4,397 matches
-
bîțÎie picioarele. Ceea ce și fac, dacă nu i prea aglomerat și ar putea să-i lovească pe cei din preajmă. Este o tentație irepresibilă, la fel cu aceea pe care o remarca Nelu Gârda În poemul meu: abur pe geamuri / ispita desenului / În orice deget. Asemenea gesturi și comportamente spontane sînt aur curat pentru haiku, sînt un fel de arhetipuri comportamentale cărora oricine le simte semnificația și le recunoaște Încărcătura emoțională. SÎnt concentrate la fel de concrete, de rotunde și dense ca orice
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
lucrurile stau cu totul altfel. Într-o proporție impresionantă, gazetăria lui se sprijină pe un fundament empiric, pe exploatarea artistică a propriilor trăiri, sentimente și emoții. De aceea cotidianul, în dimensiunea sa micro și macro-evenimențială, constituie punctul de plecare, pretextul, ispita plonjării într-un spațiu ficțional a cărui limită maximală este, adesea, absurdul. La Arghezi, gestul polemic trebuie privit în dubla sa ipostaziere: pe de o parte, ca marcă temperamentală sau ca expresie a unui complex psihologic conștientizat și asumat, ai
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
discursul polemic, ironia echivalează cu o distanțare strategică față de obiect, adică un tertip care-i permite locutorului să adopte o poziție contemplativă. El se sustrage pentru o clipă turnirului, pentru a executa o reverență gratuită. Percepută astfel, deplasarea ironică relevă ispita abordării ludic-creative a lumii, așadar latura estetică și garantul artisticității ei. Din unghi etic, principala finalitate a discursului ironic este demistificarea. Un receptor avizat va putea reconstitui dimensiunea gravă (serioasă) a mesajului ironic și, în funcție de forța de penetrare a acestuia
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Uitând că reflexele lor au fost și ale noastre până mai ieri. Și că la Paris, în dimineața asta, niște creștini au pus bombe într-un cinematograf pentru a distruge un ecran sacrileg și a orbi ochii ispitiți de ultima ispită a lui Christos. Simțim prea bine că nu psihologia imobilă a fanatismului ne va da cheia acestor deplasări, acestor întoarceri, acestor încrucișări ale credinței optice. Fie că alină sau sălbăticesc, că încântă sau vrăjesc, manuale sau mecanice, fixe, animate, în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prezenței. Totuși Biblia alătură limpede vederea de păcat. "De aceea, femeia, socotind că rodul pomului e bun de mâncat și plăcut ochilor la vedere..." (Geneza, 3, 6). Eva a dat crezare ochilor, șarpele a fermecat-o și ea a cedat ispitei. Atenție, capcană! Vagina dentata. Păcat al imaginii, păcat al cărnii: prin ochi oamenii se abat de la Ordine, fiți numai urechi pentru a rămâne supuși. Optica este păcătoasă: seducție și poftă, blestemul îndobitociților. Nu vă prosternați în fața impulsivei, turbulentei, prea înflăcăratei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din drumul său își strică puritatea, se lasă din nou prins de idol, imagine fixă și grea, regresie spre Mama sedentară. Monoteismele Cărții sunt religii ale fraților și taților care-și acoperă fiicele și surorile ca să reziste mai bine la ispita imaginii impure. Ar fi hazardat să vedem în interdicția evreiască "o formă radicală de interzicere a incestului" și în mânia lui Moise împotriva idolatrilor "amenințarea de castrare care însoțește iubirea interzisă a mamei"24. Dar nu și să decelăm în spatele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și Loyola. Austeritatea cisterciană, vitraliile monocrome și straiul alb, și flamboaiantul gotic (a se vedea, în post-baroc, excesul churrigueresc). Între cele două, există o dublă și permanentă postulare. Să fie ținut erosul sub supraveghere fie și să nu se cedeze ispitei trupești. Dar nici să nu se rupă legăturile cu Economia și Praxisul. Imaginea este economică fiindcă scurtează demonstrațiile și explicațiile "un crochiu bun are mai multă valoare decât un discurs lung". Mai puține pierderi pe parcurs. Și practică, fiindcă inculcă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de postularea, chiar și ne-voită, a unei „obiectua lizări“ a sacrului, care, în manifestările lui, poate fi decupat, spațial și temporal, interior și exterior, față de profan. în acest punct, asumarea proiectului fenomenologic de către Eliade nu este riguros consecventă, cedând ispitei de a insti tui sacrul ca instanță, diferită de profan. în continuarea acestor demersuri de precizare și nuanțare a înțelesurilor sacrului prin raportare la manifestările lui și la ceea ce este diferit de el, propun o perspectivă înnoitoare, care să ducă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
