11,439 matches
-
Numai ce dorești să facem, atât vom face. Dacă vrei să mergem mai departe, tu hotărăști. -Ah, Cris cât de rău poți să fii... Te iubesc Cris...Te iubesc nespus de mult. Așa că nu mă vei părăsi după aceea? - Nu iubito, vom fi mereu împreună. Voi termina facultatea curând și ne vom căsători. Vom locui aici la bunici că ei sunt singuri. Vrei? - Da, dar eu știu... În timp ce se purtau aceste discuții Cristian nu abandonase activitatea sa de mângâiere a zonei
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
Cris? Ce s-a întâmplat cu mine acum și ce se va întâmpla după această nebunie necugetată? Cum am să dau ochii cu părinții mei și cu toți prietenii. Mă simt murdărită și numai eu sunt vinovată de aceasta. - Nu, iubito. Nu ești murdărită. Ești plină de dragoste,de o iubire curată, de o dăruire pură. Nu se va întâmpla nimic. Viața noastră va merge normal înainte, iar din acest moment vom fi mereu împreună. Nu-i nevoie să spunem cuiva
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
complicându-ne totuși existența, mai ales situația ta cu facultatea, sau putem să mergem la un medic. Doar faci practica în spital și mama lui Robert este ginecolog și are cabinet particular. - Vai, Cris, ce prostii mai spui și tu? - Iubito, eu sunt foarte fericit și-ți mulțumesc pentru mărinimia și dărnicia ta de a-mi oferi feciorelnicia apărată cu atâta strășnicie timp de douăzeci și unu de ani. - Apărată pe naiba. Uite ce am făcut cu ea într-o clipă de nebunie
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
niște moaște sfinte într-o raclă. - Mai ai chef și de glume? Este o blasfemie ce spui. Eu sunt gata, putem pleca. Cris, mă mai iubești acum când am devenit amanta ta? întrebă ea făcând o mimică plângăcioasă, alintându-se. - Iubito, cum poți să spui așa ceva. Nu-mi ești amantă,ci iubită. Ești logodnica mea deocamdată nedeclarată public. Vei fi mereu o parte din mine și nimic nu ne mai poate despărți. Doar noi putem fi proprii noștri dușmani dacă nu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
se știe în familie, că sunt cumpărate. Multe din obiectele văzute în dormitor sunt din acea vreme. - Cris, te rog să mă ierți. Atâtea emoții am avut încât nu știam pe unde calc și ce se întâmpla cu mine. - Știu, iubito. Nu-i nevoie să te scuzi. Dacă eu eram mai atent, atunci trebuia să observ că nu ai nimic în mână când mergeam spre taxi. - Așa este. Am emoții și ele nu se vor sfârși curând. De fiecare dată când
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
sfârși curând. De fiecare dată când mă voi întâlni cu cineva cunoscut, voi simți remușcarea că nu mai sunt cea de acum câteva ore, curată ca o lacrimă de copil. Nu cred că voi putea trece peste aceasta așa curând. - Iubito, dar nu este vina nimănui. Dacă fiecare cetățean care trece pe lângă noi și-ar striga vina că a făcut sex acum cinci minute, acum o oră sau acum o zi, ar trebui sa fie un mare cor mixt, sau ceva
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
și eu văd cum rezolv treburile așa cum este mai bine. De acord? Nu te mai gândi la ce s-a întâmplat. - Dacă zici tu! Am să încerc însă dacă voi reuși nu știu. După servirea cinei, Cris și-a condus iubita la cămin și apoi s-a îndreptat spre casă pe jos. Dorea să-și limpezească gândurile. Ce s-a întâmplat în această după amiază era fenomenal. Nici dacă își urmărea planul de seducție pentru a câștiga pariul nu-i reușea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
-și la revedere de la bunic, a plecat liniștit spre centrul orașului ca apoi să treacă pe la cămin să o ia pe Andrada. Dorea să o ducă la pădure, să închirieze o căsuță și să petreacă câteva clipe de dragoste cu iubita lui fără nicio grijă de data aceasta. Acum amândoi o vor face din plăcere, nu numai el. La ieșirea din oraș va face și plinul de benzină la mașină. Referință Bibliografică: DESTINE PARALELE - ROMAN / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
ea alături Ce-nseamnă verbul „a trăi”! Din cugetările-i savante Am învățat și eu ceva: Adevărata bogăție-i Suflet pereche a avea Și-am fost bogat și sunt de-atuncea Atâta cât voi exista, Iar fata pururi va rămâne Iubita mea,comoara mea! Dan Mitrache,Bălcești,31.07.2014 Referință Bibliografică: EA- / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1308, Anul IV, 31 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Mitrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
