8,706 matches
-
și a restrâns toate aceste probleme la o problemă Îngust personală, la problema realelor sau numai Închipuitelor sale succese, uitând fie și adevărul elementar că un tip - În speță tipul poetului nou - nu se Încorporează niciodată pe deplin Într-un ins concret ci În categoria Întreagă din care aceasta face parte. Când a scris aceste poeme, Baconsky a ignorat faptul că tocmai modestia - de care nu a dat de fel dovadă (Ă) - este una din particularitățile de bază ale personalității omului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
singurul -, o pavăză contra universului decăzut și ostil în care e obligat să-și ducă existența. Deși mare parte a timpului și-l petrece în mașină, deplasându-se dintr-o zonă în alta a Los Angeles-ului, Marlowe rămâne, fundamental, un ins de interior. Într-o nesfârșită poză, el fumează absent și soarbe cu indiferență din paharul de whisky cu gheață. Energia lui intelectuală se consumă rezistând tentațiilor, ofertelor, seducțiilor sau, pur și simplu, amenințărilor. Cinismul detectivului e consecința eforturilor epuizante de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
natură să clarifice viziunea autorului asupra personajului. Aș spune chiar că pozițiile sunt nu doar numeroase, ci și contradictorii. De la perspectiva strict mercantilă („Lucrez - sau am lucrat - la un alt Marlowe, pentru că, din motive de afaceri sau profesionale, cred că insul e prea valoros ca să renunț la el” - Chandler, 1977, p. 217) până la exasperare („Problema cu personajul Marlowe este că s-a scris și s-a vorbit despre el prea mult. Devine conștient de sine, încercând să se ridice la reputația
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
detectiv care n-a intrat în combinații suspecte. Condiția proletară a detectivului, ideologia sa frustă, dar consistentă, refuzul oricărei forme de „estetism” și de parvenitism transpar în fiecare paragraf. Acest gen de erou continuă, în linie directă, tradiția colonizatorului, a insului brutal care nu ezită să transpire în soare pândindu-și victima, să se bată cu pumnii ori să tragă cu pistolul. Firește că o doză de romantism subzistă în Philip Marlowe, în ciuda eforturilor lui Raymond Chandler de a-l pune
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în situații dezavantajoase. Expresivitatea seducătoare a detectivului provine din singurătate, din puterea de a îndura nu doar adversitatea unor inamici violenți, ci, mai ales, propria melancolie sufocată de un cinism coroziv-înduioșător. Marlowe trezește simpatia pentru că e un înger căzut, un ins la final de etapă, un profet ce nu mai are nimic de profețit: Există ceva quijotesc în misiunea lui, dar șiretenia și limba caustică îl împiedică să pară ridicol în timp ce atacă cu lancea morile de vânt. Nu are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
comportamentul ireproșabil al lui Marlowe ne transpune într-un regim al valorilor absolute, al convențiilor atent respectate și al codurilor riguros administrate. Instinctiv, el caută pericolul - inclusiv tentaculele „vinii morale” -, dar rațional știe să îmbrace la timp platoșa protectoare a insului cu principii. Asediat de surorile Sternwood, care i se oferă cu o generozitate ce depășește limita decenței, Marlowe nu respinge din prima clipă atacul plin de seducție al feminității debordante. Și Vivian, și Carmen sunt amazoane lipsite de inhibiții, gata
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la fel de fermi în a respinge avansurile agresive ale surorilor Sternwood? Câți oameni săraci ar renunța la suma oferită de bătrânul general contra unei munci deja prestate, doar pentru că ar avea impresia că se aștepta cu totul altceva de la ei? Câți inși fără statut social limpede ar renunța la instinctul de conservare, ofensându-i pe polițiști, în numele simplei, iluzoriei, contraproductivei convingeri că adevărul se află de partea ta? Toate aceste calități admirabile sunt însă parte a armăturii de artificialitate folosite în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un escroc. Chiar și atunci mă mulțumesc să-i înapoiez contractul și să tac. Dezamăgirea detectivului, evidentă în finalul romanului, e hrănită de constatarea că, în ciuda încercărilor de a rămâne în spațiul onoarei, lumea îl tratează cu disprețul cuvenit unui ins lipsit de scrupule. Valorile sale sunt privite cu amuzament pentru că ele sunt, într-adevăr, amuzante pentru locuitorii imperiului corupt al gangsterilor, al traficanților de droguri și conștiințe, al milionarilor gata să ucidă cu sânge rece și al femeilor ce-și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Hemingway. Scena e o mostră suculentă de umor absurd, în