KorAP: Find »[drukola/base=jack & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...137 138 139 ...268 >

6,700 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

avea nevoie și să comande ar fi durat o veșnicie, pentru că trebuiau importate din Anglia. Apoi a ajuns „acasă“ și a trebuit să aștepte o jumătate de oră pentru ca apa să se încălzească și să își poată face duș. Și Jack care spusese că îi va rezolva ceasul. Bărbații sunt toți la fel, doar gura și pantalonii sunt de ei. Și câteodată nici măcar pantalonii. Nervoasă și plină de draci după ziua ei nereușită, era totuși mulțumită că pleca să îl vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
făcea să se simtă în putere - cel puțin făcea ceva ce o ajuta într-un fel. Apoi a încercat să facă un duș, dar apa era rece ca gheața. Dar a renunțat temporar la gândul de a-l lua pe Jack la rost în legătură cu promisiunea pe care i-o făcuse că îi repară boilerul, când domnișoara Morley a început să spună cum muncise el tot weekendul, încercând să rezolve problemele electricienilor nemulțumiți și ale cameramanilor supărați. Părea epuizat și lipsit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
cum muncise el tot weekendul, încercând să rezolve problemele electricienilor nemulțumiți și ale cameramanilor supărați. Părea epuizat și lipsit de chef. Ashling, verde la față și în întârziere, nu era nici ea mulțumită de ziua de luni. Mai ales când Jack Devine a scos capul din birou și a spus politicos: —Domnișoara Repară-Tot? —Domnule Devine? — Pot vorbi cu tine? Alarmată, s-a ridicat mult prea repede și a trebuit să aștepte să-i vină sângele la loc pentru a putea vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
loc pentru a putea vedea din nou. —Ori ai probleme mari, ori i-o tragi, îi șopti Trix, chicotind. Ce se întâmplă? Ashling nu avea chef de Trix și de glumele ei. Nu avea nici cea mai vagă idee de ce Jack Devine dorea să vorbească cu ea în particular. Cu un presentiment apocaliptic, a intrat în biroul lui. — Închide ușa, porunci el. Voi fi dată afară. Era terorizată. Ușa s-a trântit în spatele ei și dintr-odată camera s-a micșorat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
cu ea în particular. Cu un presentiment apocaliptic, a intrat în biroul lui. — Închide ușa, porunci el. Voi fi dată afară. Era terorizată. Ușa s-a trântit în spatele ei și dintr-odată camera s-a micșorat și s-a întunecat. Jack, cu părul său negru, ochii negri, costumul albastru închis și dispoziția întunecată, avea tendința de a produce acest efect. Și, pentru ca lucrurile să pară și mai grave, el nu stătea în spatele biroului său, ci sprijinit de partea din față a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
a aruncat o pungă de plastic către ea, pe care Ashling a prins-o foarte stângaci. Amețită, a observat că era prea mare pentru o scrisoare sau pentru un memoriu. Pentru că ea stătea pur și simplu cu punga în mână, Jack spuse cu un râs nerăbdător: —Uită-te înăuntru. Dând plasticul la o parte, Ashling s-a uitat în interiorul pungii. Spre surprinderea ei, conținea un cartuș de Marlboro, cu o fundă roșie lipită de celofanul în care era învelit. — Pentru că îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Uită-te înăuntru. Dând plasticul la o parte, Ashling s-a uitat în interiorul pungii. Spre surprinderea ei, conținea un cartuș de Marlboro, cu o fundă roșie lipită de celofanul în care era învelit. — Pentru că îți tot șterpeleam din țigări, spuse Jack, uitându-se în ochii ei. Îmi pare rău, adăugă el. Dar nu părea sincer. —Frumos, se bâlbâi ea, uimită de cadou - și de fundă. Pentru prima dată de când îl cunoscuse, Jack Devine râsese normal. Un râs sănătos, din stomac, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
era învelit. — Pentru că îți tot șterpeleam din țigări, spuse Jack, uitându-se în ochii ei. Îmi pare rău, adăugă el. Dar nu părea sincer. —Frumos, se bâlbâi ea, uimită de cadou - și de fundă. Pentru prima dată de când îl cunoscuse, Jack Devine râsese normal. Un râs sănătos, din stomac, cu capul dat pe spate. —Frumos? exclamă el, cu ochii mari de mirare. Bărcile cu pânză sunt frumoase, valurile de opt metri sunt frumoase. Dar țigările să fie frumoase? De fapt, poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