EA- de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349549_a_350878]
-
ta ce mă înalț de atâta dragoste ce-ți port! Sunt minunea cu aripi... în bătăi ample îți umplu visele cu zbor, ---zborul nostru--- în imensitatea spațiului a spațiului nostru, inserțiune în timp, timpului nostru... Am umplut văzduhul de noi, iubite ! La slobozirea spre înalturi îngerii ne-au deschis drum de stele, presărat cu gânduri de culoare roșie... Atunci, vibram odată cu muzică sferelor... noi intonam imnul dragostei, apoi... psalmul păcii și-a împăcării cu sine, a împăcării cu noi. Știi, iubite
MINUNE-ŢI SUNT, IUBIT ÎMI EŞTI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349632_a_350961]
-
iubite ! La slobozirea spre înalturi îngerii ne-au deschis drum de stele, presărat cu gânduri de culoare roșie... Atunci, vibram odată cu muzică sferelor... noi intonam imnul dragostei, apoi... psalmul păcii și-a împăcării cu sine, a împăcării cu noi. Știi, iubite, simțirea aceea de finire a nemărginirii, a prinderii timpului într-o buclă, acolo, în inima noastră --- căci nu mai erau două, ci una singură--- cu un nod strâns, strâns... inima aceea care... bătea... ... și bătea... tare, de se-auzea... hăt
MINUNE-ŢI SUNT, IUBIT ÎMI EŞTI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349632_a_350961]
-
de nufăr,/ și între degete, mimoze!/ Pe alba pernă pus‐am cale/ Și mândre flori de paradis.../ Păreai o zână minunată/ Parcă venită dintr‐un vis./ Așa impodobită‐n flori,/ Ești cea mai splendidă mireasă/ Privindu‐te eu te ador/ Iubito, dulcea mea crăiasă!” George ROCA este un poet adevărat ! Ion LILĂ 13 aprilie 2011 Franța Referință Bibliografică: GEORGE ROCA POET... / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 108, Anul I, 18 aprilie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan
GEORGE ROCA POET... de IOAN LILĂ în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349666_a_350995]
-
viață, iar ce se petrecuse în realitate (mai putea fi însă sigură asupra noțiunii de realitate?) reprezentau tocmai scenariile apocaliptice care-i bântuiseră imaginația. Scriitor blestemat! Nu mă interesează cine ești, ce faci în viața de toate zilele, cum arată iubita ta... Ci avem în comun un singur lucru: dezlegarea enigmei. Știu că tu ai scris-o, dar unde? A închis ochii și s-a concentrat puternic, așa cum reușea să o facă și singură de la o vreme, în afară de ce învățase la
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
niciodată o povară pe care să n-o poți duce. Sau nu mai crezi asta?”. „Pleacă, nu vreau să te mai aud”. Am trăit apoi un soi de răstignire perpetuă, o fugă din fața a tot, a cititorilor, a cunoscuților, a iubitelor. Nu mai voiam să aud, să înțeleg, să exist. Dar cel mai tare mă chinuia ideea că fug de mine, că mă urăsc, că nu mă mai accept, și apoi, ca o lovitură de grație, ipoteza, și mai greu de
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
ajuta să descifrez misterul, să știu care era verdictul kafkian, trebuie să mă flagelez, să mă autodepășesc pentru a-l obține, să-mi îngrop un anumit tip de îndoieli. Nu, nu identitatea asasinului e importantă, ci jurnalul lui. * Noua mea iubită e o fostă fetiță a străzii, o mică cerșetoare cu suflet de prințesă, un fel de Lolita ajunsă însă la vremea majoratului, la timpul la care prima, cea autentică, se căsătorise deja cu alesul ei. Nu e nimic complicat în
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
vei putea scrie adecvat despre ele. De pildă: ce om care nu a cunoscut suferința, ce om care nu a căzut pradă deznădejdii ar putea să le redea într-o creație artistică? Ce om care nu a fost părăsit de iubită ar putea să redea chinurile dragostei neîmpărtășite? Dar, în același timp, există și exemple contrare. Nu trebuie neapărat să fii un ucigaș pentru a scrie despre crimă. (Exemplului dat anterior, al lui Dostoievski, i-l pot adăuga pe cel al
ÎNTR-O LUME CREATĂ PRIN PUTEREA IMAGINAŢIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350229_a_351558]
-
atât de tare încât să fie capabilă de a apăsa pe trăgaci. Descompusă de ură. Feroce. Atunci, totuși, am știut că nu se terminase. "Faci o mare greșeală... Dacă ești capabilă de atâta ură, e pentru că încă mă mai iubești... Iubita mea, noi doi nu vom muri... Sufletele noastre se vor căuta perpetuu, pe nori de lumină, trupurile noastre fierbinți se vor întâlni din nou, în lumi paralele... Blestemul morții nu poate fi înfrânt decât de magia iubirii și de natura
