3,897 matches
-
dezinvoltură, precum în poemul postum N-ai teamă 11. În noul tărâm lăuntric, situat dincolo de vămile trupului, toate determinațiile exteriorității se destramă, lăsând loc nedeterminării pure12. Într-adevăr, "în hăul lăuntricelor creșteri" se arată "pomii lăuntrici", "vremi subterane" sau un "lăuntric pisc alb de rugăciune", imaginând "un "vast labirint ascuns sub palatul frumuseții"13. La acest nivel, al lumii scufundate în absoluta nedeterminare a posibilului, interioritatea inaparentă unifică două mișcări opuse în aparență, căci într-acolo se coboară prin trupul transparent
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
creează imagine, precum "sâmburul ce-așteaptă în veșteda păstaie"36. "La temelia lumii minunea doarme încă"37, dar "neliniștiții sâmburi" prefigurează rodul ceresc, "sacra sămânță" a transcenderii care, asemeni unor "aripi [ce] așteaptă-n ou"38, ascunde în sine zboruri lăuntrice.39 Inima prin care se vede cerul Locul de generare a frumuseții e lumina pe care o degajă reflectarea cerului în suflet. Ea încolțește și se susține prin toate cele care - deși ontologic inferioare - îi garantează existența și menirea. Coborârea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Eternitatea-n scoica unei zile"50) și se adulmecă ("înalta mireasmă de azur"51), deschide o perspectivă extatică, scăldată în lumina frumosului originar 52. Dacă iubirea este "o nouă lumină pentru lume", lumina - iradiind din inima în care "arde acest lăuntric soare" - transformă totul în "frumusețe atotcotropitoare"53, dar ceea ce luminează ca frumusețe strălucește de la început, țâșnind din izvorul nesecat al unui veșnic reînceput 54. Începutul este miezul, căci tot ce se originează în locul nedeterminat al unei apariții redefinește centrul de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care rodește în trupul poetal al rostirii 59. Imagine care nu spune și arată originea, nu pune în vedere așa cum s-ar pune un obiect învăluit în lumină. Imaginea este lumina; prin ea "inima vede ca la-nceputuri", "prin cazna lăuntricelor zboruri"60. Ceea ce se vede e însă un insuportabil, transparența care apasă, un văl străveziu a cărui imagine e văzută ca o "diafană povară", "cereasca greutate"61. Deși apăsătoare, greutatea e diafană, căci e a cerului ce umple imaginea inimii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se oprește fără a se putea înnoi. Iubirea eclipsează lumea predată pentru a-i da un nou început; raptul extatic e o smulgere, neașteptata perspectivă ce ne descoperă cerul. Perspectivă inversă, căci zborul înalt al vulturului iubirii e un zbor lăuntric; cerul e pus în suflet, ca izvor nesecat de frumusețe 77, așa cum timpul sosește încolțind din sămânța nemuririi, ascunsă "sub coaja unei clipe": Cine ne puse-n suflet aceste magici chei?/ Egali în frumusețe și-n genii de o seamă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inaparent de nearătat? Pulsațiile fondului luminos se află într-un raport de inversă proporționalitate cu lumina exteriorității mundane, așa cum ni se înfățișează în poemul Înserare de toamnă 11. Declinul luminii înclină atât peisajul cuprins de umbrele înserării, cât și starea lăuntrică a eului, redus la conturul fără substanță al unei apariții în bernă: "Înconjurat de suflete globulare/ pe sub ampli copaci fără frunze,/ mă lăsam înfrigurat de toamnă/ sau alb pe clișeul negru al lacului/ ziua trecea prin mine mult mai iute
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o realitate ce ne este contemporană: un înainte care vine de departe, dar nu din spațiul nedefinibil al unei depărtări ori din adâncurile insondabile ale timpului. Este imemorialul pe care îl purtăm în noi, ca semn arătător al unui sălaș lăuntric, al părții neștiute din noi. Într-un fel suntem după ceea ce ne definește în miezul intimității noastre, dar nu suntem decât ca urmare a acestui semn care - abia el - ne anticipează, ne arată drumul către teritoriile necunoscute care sunt întotdeauna
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prevestindu-ne. Cum putem avea previziunea acestei străluciri dacă nu prin intuiția care ne deschide calea către miezul unui poem, acolo unde ne descoperim propria lumină? "Doar intuiția - spune Alonso -, doar săgețile șuierătoare trec peste ziduri și ajung în sălașul lăuntric. Acolo domnește lumina"2. Înainte de a fi cucerit strategic, prin convocarea unui întreg arsenal al metodelor interpretative, poemul e închis în sine, cetate inexpugnabilă care nu se lasă deschisă decât de înțelegerea albă a intuiției. Intuiția nu luminează interstițiile poemului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