în spatele biroului său. Du-te... Dar nu le spune celorlalți, zise el, făcând semn din cap către pungă. După aia or să vrea și ei una. Ashling s-a întors la biroul ei ca și cum picioarele sale aparțineau altcuiva. Stop cadru. Jack Devine era într-o fază de Nu-chiar-la-felde-ticălos-cum-este-de-obicei. Dar cel mai ciudat lucru era că Ashling credea că îl preferă cum era înainte. Deși, ceva mai târziu în aceeași zi, lucrurile s-au reîntors la normal. Mercedes a dat buzna în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
își ia medicamentele. — Dar, îi întrerupse Ashling, simțind că cineva trebuia să îi ia apărarea, nu credeți că înainte să ne luăm de ea ar trebui să îi călcăm puțin pe urme, să ne punem în locul ei? Așa este, spuse Jack, care ieșise din birou pentru a vedea ce era cu toată agitația. Atunci am fi departe de ea și am rămâne și cu pantofii ei. Mie îmi sună bine, spuse el, aruncându-i lui Ashling un rânjet, după care lătră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
sună bine, spuse el, aruncându-i lui Ashling un rânjet, după care lătră: Pentru numele lui Dumnezeu, Ashling, arată-ți vârsta, nu limita de viteză. Lisa era amuzată. — Da, chiar, care este limita de viteză în țara asta? —Șaptezeci, spuse Jack trântind ușa biroului după el. Ashling îl ura din nou. Lucrurile se întorseseră la normal. Chiar dacă Marcus Valentine nu avea numărul ei de telefon de la muncă, Ashling a tresărit toată când, la patru și zece, Trix i-a întins receptorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
ca pe colivă la priveghi, era greu să nu îl crezi măcar pe jumătate și era și mai greu să nu strălucești de fericire. —Ești periculos, spuse ea, radiind. Haide. S-a întors să plece și l-a văzut pe Jack Devine în apropiere, răsfoind nervos un dosar la biroul lui Bernard. Ea a zâmbit un rămas-bun nervos și, pentru o alarmantă secundă, s-a gândit că el o va ignora. Apoi el a expirat zgomotos și a spus: —Noapte bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
s-a auzit soneria. Probabil era una dintre fetițe care dorea să îi ceară poșeta, dacă ea nu o mai voia. Oftând, a deschis larg ușa și acolo, stând în prag, cocoșat pentru a putea încăpea prin cadrul ușii, era Jack. Ah, spuse ea, blocată de surprindere. Era prima dată când îl vedea îmbrăcat cu altceva decât cu costum. Cămașa lui lungă și fără guler era deschisă până la mijlocul pieptului. Nu din model, ci pentru că îi lipsea un nasture. Pantalonii lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
în două războaie mondiale și aveau un buzunar rupt, deasupra genunchiului, expunând vederii o rotulă curată și o porțiune de cinci centimetri pătrați de piele păroasă. Părul părea chiar mai ciufulit decât de obicei, la fel ca și fața lui - Jack era genul de bărbat care trebuia să se bărbierească de două ori pe zi. Sprijinit de cadrul ușii, i-a arătat un dispozitiv pe care îl ținea în palmă, asemenea unui polițist cu legitimația în mână. Am adus un cronometru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
neașteptată la Geneva, pentru a te întâlni cu șaptezeci de oameni. La fel ca ochelarii de soare Gucci și poșetele Prada, lipsa de timp era un simbol al statutului. Cu cât ai mai puțin timp, cu atât ești mai important. Jack evident nu cunoștea regula asta. Se uită în jurul său, admirativ. Ești aici... de când? De trei, patru zile și deja locul arată mai bine. Uită-te la asta, spuse el, arătând către un bol de sticlă în care tronau lalele albe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
mucegăi, se gândi Lisa. Casele ei întruchipau întotdeauna triumful stilului asupra igienei. Trebuia să facă rost de o menajeră... — Vrei ceva de băut? oferi ea. —Ai bere? — Păi, nu. Dar am niște vin. Lisa a simțit o plăcere ridicolă când Jack a acceptat un pahar. — Mă duc să îmi aduc sculele din mașină, spuse el. Ieși și se întoarse repede, purtând cu el o cutie metalică albastră. Dumnezeule, are cutie de scule. Trebuia să se sprijine în mâini pentru a se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