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
și moarte, între eter și gheață, între două lumi ce nu-și aparțin, dar care se întrepătrund continuu... Timp de ore, zile, săptămâni. A fost frumos... Poate că a fost cea mai înălțătoare experiență din viața mea. Și știam că iubita mea, fata cu vioara, mă trimisese acolo, îmi aminteam aceasta mai clar ca niciodată. * M-am trezit în parc, față în față cu individul de la volan, cel care nu purtase niciun moment mască. Exact ca în scena inițială, îl urmăream
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
gâtul, apoi picioarele, gleznele, acele locuri care tânjeau după atingerea buzelor mele, deși nu-mi dăduse explicit de înțeles aceasta. "Aș vrea să am un copil... Hai să facem un copil...", rosti, sărutându-mă pătimaș. M-am albit la față. "Iubito...", am început, nesigur. "Ce e? Nu-ți dorești unul? Nu-ți dorești decât plăcerea? Asta era?". Nu...", am bâiguit, pe același ton echivoc. "Dar ce s-a întâmplat, atunci?", rosti, mângâindu-mă în continuare. "Nu vezi că...". "Că ce? Ți-
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
am rostit, și până în acest moment spusesem numai și numai adevărul. Mă privi în ochi cu grație, făcându-mă să recunosc eternul feminin, sublim, nemuritor, chiar lângă mine, alături de mine. Ce tragedie! Am fi putut fi atât de fericiți împreună! Iubita mea... A dansat simplu, primitiv, dezlănțuit, până la epuizare. Era mândră, superbă, dominatoare. Era aleasa. Era unica. Apoi am văzut chipul lui Deborah, trecută în moarte, neajutorată, implorând dreptate din lumea din care nimeni nu s-a întors vreodată. Sângerie. Moartă
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
sau unor oameni ai primelor timpuri. Am îmbrățișat-o cu putere, așa cum se cuvenea pentru un ultim dans, apoi am scos revolverul. "Îmi pare rău... Nu trebuia să te răzbuni pe Deborah așa cum ai făcut-o... A fost ultimul dans, iubita mea! Adio!!!, am rostit și am tras. "Nuuuu!!! Ce faci???? Te-am iubit!", rosti, apoi se prăbuși, rămânând nemișcată. Complet bulversat, gândindu-mă deja la inevitabila sinucidere, am asistat la o scenă uluitoare, incredibilă, care mi-a tăiat cu adevărat
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
era neschimbată. Nu primiseră nici măcar un singur e-mail, o singură solicitare de înscriere. Când s-a împlinit o lună, cei trei au înțeles în sfârșit că totul fusese în zadar, asemeni unui îndrăgostit refuzat care se încăpățânează să-și asalteze iubita cu declarații, pentru ca într-un final să priceapă și el că e totul sortit eșecului și trist, dezamăgit, îmbufnat, să abandoneze și să se retragă într-ale lui. „Eu zic să scădem taxa la 3 lei”, rosti Mihai precipitat, nici
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
veleatul! Constrângerea religioasă trebuie înfierata. Dece e discriminata femeia când muncește la fel ca bărbatul? Dece e umilită și când e mai instruită? Nu aruncați, vă rog, animalele-n stradă crezând că nimeni n-o să vă vadă! Ele se cer iubite, se vor ocrotite. De-ajuns cu războaiele, jos cu violența! Dușmanii sănătății haideți să-i combatem! Să nu lăsăm tutunul, drogurile, alcoolul să pună stăpânire pe-o lume-ntreaga! Să salvăm apă, văzduhul, pământul; să fugim de zgomot, să respirăm
PENTRU ȘI CONTRA (SAU: SUNT ASTEA NUMAI LOZINCI?)- VERSIUNE BILINGVĂ EBRAICĂ-ROMÂNĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350278_a_351607]
-
Fiindcă gestul meu a fost unul ireversibil. Nu mai pot fi un individ normal. Nu mă pot privi în oglindă, nu o pot căuta pe Ramona. Nu îmi pot clama iubirea decât din tenebre, nu îmi pot lua de mână iubita pentru a îngenunchea în fața unui sanctuar decât în imaginație... ...Aceeași imaginație care m-a adus în fața voastră, cititorii mei. Atâta vreme cât alegerea mea a slujit Artei, a fost un mijloc pentru a reda mai bine conflictul, sfâșierea, disperarea, a fost o
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
mă alerga prin cimitir. În oraș a părut o stradă nouă, fără nume, fără case, trec pe strada aceea, se numește NICIODATĂ. Hai, nani, nani, ia banii. Sunt 25.000, eu o tulii. De când mă leagănă noaptea? În poalele tale, iubito, asta mi-e soarta. Un cap cărunt, un chip gălbui, un înger ești, am un cucui, sunt cel ce spală umbrele de vopsea, sorbim aceeași acadea. Țin amintirea într-o cutie, cheia-i pierdută, nu am simbrie, dacă te uit
TIGRUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350292_a_351621]