5,860 matches
-
o bucurie pe care nu i le cunoștea. RÎse În sinea lui. El, dezlegătorul profesionist de mistere, investigatorul faptelor inexplicabile, se dădea bătut, renunțînd să mai rezolve o enigmă, pentru el totuși esențială: prin ce magie mîna asta de femeie izbutea să metamorfozeze un macho cinic În Îndrăgostit pierdut, cum reușea să facă dintr-un celibatar Înrăit un soi de domnișoară sentimentală visînd la căsătorie și la urmași... Urcă la rîndu-i bombănind pentru sine. Nu vedea cum s-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se găinățase pe canapea, pe urmă se izbise de gratiile coliviei căutând să intre Înapoi. O lună mai târziu, Djerzinski făcu o nouă Încercare. De data asta, sărmana vietate căzuse pe fereastră; amortizându-și de bine de rău căderea, pasărea izbutise să aterizeze Într-un balcon, la blocul de peste drum, cinci etaje mai jos. Michel trebuise să aștepte Întoarcerea locatarei, sperând din suflet că nu are pisică. Află că fata era redactor la 20 Ans; trăia singură și venea acasă târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ale ei; apoi copilul fu scos din salon. Inima bătrânei cedă În aceeași noapte. Pentru a doua oară, Bruno se văzu confruntat cu moartea; pentru a doua oară, sensul evenimentului Îi scăpă aproape total. Peste ani, când făcea o lucrare izbutită la franceză sau la istorie, Bruno Încă voia să vorbească despre ea cu bunica. Sigur, Își spunea imediat că e moartă; Însă era doar un gând intermitent, ce nu le Întrerupea cu adevărat dialogul. Când Își luă examenul de agregație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu mai creadă În aceste discuții. Cumpărase atunci două cutii cu cremă de castane; a fost ultima lor discuție importantă. La terminarea studiilor, numit În primul său post de profesor, Bruno Își dădu seama că se schimbase, că nu mai izbutea cu-adevărat să intre În contact cu ea; imaginea bunicii dispărea Încet În spatele zidului. A doua zi după Înmormântare, avu loc o scenă ciudată. Tatăl său și mama sa, pe care Îi vedea pentru Întâia oară, au discutat ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu avea sentimentul că ceea ce se Întâmpla Îl privea direct. Totuși, discuția aceea avea să joace un rol hotărâtor În viața lui, iar mai târziu și-o va reaminti de multe ori, fără de altfel să simtă o reală emoție. Nu izbutea să stabilească un raport direct, trupesc, Între el și cei doi adulți care În ziua aceea, În sufragerie, l-au impresionat mai ales prin statura și aerul lor tineresc. În septembrie, Bruno trecea Într-a șasea; au hotărât să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-i supună pe cei mai slabi la umilințe și schingiuiri. În special la Începutul adolescenței, sălbăticia lor atinge proporții de necrezut. Cohen nu-și făcea nici o iluzie În ce privește comportamentul uman când scapă de sub controlul legii. De la sosirea lui În internat, izbutise să se facă temut. Știa că, fără ultimul bastion al legalității pe care Îl reprezenta, băieți ca Bruno ar fi fost supuși la cruzimi depășind orice limită. Bruno a repetat, cu ușurare, clasa a șasea. Pelé, Brasseur și Wilmart treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
absurditatea vieții burgheze și administrative. Henri Moissan, chimist francez (premiul Nobel În 1906), a extins folosirea cuptorului electric și a izolat siliciul și fluorul. Tatăl lui Bruno ajungea la liceu exact Înainte de masa de la ora șapte. De obicei, Bruno nu izbutea să mănânce decât la prânz, când mâncau și elevii semi-interni; seara, rămâneau numai Între interni. Erau mese de opt locuri, primele fiind ocupate de cei mari. Aceștia se serveau din belșug, apoi scuipau În mâncare ca să-i Împiedice pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
al decăderii sale. După-amiezile se Încuia În cameră cu un teanc de San-Antonio și o sticlă de whisky. Ieșea pe la șapte, gătea ceva de mâncare cu o mână tremurândă. Nu renunțase de tot să vorbească cu fiul său, dar nu izbutea, oricât Își da silința. După două zile, atmosfera devenise de-a dreptul sufocantă. Bruno Începu să plece de-acasă, după-amiezi Întregi; se ducea pur și simplu la plajă. Psihiatrul aprecia mai puțin următoarea parte a povestirii, dar Bruno ținea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sălășluiește Înlăuntrul lor și pe Domnul nu vor să-l știe.” (Osie, 5, 4) În stația de autobuz din Carpentras, Îi aștepta un om slăbit, bolnav. Fiu al unui anarhist italian