care cititorul avizat va găsi suficiente motive de amuzament: - Vreau să împușc un indian. - Aha, amice, vrei să împuști un indian. - Da, nene, unul singur. Se uită din nou la insul cu mustață. - Gagiul e foarte dur, îi spuse. Vrea să împuște un indian. - Auzi, Hemingway, nu mai repeta tot ce spun, i-am zis. - Cred că gagiul e ușchit, spuse insul solid. Zice că mă cheamă Hemingway. Nu ți se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Da, nene, unul singur. Se uită din nou la insul cu mustață. - Gagiul e foarte dur, îi spuse. Vrea să împuște un indian. - Auzi, Hemingway, nu mai repeta tot ce spun, i-am zis. - Cred că gagiul e ușchit, spuse insul solid. Zice că mă cheamă Hemingway. Nu ți se pare că e ușchit? Mica scenă absurdă continuă și în capitolul următor, unde, în loc să rezolve misterul poreclei date polițistului, Marlowe întinde și mai mult coarda, refuzând să dezvăluie identitatea reală a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
că mă cheamă Hemingway. Nu ți se pare că e ușchit? Mica scenă absurdă continuă și în capitolul următor, unde, în loc să rezolve misterul poreclei date polițistului, Marlowe întinde și mai mult coarda, refuzând să dezvăluie identitatea reală a personajului invocat: Insul solid spuse: - Acum, că tot suntem între noi și nu e nici o damă în jur, nu mai contează de ce te-ai dus înapoi acolo, dar chestia asta cu Hemingway mă depășește. - E o poantă, am spus. O poantă veche. - Cine
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
era o sticlă de whisky. Avea o formă frumoasă. Părea pe jumătate plină. Am pășit spre ea. Și totuși, există pe lume mulți oameni drăguți. Te poți enerva citind ziarul de dimineață, poți să-l pocnești la fluierul piciorului pe insul de lângă tine din sala de cinema, poți să te simți rău și descurajat și să-i batjocorești pe politicieni, dar pe lume sunt și mulți inși de treabă. Ca de pildă cel care a lăsat acolo jumătatea de sticlă de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
poți enerva citind ziarul de dimineață, poți să-l pocnești la fluierul piciorului pe insul de lângă tine din sala de cinema, poți să te simți rău și descurajat și să-i batjocorești pe politicieni, dar pe lume sunt și mulți inși de treabă. Ca de pildă cel care a lăsat acolo jumătatea de sticlă de whisky. Are o inimă la fel de mare ca unul din șoldurile lui Mae West. Am întins mâna după ea și, cu amândouă mâinile pe jumătate amorțite, am
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
deosebiți, unii nobili, alții mai degrabă ticăloși - ca toți oamenii -, ci să-și caute dușmanii printre brute (le pot recunoaște ușor) și printre snobii care nu vorbesc despre evrei deloc. Sunteți în siguranță - și mai mult decât în siguranță - cu inși care vorbesc direct, ca mine (Chandler, 2000, pp. 62-63). Scrisoarea e, într-adevăr, spectaculoasă. Pentru a fi convingător, Chandler împinge mărturisirea până la a spune că modelul doctorului Moss este chiar editorul său, Alfred Knopf - un om pentru care avea totală
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
s-ar fi putut ascunde îndărătul unei scobitori. Unul dintre picioarele ei lungi și frumoase era argintiu, celălalt auriu. Aveau expresia total disprețuitoare a unei tipe care-și fixează întâlnirile la telefonul interurban. Totul emana așadar o sexualitate deșucheată, iar insului „gras, onctuos și libidinos” i se distribuie rolul de a accentua trăsătura locului: Era întuneric și liniște, iar un barman se mișca întocmai ca o molie în strălucirea slabă a paharelor și sticlelor. O blondă tânără și frumoasă, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ca și expeditorul. Fie că e vorba de Hollywood, asupra căruia aruncă săgeți veninoase și recipiente cu pucioasă („Trei ani la Hollywood lasă urme. Felul meu de a scrie presupune o anumită doză de bună dispoziție și obrăznicie. Sunt un ins obosit, un scriitor de literatură pulp înfrânt, un rob fără ocupație”), de tilul cărții pe care trebuie s-o scrie din simplu instinct comercial („Titlul s-ar putea să nu fie prea bun. E însă cel mai bun la care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lucruri, inclusiv o poveste despre un cadavru pe un balcon care, atunci când mergi să verifici, nu mai e acolo. Bunul-simț îți spune să mergi acasă și să uiți totul, inclusiv de bani. Bunul-simț vorbește întotdeauna prea târziu. Bunul-simț e un ins care-ți spune că trebuia să-ți verifici frânele săptămâna trecută, înainte de a fi izbit o mașină săptămâna asta. Bunul-simț e sfertul de dolar de lunea dimineața, cu care ai fi putut câștiga meciul dacă ai fi fost în echipă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se oprească. Scrisoarea către același Maurice Guinness reprezintă, de fapt, răspunsul corect adresat erorii în care căzuse copilărește. Scrisoarea datează din 21 februarie 1959 și e greu să nu vezi în ea o impresionantă mărturie testamentară: La drept vorbind, un ins de factura lui Marlowe n-ar trebui să se însoare, pentru că este un om singuratic, un om sărac, un om primejdios și totuși plin de compasiune, iar nici una din aceste însușiri nu merge cu căsnicia. Cred că va avea întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