destinată să se depășească prin slujirea unei desăvârșiri care o transcende în starea ei de natură pură, autosuficientă, purtând în sine posibilul infinitului care îi dă sensul creșterii și al arătării. "Este vorba - adaugă poetul - de-o aproape invizibilă conversiune lăuntrică" a ochiului care privește, căci a vedea natura în acest fel presupune o răsucire a făpturii care nu numai că adoptă o altă atitudine în fața existenței naturale, ci se lasă pătrunsă de adâncul lucrurilor, acolo unde nu natura ca atare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
atare se dă în spectacol, îi întâmpină privirea absorbind-o în decorul ei spectacular. Vocația ei este pe măsura nemăsurii dăruite, a finalității supranaturale, în deschisul depășirii și al transcenderii 2. Natura e chemată să străbată acest drum al creșterii lăuntrice, la fel cum ochiul e chemat să se deschidă spre ceea ce îi orbește iluminator vederea. Atunci el e "pe drumul cel bun", pe drumul naturii crescute și înălțate. La fel cum naturii create îi e dat să își desăvârșească creația
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
martorul face ca ceva să se întâmple; de fapt, el dă posibilitatea inaparentului să se manifeste, să se reveleze ca altceva posibil, dar nu în prezentul lumii ecranate, căci el nu cade pradă realității, ci ca semn vizibil doar privirii lăuntrice. Și ea, de altfel, o privire deschisă de ceea ce o privește, care stă să vină, nu stă decât în această venire, în prevenirea căreia îi este destinată. În mediul de-scris al developării în negativ, în filmul voalat al imaginii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la niște realități exterioare. Acum, le descoperă ca fiind ale ei"10. Negația care lucrează în miezul imaginației "vede" imagini ale golului, locuri ale absenței. Mai degrabă o negintuiție răvășitoare, nimicitoare, căci ce e de văzut - de pildă - în "asfințiturile lăuntrice", în "nucleul de noapte", în luminile "asasinate", "înghițite de un punct negru" decât tocmai golul fără formă, informul Bestiei ce stă "la umbra tuturor sensurilor"? Ceea ce ar fi trebuit să fie trans-aparența manifestării în lumina sensului e supraexpus, virează în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a unei morți inexistente, ci despuierea totală, golirea până la nimicul despre care nu poate fi vorba, "până ce față nu va mai fi și nici față/ ce ar putea ține loc de față"14. Se poate coborî mai adânc, în muțenia lăuntrică, în non-peisajul acestei răsfrângeri, în fractura întoarcerii pe dos? Dar abia întors pe dos, frânt și răsfrânt, poemul spune ceva; abia în chipul gol al morții se vede dincolo, mai presus de orice închipuire: "Pulverizează-te, fii lumina pe care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
moarte, laolaltă cu moartea imaginii; iar ceea ce nu se vede nu se poate păzi, așa cum inima cade în ruina nevederii și a nepăzirii. Destrămarea e cu atât mai gravă cu cât ea duce la eclipsarea luminii ce face posibilă vederea lăuntrică. A vedea cu inima, în cuprinsul cugetului curat, înseamnă a lăsa inima la vedere, drept singura imagine subzistentă, absorbită în Imaginea care îi dă ființă și lumină. O redă esenței care se dezvăluie 56; or, acum, firea e desprinsă de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e de văzut, de vreme ce - pe ultimul prag al coborârii - fața se răsfrânge în chiar răsturnarea perspectivei. Unghiul de vedere e acum cu totul inversat, iar punctul din care se vede nu e termenul unei sosiri, ci începutul unei plecări. Perspectiva lăuntrică întoarce orizontul, căci tot ce era înainte invizibil își arată reversul, invizibil al vizibilului ieșit la lumină (inclusiv albul care se developează din apa neagră ca din propriul negativ). Vizibilul cuprins în ochi devine cuprinzător, căci el conține în sine
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a patra dimensiune metafizică, în extaz și sfințenie", adică într-un spațiu de viață "architecturat cu dimensiunile adâncirii și înălțimii (s. n.) la infinit" (Vasile Voiculescu, Confesiunea..., în op. cit., p. 405). 53 CXCI (37) (1955), în op. cit., p. 289. 54 Soarele lăuntric este imaginea centrului supraființial care atrage la sine pe toate cele ce trebuie să se schimbe pentru a avea acces la cel neschimbător, la acest "rai de neclintită neființă" (Marea biruință, vol. Întrezăriri, în op. cit., p. 88). Precum binele plotinian
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