emigrat În Statele Unite În anii 20, Francesco di Meola izbutise În viață neîndoielnic - pe plan financiar, se-nțelege. Ca Serge Clément, tânărul italian Înțelesese la sfârșitul celui de-al doilea război mondial că se intra Într-o lume cu totul nouă și că activități considerate mult timp elitiste sau marginale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-și atingă țelul: o frumusețe desăvârșită, În același timp animală și diabolică; un chip viril și totuși cu trăsături extrem de pure; păr lung și negru, foarte des, ușor buclat; ochi mari, de un albastru profund. Prin relațiile tatălui său, David izbuti să Înregistreze un prim single la vârsta de șaptesprezece ani; fu un eșec total. Trebuie spus că ieșea În același an cu Sgt Peppers, Days of Future Passed și câte altele. Jimi Hendrix, Rolling Stones, Doors erau la apogeul producției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
coline Împădurite, cu luminișuri din loc În loc; ace de pin acopereau solul, grupuri sanitare comune erau diseminate ici și colo; locurile de camping nu erau delimitate. Bruno transpira ușor, era balonat; evident, mâncase prea mult la bufetul de pe autostradă. Nu izbutea să-și limpezească gândurile; Își dădea totuși seama că alegerea locului putea fi un element decisiv pentru reușita vacanței. În acest moment al reflecțiilor sale, zări o frânghie Întinsă Între doi arbori. Pe ea, legănați ușor de briza serii, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a constata cu calm: — Da, Jacqueline, faci bine că te-ntinzi, dacă așa Îți vine. Cele două păreau a fi vechi cunoștințe. A doua secvență de scriitură se desfășură ceva mai bine; inspirat de o viziune fugitivă de dimineață, Bruno izbuti să producă poemul următor: Mi-o bronzez cu drag (Păr la ștremeleag!) La piscina-adâncă (Păr la mătărângă!) Domnul Îmi apare Pe plajă la soare, Are ochi frumoși, Mănâncă gogoși. Unde șade El? (Păr la cocoșel!) Colo-n Rai, pe iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Își refăcuse sânii și se inițiase În misticile orientale; În plus, Își schimbase prenumele. Revenită apoi la Créteil, În timpul anului anima un atelier tantra la Flanades, sub numele de Shanti Martin; catolica părea s-o admire enorm. La Început, Bruno izbuti să participe la conversație - vorbeau despre dietetica naturistă, iar el se documentase În legătură cu germenii de grâu. Dar foarte repede trecură la subiecte religioase, care-i erau inaccesibile. Putea fi asimilat Iisus cu Krishna, iar dacă nu, cu cine? Pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
șapte bărbați. Slavă domnului, celălalt nu părea poponar. Vizibil furios, fără o vorbă, individul se culcă pe burtă, Își puse capul pe brațele Încrucișate și așteptă. „Să simți tensiunile... să respecți integritatea schemei corporale...” Bruno turna ulei Întruna, fără a izbuti să treacă de genunchi; insul sta țeapăn ca un buștean. Până și bucile Îi erau Îmblănite. Uleiul Începu să picure pe cearșaf, pulpele erau năclăite. Bruno Își ridică privirea. Alături, doi bărbați erau culcați pe spate. O fată Îi masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și mai scund decât ea. Dar e lipicios, pramatia, cu asta reduce din handicap. Celălalt Încuviința cu un aer posac, depănând cu degetele niște mătănii imaginare. Terminându-și vodca cu suc de portocale, Bruno Își dădu seama că lipiciosul Karim izbutise să-și atragă prada pe un tăpșan ierbos. Trecându-i o mână pe după gât și vorbindu-i Întruna, Îi strecura ușor cealaltă mână sub fustă. „Iar ea desface cracii, putoarea nazistă...”, se gândi Bruno, Îndepărtându-se de dansatori. Ieșind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vremea aceea, se Întâlnea des cu Bruno. Bruno visa să devină scriitor; Înnegrea sute de pagini și se masturba În draci; datorită lui, Michel Îl descoperise pe Beckett. Beckett era probabil ceea ce se numește un mare scriitor. Totuși Michel nu izbutise să termine nici una din cărțile lui. Era spre sfârșitul anilor 70; abia trecuți de douăzeci de ani, Michel și Bruno se simțeau deja bătrâni. Iar lucrurile vor continua la fel: se vor simți din ce În ce mai bătrâni și le va fi rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Era spre sfârșitul anilor 70; abia trecuți de douăzeci de ani, Michel și Bruno se simțeau deja bătrâni. Iar lucrurile vor continua la fel: se vor simți din ce În ce mai bătrâni și le va fi rușine. În curând, epoca lor avea să izbutească o performanță inedită: va dilua sentimentul tragic al morții În senzația mai generală și mai flască a Îmbătrânirii. Douăzeci de ani mai târziu, Bruno Încă nu se gândise cu adevărat la moarte; și Începea să creadă că nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Fusese un moment laborios, chiar penibil; tocmai se despărțise de bărbatu-său, Îi mărturisi ea, În timp ce Michel se războia cu cheutorile. Apoi totul se petrecuse normal; spre mirarea lui, Michel avu o erecție și chiar, fără să simtă nici o plăcere, izbuti să ejaculeze În vaginul cercetătoarei. 