figura. Poate că începuseră ca starlete, dar decăzuseră la statutul de curvă, și pe măsură ce după-amiaza începea să descrească, odată cu promisiunea serii, se adunau cu ochii plini de disperare. Hollywood, orașul sexului și al banilor, cârligul pentru turiști. Orașul în care inși precum Bonsentir își puteau aranja un trai frumos fără să aibă licență, fără nici o urmă în registrul medical, fără să-l deranjeze sticleții. Sarcasmul moralistului și ochiul nemilos al clinicianului social fixează în pagină o serie de tușe puternice. Înțelegem
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
2001. European Commission, 2002, Joint Report on Social Inclusion, Luxemburg. Garbarino, J.; Kostelny, K., 1992, „Child Maltreatment as a Comunity Problem”, Child Abuse and Neglect, nr. 16, pp. 455-464. Institutul Național de Statistică, 2003, Copiii Protejați din România - microrecensământ 2002, INS, București. Institutul Național de Statistică, Organizația Internațională a Muncii, 2003, Ancheta asupra activității copiilor, raport național, INS și OIM, București. Jordan, B.; Jordan, C., 2000, Social Work and the Third Way: Tough Love as Social Policy, Sage, Londra. Lewis, O.
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
as a Comunity Problem”, Child Abuse and Neglect, nr. 16, pp. 455-464. Institutul Național de Statistică, 2003, Copiii Protejați din România - microrecensământ 2002, INS, București. Institutul Național de Statistică, Organizația Internațională a Muncii, 2003, Ancheta asupra activității copiilor, raport național, INS și OIM, București. Jordan, B.; Jordan, C., 2000, Social Work and the Third Way: Tough Love as Social Policy, Sage, Londra. Lewis, O., 1978, Copiii lui Sanchez, Editura Univers, București. Mărginean, I.; Bălașa, A. (coord.), 2002, Calitatea vieții în România
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
manifestă un ascetism care nu este, ca ascetismul adolescentului, o apărare provizorie, menită să pareze remanierile pulsionale din perioada pubertății, ci o tendință permanentă, pe care subiectul o exprimă în această rugăciune: „Să fiu incapabilă de vreo senzație, asemenea unui ins complet orb, surd și privat și de celelalte trei simțuri (...), să fiu insensibilă la orice fel de durere și bucurie, să nu fiu în stare de iubire pentru vreo ființă, pentru vreun lucru, nici măcar pentru mine însămi, precum bătrânii complet
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mediul adică; el are părerea că adaptarea este un act de lașitate. Probabil din același motiv, Nicolae Gropescu are porecla „Minciună”: vede lucruri ignorate de ceilalți. Armă fragilă, nebunia unor personaje arată că B.-V. nu are încredere în capacitatea insului de a face față lumii, ceea ce li se întâmplă cu deosebire celor înzestrați. Foarte înrudit cu actorii săi este și povestitorul, de la început cu un aer de bătrân, care nu prea se miră de nimic. El este, adesea, de tip
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
Vlad Țepeș, unde întâlnește alți doi vrednici discipoli ai lui Don Quijote: pe grecul Kyr Kalos de Cucureaza, care practicase, în copilărie, îndeletnicirea de covrigar la Stambul, ajungând apoi boier muntean, și pe Născocor de Cârlibaba, căpitan de țigani din Moldova, ins fudul și țâfnos, care călătorise până în Țara Românească „pedestru”. Și aceștia doi aspiră la cucerirea farmecelor unor dulcinee autohtone, Smaranda și Chirana. Un episod avându-l drept erou pe Becicherec Iștoc face parte din prima variantă a Țiganiadei, nu și
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
se mișcă. „Mesagiul” („vestirea”) ia forma unor devize cu putere de a contamina oamenii și a le biciui voința, îndreptând-o spre faptă. Zamolxe, subintitulată „mister păgân”, e o dramă poematică, situată într-un timp mitic, pe meleaguri dacice, printre inși care, trăind confundați cu natura, sunt fulgere, izvoare, clocote de viață impersonală. Ei constituie pur și simplu forțe „smulse din potirul Marei Firi”, cum se spune în piesă. Zamolxe, întruchipând principiul „profetic”, înțelege foarte bine și ce ordine superioară le
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]