, sau toți, sau unul. Când se nasc oameni noi, să-i ducă pe o planetă nouă? Da, dacă sunt pe Pământ oameni nemuritori care distrug Pământul, ar putea să-i ducă acolo, să meargă acolo. Dacă Universul e infinit și sunt atâtea stele și atâtea planete, atunci ar putea ca fiecare om care se naște să stea singur pe câte o planetă, ar fi bine așa? Ăăă... Da. Nu ar fi bine... că n-ar putea să stea singur
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
prin moarte. Dacă în Comisionarul se excelează în monologul dialogal al spațiului închis ("piesă de cameră" cu irizații romantice), Arhivarul este o desfoliere aproape vetero-maniacală, am zice, de închipuiri nu o dată cu fibră kafkiană, dar și mateină. Cufărul cu molii spațiu infinit al reveriei plăsmuitoare de fantasme cu amintiri trăite/visate, frenezia recompunerii prin magie fabulatorie a ființei ca obiect sacral și a Lucrului ca timp oprit, încrustat, sufletul vagant prin epoci și medii copios populate cu vedenii oferă lecturii voluptăți de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sufletește. Dar asta înseamnă că suntem cu zece ani... mai aproape de personajele sale. în orice caz, textul nu are nici un rid; ca simbolică a timpului netimp și a eului ca sumă de milenii, "cutia cu bătrâni" ne cheamă din cufărul infinit, ascuns, cum spunea Jung, în pivnița ființei noastre. Căci omul cu etaje știe foarte bine că, fără subterane, acoperișul n-ar fi cu putință. P.S. Septembrie 2005. Uite că au trecut alți zece ani de la rândurile de mai sus și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
într-a mea. Când nu voi mai fi eu, urma pe care a lăsat-o ea în acest infinit se va șterge pentru totdeauna. Va fi fost ca o microscopică ființă, de acele care mor cu milioanele, înghițite în natura infinită fără urmă, ca și cum n-ar fi fost. Astăzi ar avea 66 de ani, o femeie bătrână, fără frumusețe, lovită de toate injuriile vremii. Un sentiment, mizerabil poate, mă face să simt că e mai bine c-a murit în floarea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
s-a ridicat și s-a dus pe deasupra fânațului. Ce-am simțit atunci e greu de spus. Eram de 5 ani și cocostârcul îmi părea ca o persoană foarte în vârstă, superioară mie și, bineînțeles, purtând cu ea un mister infinit. Dar cea mai mare impresie am avut-o cu altă ocazie, când am simțit pentru întîia dată moartea, când am avut întîia oară senzația lucrurilor funebre. Era într-un loc, la poalele unui deal, un loc trist, o coastă a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mult amorul decât pe fata de care eram înamorat. Mai târziu, altădată, poate am blestemat amorul, dar am iubit până la durere pe femeia iubită. Venisem de curând din Bârlad. Eram la grădina publică. Era o noapte de iulie, caldă, poetică, infinită. Stelele pe cer erau de-parte, cum par ele vara, erau pline de foc și muzica cânta o arie banală, dar care place oamenilor fără cultură muzicală: Alla Stella confidente. (Mai târziu am citit o schiță satirică de Caragiale, în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
că te-ai născut tu, și nu s-a născut altcineva. A dori să fii altfel, este a dori să mori tu și să se nască altcineva. Căci tu, tu ești tu. Mila, când nu e însoțită de o iubire infinită, e mai ofensatoare decât disprețul. O femeie care iubește pasionat nu glumește niciodată, în societate, cu bărbatul iubit sau pe socoteala lui. Toți oamenii doresc un lucru simplu, naiv, logic: ca universul întreg să se comporte astfel, încît să le
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