toate sunt, căci sunt lumină vizibilă luminii" (ibidem, V, 8, 3-4, în op. cit., p. 603). 75 CXCVIII (44) (1955), în op. cit., p. 296. 76 Datat joi, 20 ianuarie 1955, vol. Ultimele sonete..., în op. cit., p. 268. 77 Ca "cea mai lăuntrică izvorâre". Acolo "irumpe în Dumnezeu o voință care aparține și ea sufletului" (Meister Eckhart, Predica 5 b, în op. cit., p. 53). Izvorâre care implică dubla mișcare de coborâre-înălțare, căci "nimeni nu s-a suit la cer, decât Cel care a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
teocentric, este - într-o formulare cvasi-pascaliană - "cel ce rămâne și cel ce nu va fi/ Când răsturnată roata lumii eu voi fi/ Centrul osiei și tu, pe margini, centrul/ Fără margini" (Întoarcerea poetului, p. 115). 100 "Vedere interioară, vedenie; ochiul lăuntric vede și această vedenie nu-i a ochiului descripție, nu-i nici auzire, ci cutremurare, teamă nocturnă, experiere a existenței de cu totul alt ordin, de unicat al ființei; Ochiul vede a vederii vedenie, vede ceva nou și această noutate
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
însuși, împlinire a golului, răscumpărare în puritatea angelică a unui copil, "un copil abandonat în miezul celei mai vaste răspântii, sufletul" ( Fragmentele, 78, în op. cit., p. 119), așa cum apare deseori la Dan Damaschin. Acum el ia Totul în pază: "peisaj lăuntric după cutremur/ relief schimonosit, devastat/ prăbușiri în sine/ gemete fără ecou/ naufragiu în absența niciunui martor/ Dumnezeu pâlpâie fără vlagă într-un ungher:/ degerată, o mână de copil îl ia sub ocrotire" (Pustiitorul, în op. cit., p. 191). 63 Vol. Prezența
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e bine - binele de-a ști când să te abții de la abuzul de interogație esențială. De beția adâncurilor trebuie să ne păzim, scumpa mea; intimitatea cu Poseidon se plătește. Eu mă decretez fericită, impunând ferm tăcere corului de mărunte cârteli lăuntrice. Plonjatul după comori e ca jocurile de noroc: totu-i să știi când să revii la suprafață, așa cum te-ai ridica de la o masă verde cu miros de alge. Îi spun mereu lui Martin, dar el nu m-aude; liniștea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-i să știi când să revii la suprafață, așa cum te-ai ridica de la o masă verde cu miros de alge. Îi spun mereu lui Martin, dar el nu m-aude; liniștea nu se câștigă, ci se ordonă - chestie de igienă lăuntrică. − Mă rog, dacă ține, ține; fiecare-i diferit. În cazul meu, aveam senzația că glasurile astea cârtitoare, cum le spui tu, sunt îndepărtate de mine printr-un tacit decret străin, până ajung să dispară îndărătul unui dig masiv și bine
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
al lor te face să te simți ambalajul sărăciei înseși - trăire care, cu timpul, se sedimentează tenace, amenințând să-ți devină natură proprie. Pricepi acum de ce eu prefer să nu risc asemenea decepții? Mă declar mulțumită și suprim energic dizidența lăuntrică, așa cum ți-am mai spus. Pe părțile ascunse, oferite doar aleșilor, femeile ar trebui să-și tatueze deviza: "găsește-mă sau pierde-te!" Printre hohote, se hotărâră să-și reia locul în fața gravurii. Ondine propuse: − Uite, mergi încet către ea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ți-a înfierbântat mințile până la delir. Căzut în patima lui, nu-ți mai rămâne decât să-l joci până dincolo de saturație, unde numai greața l-ar putea curma, înrolând clandestin forțele haosului în spasmele incontrolabile ale vindecării. Greața ca paratrăsnet lăuntric al omului împotriva unei dinamici vertiginoase în care apetiturile sale intră, ca dispozitiv de apărare împotriva dorințelor excesive, ce-i brăzdează ființa cu bezna ascuțită a insațiabilului. Cortul începu să se învârtă ca roata unei mori de vânt dinaintea privirii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ce vrea el de la ea și se pusese să-l muște și să-l zgârie cât era de mare și puternic la cei nouăsprezece ani ai lui. Fusese simplu: ea nu voia, și gata! De fapt, aproape gata, căci frământul lăuntric al lucrurilor nu se gată chiar la comandă... După ce o imobilizase, Rică începuse un joc tare afurisit, fără nici o altă noimă decât scoaterea ei din minți. Își mișca mâinile ca la șah: fiecare mutare a lui invita o alta din partea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
legile fiziologiei decât ale evoluției morale - avu însă loc o ruptură majoră în istoria personală a fetei, neanticipată câtuși de puțin de neexperimentata justițiară. Între zguduire și legănare, pentru prima dată de la naștere, făptura ei fu traversată de un cutremur lăuntric ce o plonjă, de la înălțimea de turn medieval împietrit la care-și tortura torționarul, într-o scurtă levitație extatică. Explorând zenitul vindicației nimerise într-o bulă de antigravitație. Îi alergau prin vine mieri de pe pajiștile cu flori otrăvite ale uitării
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]