5 Mulți dintre cei care frecventau Locul Schimbării aveau, ca și Bruno, În jur de patruzeci de ani; mulți lucrau, ca și el, În sectorul social sau educativ, iar statutul de funcționar Îi proteja de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
visa În chip de purcel cu cărnuri dolofane și spâne. Împreună cu tovarășii săi porcini, era dus la vale Într-un tunel enorm și Întunecat, cu pereți ruginiți, În formă de vortex. Curentul de apă care-l purta era slab, uneori izbutea să-și sprijine copitele pe sol; apoi venea un val mai puternic și iarăși cobora câțiva metri. Din când În când, vedea carnea albicioasă a unuia dintre tovarășii săi, aspirat cu violență În jos. Se luptau În Întuneric și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În vedere pe copil) a tot ce e mai rău În om. Iar atunci cum să te Îndoiești că sexualitatea e o forță absolut funestă? Cum de suportă oamenii să trăiască sub același acoperiș cu un preadolescent? Eu cred că izbutesc doar pentru că viața lor e absolut goală; totuși, și viața mea e goală, eu Însă n-am izbutit. Oricum, toți mint, mint Într-un mod grotesc. Suntem divorțați, dar rămânem buni prieteni. Îmi văd fiul În weekend, o dată la două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că sexualitatea e o forță absolut funestă? Cum de suportă oamenii să trăiască sub același acoperiș cu un preadolescent? Eu cred că izbutesc doar pentru că viața lor e absolut goală; totuși, și viața mea e goală, eu Însă n-am izbutit. Oricum, toți mint, mint Într-un mod grotesc. Suntem divorțați, dar rămânem buni prieteni. Îmi văd fiul În weekend, o dată la două săptămâni; este o porcărie. O porcărie absolută. În realitate, bărbații nu s-au interesat niciodată de copiii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Toate poveștile alea cu păcate și cu iertarea păcatelor, și cu Dumnezeu care se bucură mai mult de Întoarcerea unui păcătos decât de mântuirea a o mie de drepți... Mie mi-ar fi plăcut să fiu un păcătos, dar nu izbuteam. Aveam sentimentul că mi s-a furat tinerețea. Tot ce voiam era ca târfe tinere cu buze senzuale să-mi sugă mădularul. Erau destule târfe tinere cu buze senzuale În discoteci, iar cât a lipsit Anne m-am dus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Denoël; spre marea lui surpriză, Sollers Îi răspunse, Îi propuse o Întâlnire. Miercuri nu avea ore, era ușor să meargă la Paris și să revină În aceeași zi. În tren, Încercă să citească Une curieuse solitude, renunță destul de repede, dar izbuti să parcurgă totuși câteva pagini din Femmes - mai ales pasajele erotice. Aveau Întâlnire Într-o cafenea de pe strada Universității. Editorul sosi cu zece minute Întârziere, fluturându-și țigaretul care avea să-l facă celebru. — Sunteți din provincie? Asta-i rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
serile masturbându-mă În cameră. Victor a profitat de vacanță, se distra grozav la Mini Club... Vocea lui Bruno se sparse din nou. Eram un ticălos; știam că sunt un ticălos. În mod normal, părinții se sacrifică, așa e normal. Nu izbuteam să-mi suport sfârșitul tinereții; nu suportam ideea că fiul meu crește, că avea să fie tânăr În locul meu, că poate avea să reușească În viață, În timp ce eu o ratasem pe-a mea. Aveam poftă să redevin un individ. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
manșete din dantelă. Bruno o strânse În brațe. Inimile lor băteau să se spargă. Mâncară Într-un restaurant italian, apoi urcară În garsoniera lui să facă dragoste. Bruno lustruise parchetul, pusese flori În vaze; cearșafurile erau curate și miroseau frumos. Izbuti s-o penetreze Îndelung, așteptând până ce ea avu orgasm; soarele, intrând prin spațiile dintre perdele, făcea să-i strălucească părul negru - În care se vedeau câteva reflexe cenușii. Christiane avu un prim orgasm, apoi imediat un al doilea, vaginul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]