semeni. Despre ea a spus Sfântul Apostol Pavel că este temelia faptelor celor după Dumnezeu, am primit-o la dumnezeiescul botez prin harul lui Hristos, și nu din fapte. Ea naște frica credinței prin care vine păzirea poruncilor și răbdarea ispitelor. Credința crește, sporește și se întărește prin ispite, prin necazuri și scârbe (1 Pt. l, 6-7; Iac. l, 3) și se înmulțește, sporește și se întărește prin rugăciune (Mc. 9, 24; Lc. 17,15). Iar după ce lucrăm noi, vine în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
că este temelia faptelor celor după Dumnezeu, am primit-o la dumnezeiescul botez prin harul lui Hristos, și nu din fapte. Ea naște frica credinței prin care vine păzirea poruncilor și răbdarea ispitelor. Credința crește, sporește și se întărește prin ispite, prin necazuri și scârbe (1 Pt. l, 6-7; Iac. l, 3) și se înmulțește, sporește și se întărește prin rugăciune (Mc. 9, 24; Lc. 17,15). Iar după ce lucrăm noi, vine în noi credința cea mare, a vederii, despre care
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și fum”. (Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice și practice, cap. 10, în Filocalia..., vol. VI, p. 20) „Credința în Hristos ne dă puterea nu numai să disprețuim plăcerile vieții, ci și să suportăm și să răbdăm ispita care vine asupra noastră prin întristări, necazuri și nenorociri, până va vrea și ne va cerceta pe noi Dumnezeu. Căci răbdând, zice, am așteptat pe Domnul, și a luat aminte la mine (Ps. 39, 1)”. (Sf. Simeon Noul Teolog, Cele
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
am fost învățați să ne folosim de dreapta credință spre cea mai bună viețuire”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 12, în PSB, vol. 81, p. 95) „Scriptura ne îndeamnă iarăși: Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită (Mt. 26, 41). Prin priveghere vrea să ne sădească veghea în dreapta credință, iar prin rugăciune, ajutorul lui Dumnezeu prin har”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, în PSB, vol. 81, p. 274) „Ca să fim sănătoși, zice, în credință. Prin urmare, aceasta este
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
p. 754-755) „Credința, de care a spus Apostolul că este temelia faptelor celor după Dumnezeu, am primit-o la dumnezeiescul botez prin harul lui Hristos, și nu din fapte. Ea naște frica credinței prin care vine păzirea poruncilor și răbdarea ispitelor, cum zice Sfântul Maxim. Iar după ce lucrăm noi, vine în noi credința cea mare, a vederii, despre care a zis Domnul: De veți avea credință cât un grăunte de muștar... (Mt. 17, 20) și celelalte. De aceea, vrând cuviosul părintele
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
putere și, dacă nu punem noi la contribuție efortul spiritual al credinței, nu putem descoperi și experia spiritul ca putere. Dar faptul că depinde de voie, de efortul voinței noastre manifestat în credință, descoperirea realităților spirituale face posibilă pentru noi ispita de a le socoti iluzii, autosugestii, precum și faptul ca ele să se evaporeze îndată ce slăbim efortul credinței noastre. Ele sunt pentru noi până ce credem în ele, adică până ce vrem să fie și nu mai sunt pentru noi, când nu mai
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
zice Apostolul, cu drept cuvânt: De este Dumnezeu cu noi, cine este împotriva noastră?” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia XV, p. 291-192) „Deci dreptul să nu se teamă nici de ispite, căci Dumnezeu este pentru noi ceea ce ne-a arătat din câte a făcut cu noi; nici de bârfele iudeilor, fiindcă ne-a și ales pe noi, și ne-a și îndreptat, ba încă ceea ce e mai minunat, ne-a îndreptățit
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de corupere, să nu iasă din cortul părintesc, adică din casa lui Dumnezeu<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: E de mare folos să rămâi în Biserică, adică între cei ce țin învățătura dreaptă a lui Hristos. Omul singur e ușor supus ispitei. (n.s. 314, p. 187) footnote>, nici să nu se amestece în turmele celor de alt neam, sau ale celor cu alte cugetări”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, cartea a cincea a Glafirelor la Facere, 5, în PSB, vol