secol, în aceeași generație, în aceeași țară, în același loc, sub același acoperământ, și totuși ne urâm, ori cel puțin ne suntem indiferenți, în loc să ne aruncăm unii în brațele altora, inteligenți și proști, buni și răi, înmărmuriți de spaima naturii infinite și ostile. În viață, de foarte puține ori știi mai dinainte ce ai să faci și ce ai să vorbești, și mai niciodată ce ai să simți și ce ai să gândești. Încolo, tot ce ai să faci și ai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cântec umil de grădină publică, astăzi mort... Casa cu două rânduri din Ulița Mare... Plimbările pe sub geamurile ei din două-n două ceasuri, de dimineață până la douăsprezece noaptea... Aparițiile ei la geamuri și în cele două balcoane de pe două străzi. Infinita interpretare a figurii și a privirilor ei ("S-a înroșit?" " Mi s-a părut?" ,,S-a perindat prin balcoane pentru mine?"). Hotărârea supremă: scrisoarea - patru pagini de adorație în stil poetic, exagerat, stilul vârstei când candoarea, pierdută mai târziu, se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
arbori, păreau de aici, cu cele câteva raze răsfrânte de acoperișurile lor, niște așezări din povești. Brațul Adelei stătea prietenos sub al meu, încredințat parcă mie. Simțea și ea poate, ca și mine, nevoia de a ne întovărăși în fața singurătății infinite. Ca altă dată la Târgu-Neamțului, întocmirăm și acum un plan îndrăzneț și apucarăm în sus spre vârful muntelui. Într-un loc ne-am oprit la un șipot, făcut din jumătatea da scoarță a unui copac, și cu paharul meu de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Căci (modificînd puțin pentru cauză dictonul cunoscut) mai bine un măgar tânăr decât un leu venerabil. În sfârșit, să-mi permit un acces de fatuitate acută și să judec toate posibilitățile. (Sunt doar singur, cu mine, aici, în noaptea asta infinită...) Dacă nu-i sunt indiferent, sentimentul ei este o simplă iluzie psihică. Adela ia drept iubire sentimentele ei bune pentru mine, din care a făcut un mănunchi legat în voința de a mă iubi. După realizare, s-ar deștepta și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care a făcut un mănunchi legat în voința de a mă iubi. După realizare, s-ar deștepta și, inconștient, mi-ar reproșa mie iluzionarea și decepția ei. Iar în ipoteza, obraznică și absurdă, că Adela mă iubește cu adevărat, fericirea infinită, care ar sfida legile universului, ar fi trecătoare. În ipoteza asta extravagantă, ar trebui să-i cer mâna (din toate expresiile, a cere mâna pe care e liberă să o dea, fără a lua toate obligațiile față de ea și fără
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Clișeul desemnează pregătirea unei imagini, verificarea capacităților reflectante. Este, de fapt, o oglindă în fața oglinzii, iar femeia nu poate fi presupusă decât goală, "mai goală decât o femeie goală", cum spunea Ibrăileanu. Două oglinzi față în față înseamnă o proliferare infinită a spațiului, o u-topie. Un alt verb, echivalent vulgar al acelui "a cunoaște" biblic, este a poseda. Verbul proprietății și al întemeierii sociale fiind, în același timp, înțelegerea actului sexual doar ca înmulțire, drept cantitate. Omul încearcă să-și ia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acelui "a cunoaște" biblic, este a poseda. Verbul proprietății și al întemeierii sociale fiind, în același timp, înțelegerea actului sexual doar ca înmulțire, drept cantitate. Omul încearcă să-și ia asupra lui Dumnezeu o revanșă numerică, tinzând spre un număr infinit. Numai că acest număr este infinit doar ca posibilitate, ca realitate el este finit și omul trebuie să o ia mereu de la zero. După cum spunea și Michel Tournier (în Le roi des aulnes), "nuditatea nu este o stare, ci o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
este infinit doar ca posibilitate, ca realitate el este finit și omul trebuie să o ia mereu de la zero. După cum spunea și Michel Tournier (în Le roi des aulnes), "nuditatea nu este o stare, ci o cantitate, și ca atare infinită în drept, limitată în fapt". Este consecința "secundă" a cunoașterii biblice: primii oameni descoperă că sunt goi, se acoperă și se ascund de Dumnezeu. Acesta îi amenințase că vor muri în ziua în care vor mușca din măr. De fapt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