comercial, un post de radio și câteva reviste de succes la vârsta de treizeci și doi de ani. Eh, să spunem că înflorea situația, dar doar făcea parte dintr-o industrie care se ocupă cu flatări. —E un job, spuse Jack scurt, ca și cum ar fi înțeles că îl ia peste picior. M-au dat afară de la fostul job și trebuia să câștig un ban. Dat afară? Nu îi plăcuse partea asta. — De ce ai fost dat afară? — Am propus o schimbare radicală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
a decis că eram prea extremist și mi-au arătat ușa. —Extremist? ăștia nu prea sunt amuzanți, nu? Te fac să ieși în stradă, la marșurile alea ale lor, și au mașini nasoale. Trabanturi, Lade. Asta dacă au mașină. Dar Jack are un BMW. — În tinerețile mele idealiste, spuse el, lovind o țeavă cu ciocanul. Se poate să se fi spus despre mine că sunt socialist. Dar acum nu se mai poate spune asta, nu? întrebă Lisa alarmată. Nu, rânji el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
este. Tot ce trebuie să faci este să muncești destul de mult, spuse Lisa. Până la urmă, ea asta făcuse. Făcea parte din clasa muncitoare - sau ar fi făcut, dacă tatăl ei ar fi muncit vreodată - ceea ce nu constituise niciodată un dezavantaj. Jack s-a întors și i-a aruncat un zâmbet complex. Compătimitor și trist. —Fă-mi un scurt istoric al carierei tale, îi spuse Lisa. Jack s-a întors spre boiler și a început cu o lipsă de entuziasm evidentă: — Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
fi făcut, dacă tatăl ei ar fi muncit vreodată - ceea ce nu constituise niciodată un dezavantaj. Jack s-a întors și i-a aruncat un zâmbet complex. Compătimitor și trist. —Fă-mi un scurt istoric al carierei tale, îi spuse Lisa. Jack s-a întors spre boiler și a început cu o lipsă de entuziasm evidentă: — Am terminat facultatea cu un masterat în comunicare și am făcut călătoria obligatorie în străinătate - doi ani la un grup media din New York, patru la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
presă, de unde m-au dat afară, după cum am spus. După care, acum doi ani, dragul de Calvin Carter mi-a oferit ceva aici. —Și cum te relaxezi? Lisa se bucura de imaginea pe care o oferea cămașa strâmtă a lui Jack, mulată pe mușchii spatelui în timp ce el stătea aplecat. —Adică, spuse ea, atașând un zâmbet dulce, care din păcate s-a dovedit a fi irosit, joci golf? — Asta e ultima dată când vin să îți repar boilerul, bombăni el. — Nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
la televizor destul de mult, dar aici e vorba de job! A, da, spuse Lisa jucăuș, după care realiză ceva. Asta îți place cel mai mult, nu? Să te ocupi de postul de televiziune. —D... da. Apoi l-a privit pe Jack cum se schimbă la față, amintindu-și cu cine vorbea. Păi, îmi place și munca de la reviste. Dar nu ți-ar veni să crezi cât de mult mă solicită Channel 9... Așa că nu ți-ar mai fi trebuit Colleen și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Păi, îmi place și munca de la reviste. Dar nu ți-ar veni să crezi cât de mult mă solicită Channel 9... Așa că nu ți-ar mai fi trebuit Colleen și toată munca asta în plus pe cap? îl necăji Lisa. Jack ocoli întrebarea. Ideea este că postul de televiziune are în prezent foarte mult succes. După doi ani de chin și tratative, personalul este în sfârșit bine plătit, sponsorii corporativi sunt mulțumiți și clienții primesc programe de calitate. Și suntem pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
de calitate. Și suntem pe punctul de a atrage investitori care să asigure programe și mai bune din punct de vedere calitativ. —Superb, spuse Lisa evaziv. Deja se săturase de subiectul Channel 9. Și altceva ce mai faci? —Aaaaahhh, gândi Jack cu voce tare. Îmi vizitez părinții aproape la fiecare sfârșit de săptămână. O oră, două, acolo. Nu mai sunt tineri și timpul petrecut cu ei pare mai prețios. Știi ce vreau să spun? Lisa schimbă subiectul cu o grabă disperată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
acolo. Nu mai sunt tineri și timpul petrecut cu ei pare mai prețios. Știi ce vreau să spun? Lisa schimbă subiectul cu o grabă disperată. — Mergi vreodată la deschideri de restaurante? În primele seri? Chestii de genul ăsta? — Nu, răspunse Jack scurt. Le urăsc. M-am născut fără gena pentru socializat. Dar sunt sigur că nu e nevoie să îți spun asta. Cum adică? întrebă Lisa. —E, haide. Sunt o matahală morocănoasă. Nu ai fost niciodată așa cu mine, spuse Lisa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]