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și să se ospăteze, după care Nestor i-a îmbiat, pe Ahile și pe Patrocles, să plece cu ei și să se alăture războinicilor 28 care urmau să atace bogata cetate de dincolo de mare. Cei doi tineri primesc de îndată, ispita gloriei era prea mare și prilejul prea bun să iasă din acel colț uitat al Greciei și să fie părtași la o expediție cum alta nu mai fusese. Peleu îi lasă să se ducă, n-ar fi putut să facă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Hector): „n-o să-ți dau leșul alor tăi nici dacă mi-ar da o răscumpărare uriașă și greutatea ta în aur și încă foarte mult pe deasupra“. Acestea sunt rostiri pătimașe, ale unui om mai presus de măsura comună și de ispita oricărei răscumpărări. Vorbește cu o închipuire excesivă și într alte prilejuri: revăzându-l pe câmpul de luptă pe unul dintre fiii lui Priam, Licaon, pe care îl prinsese și-l vânduse mai demult în Lesbos, își zice, uimit ca de-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
șadă și să se ospăteze, după care Nestor i-a îmbiat, pe Ahile și pe Patrocles, să plece cu ei și să se alăture războinicilor care urmau să atace bogata cetate de dincolo de mare. Cei doi tineri primesc de îndată, ispita gloriei era prea mare și prilejul prea bun să iasă din acel colț uitat al Greciei și să fie părtași la o expediție cum alta nu mai fusese. Peleu îi lasă să se ducă, n-ar fi putut să facă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Hector): „n-o să-ți dau leșul alor tăi nici dacă mi-ar da o răscumpărare uriașă și greutatea ta în aur și încă foarte mult pe deasupra“. Acestea sunt rostiri pătimașe, ale unui om mai presus de măsura comună și de ispita oricărei răscumpărări. Vorbește cu o închipuire excesivă și într alte prilejuri: revăzându-l pe câmpul de luptă pe unul dintre fiii lui Priam, Licaon, pe care îl prinsese și-l vânduse mai demult în Lesbos, își zice, uimit ca de-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
oamenii puteau să se coboare înspre adâncurile Duhului Sfânt caadânc al inimii și nu doreau nicidecum să fie luați la cer. Ochii credinței erau mai adânci decât cei trupești. Dumnezeu era înlăuntrulinimii lor și nu aveau nevoie să-L caute. Ispita a fost dorința de a fiasemenea cu Dumnezeu, de a fi luați la cer și tocmai aceasta a fostcalea pierderii lui Dumnezeu din inima lor, sau „jefuirea” de averide către tâlharii care i-au dus la sminteală cu dibăcie demonică
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
vechi aleomului, chiar dacă s-a mărturisit și s-a căit pentru ele. Credința și convingerea spiritualității ortodoxe este că, dacăpână în clipa morții sufletul a avut de înfruntat, pe lângă durerea șisuferința tovarășului său - trupul, în baza unității de ființă dintreele -, ispite la adresa credinței și nădejdii în mila și ajutorul luiDumnezeu, ridicate de pierzătorul de sufletele vrăjmaș și arătărilorsau vedeniilor, în momentul morții toate acestea încetează, pentruca apoi, reorganizate, fiecare dintre cele două tabere să înceapă luptapentru câștigarea de partea ei a
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
arătând că, dacă se compară textul rugăciunii Tatăl nostru din română cu cel din franceză, se constată că exact cuvintele care sunt împrumuturi latinești în textul francez (sanctifier, volonté, offense, tentation, délivrer) sunt termeni slavoni la noi (a sfinți, voie, greșeală, ispită, a izbăvi). Uneori, prin Biserică, termenii respectivi au trecut din limba literară în graiul popular; așa se explică faptul că, în română, termenii post și pomană au înlocuit vechile cuvinte latinești sec (păstrat în Lăsata secului) și ajun, respectiv cumând
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
pe Rică Venturiano. Râdeam de ei, pe scenă, ca de o amintire sau ca de niște arhetipuri ale prostiei omenești. Devenise un comic în stare pură. Acum, însă, oamenii care asistă la Conu Leonida, la Noaptea furtunoasă n-au oare ispita de a căuta personajele în prezent?"24 Echivocul denunțării caragialiene paralizează râsul pentru că vizează esența și nu veșmântul contextual al referenților. Însă nu doar prin tentația echivalarii mentale a ridicolelor personaje caragialești cu noile și mult mai hidoasele specimene ("Pristanda
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Damian Stănoiu, un umorist apreciat de G. Călinescu pentru stilul savuros pastișând patristicul, dar care era desconsiderat de Ov. S. Crohmălniceanu, care îl caracteriza drept superficial, speculant al prostului gust pentru comic trivial, ieftin. În volumele de nuvele Călugări și ispite, Pocăința starețului, Necazurile părintelui Ghedeon, Eros la mănăstire etc. mediul monahal apare extrem de propice pentru explorarea discrepanțelor de esență boccacciană dintre stilul de viață predicat și identificat în mod ideal cu cel al reprezentanților bisericii și artificialitatea, automatismul și banalitatea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]