îmbrăcat parțial în livrea de șofer: un costum de serj negru, fără șapcă. A străbătut agale și nonșalant, ca să nu spun insolent, cei câțiva pași până la intersecția în care dirija atotputernicul polițist. Cei doi au rămas la taclale un timp infinit. (Am auzit-o pe doamna de onoare scoțând un geamăt în spatele meu.) Apoi, pe neașteptate, cei doi participanți la convorbire au izbucnit în hohote de râs homerice, de parcă până atunci nu discutaseră de-adevăratelea, ci își povestiseră unul altuia glume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
te face să te Învârți mereu În cerc. Uneori În jurul propriei tale cozi, ce se răsfiră ca la o cometă. Femeile sunt asemenea unor găuri negre ce se-nvârt În spațiul cosmic, transformând materia În antimaterie și invers. O mulțime infinită de fetuși și suflete În fașă pendulează În jurul lor. Intră pe o parte și ies pe altă parte. Totu-i cu dus-Întors. Nu, zise el, n-am de gând să gravitez veșnic neputincios În jurul fustei ei, chiar dacă-i atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai multe locuri... Numai oameni cu o minte extrem de limitată și-au putut permite luxul să emită astfel de axiome. Noi putem fi prezenți În toate locurile odată... Corpul nostru e alcătuit din particule ce se rotesc cu o viteză infinită. Mișcându-ne cu o viteză infinită, putem fi prezenți În același timp Într-o infinitate de locuri... După cum, În funcție de caz, putem lua și orice formă... Ne putem schimba Înfățișarea cât ai clipi din ochi. În universul nostru nu există dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o minte extrem de limitată și-au putut permite luxul să emită astfel de axiome. Noi putem fi prezenți În toate locurile odată... Corpul nostru e alcătuit din particule ce se rotesc cu o viteză infinită. Mișcându-ne cu o viteză infinită, putem fi prezenți În același timp Într-o infinitate de locuri... După cum, În funcție de caz, putem lua și orice formă... Ne putem schimba Înfățișarea cât ai clipi din ochi. În universul nostru nu există dimensiuni. La noi conținutul e totuna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cuvânt niciodată nu-i am dat importanța cuvenită, mai precis, timpul nu mi-a permis să-i aprofundez sensul...Te mai rog Însă, nu zâmbi, nu mi s’a ivit prilejul...!” Buzele lor se căutară din nou, iar atingerea lor infinită nu făcu altceva decât să cimenteze cu toată vigoarea, sentimentele de profundă omenie, afecțiune și iubire ce aveau să urmeze...! IX NAVIGÎND ÎN DERIVĂ Construcțiile civile și industriale ale secolului douăzeci se caracteriza printr-o amploare fără precedent, În mod
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la sărmanul Giordano Bruno,(1548 - 1600)...!” „Întradevăr...! Marele filozof și astronom italian, a demolat teoria lui Ptolomeu*, care afirma planeta pământ se află În Centrul Universului iar Soarele cu restul planetelor se rotesc În jurul lui și dezvoltând teoria unui Univers infinit cu lumi infinite, iar pentru acest adevăr În anul 1592 a fost Întemnițat, maltratat Îngrozitor să retracteze afirmațiile astronomice: a refuzat și a fost declarat Eretic iar În anul 1600 a fost ars pe rug...! Câțiva ani mai târziu, astronomul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Bruno,(1548 - 1600)...!” „Întradevăr...! Marele filozof și astronom italian, a demolat teoria lui Ptolomeu*, care afirma planeta pământ se află În Centrul Universului iar Soarele cu restul planetelor se rotesc În jurul lui și dezvoltând teoria unui Univers infinit cu lumi infinite, iar pentru acest adevăr În anul 1592 a fost Întemnițat, maltratat Îngrozitor să retracteze afirmațiile astronomice: a refuzat și a fost declarat Eretic iar În anul 1600 a fost ars pe rug...! Câțiva ani mai târziu, astronomul italian Galileo Galilei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]