13,725 matches
-
cravate pionierești înspre delicate scene bucolice în care un tânăr cu haină albastră ținea o mandolină în mâini și cânta unei grațioase domnișoare cu rochie roz desfășurată în jurul ei și stând îndrăzneață în iarbă, lumina ce juca atunci de la flăcările lămpii pe chipurile lor mi se părea că are o cu totul aparte strălucire, iar când venea brusc, neștiut curentul, și începeau să ardă cele trei becuri de sub globurile mate ale candelabrului, totul pierea de sub ochii mei, lumina becurilor mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
are o cu totul aparte strălucire, iar când venea brusc, neștiut curentul, și începeau să ardă cele trei becuri de sub globurile mate ale candelabrului, totul pierea de sub ochii mei, lumina becurilor mi se părea atât de palidă pe lângă, mama făcea lampa mică și sufla deasupra ei, risipindu-mi de dinaintea ochilor delicata imagine, până a doua seară când, maestrul și-a umplut din nou pipa, cu gesturi tandre, măsurate, ca și cum ar mânui bagheta, și-o aprinde și trage câteva fumuri, Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
răsfirate pe perete, undeva mai sus, agățată, Eclipsa de lună, pictată de el printre primele tablouri, după cum mi-a mărturisit de nenumărate ori, și mă înfior de fiecare dată când privesc înspre acest tablou, acum sub lumina neclară a unei lămpi a cărei lumină e dirijată numai spre fotoliul din care eu citesc, e un nud de femeie, Aida să fie?! Un nud pictat în culoarea aurului, atitudinea statuară a femeii n-are nimic din voluptatea unui trup gol, de parcă Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
m-a înconjurat până acum, zvârlindu-mă iarăși în vâltoare, unu, ești treaz acum, perfect conștient, Da! Sunt treaz! Poți deschide ochii! Și eu deschid ochii și văd, cabinetul special amenajat al lui Aldo, perdeaua grea de catifea din fereastră, lampa cu picior arzând lângă birou, îl văd pe Aldo concentrat asupra unei hârtii, vine lângă mine, mă ridic în capul oaselor, Să vedem ce-ai desenat! Am desenat ceva?! Nu-mi amintesc nimic! Desfășoară înaintea mea o coală mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și dintr-o dată mi-e rușine de toate aceste obiecte străine de odaia asta simplă spoită în albastru, cu tavanul de lemn înnegrit de ani, cuvertura vărgată pe pat, perna albă cu colțurile brodate, lavița de lemn cu spătar incrustat, lampa cu pe trol agățată în tavan, deși odaia are lumină electrică și-mi văd mai departe de despachetat cu un sentiment tulbure în suflet, filtrul mic de cafea, numai pentru o persoană, adus de mine din Italia, îl port peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un spațiu ideal pentru un pictor, pentru un loc ca acesta, în inima Parisului, L’Île Saint-Louis, într-o altă existență mi-aș fi vândut sufletul probabil, ea a venit pe când se întuneca la ferestre și eu am aprins numai lampa cu picior, lucrată tot în fier, a bătut ușor la ușă, m-am grăbit să deschid ca nu cumva să se răzgândească să intre și am simțit din privirea ei rotindu-se prin atelier că era deja prea târziu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că mai este încă destul timp. Dar august părea mult prea aproape pentru a se liniști cu adevărat. A luat un roman de Agatha Christie de pe raft și a citit timp de un sfert de oră, după care a închis lampa cu abajur de culoarea piersicii. A dormit cât de bine a putut, sub așternuturile de aceeași culoare, și dimineața, primul lucru pe care l-a făcut a fost să își deschidă mobilul, rugându-se să găsească un mesaj de la Marcus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
prețuia mai întâi cantitatea și numai după aia calitatea și, spre deosebire de mă-sa, nu prea știa să zică nu. — Fiți mai clar, i-am cerut. Nume, date, descrieri. — Cred c-ai încasat cam multe la scăfârlie, fiule. Îți cam filează lampa. Nici Einstein nu și-ar putea aminti toate numele iubiților lui Betty, iar pe mine nu mă cheamă Albert. — Spuneți-ne numele pe care vi le amintiți. Short își vârî degetele mari sub curea și se bâțâi în scaun ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
luptă care să-mi sară la beregată. M-am uitat la cadranul fosforescent al ceasului de la mână, mi-am zis că zece minute îmi sunt de ajuns și am mijit ochii, în căutarea unei surse de lumină. Am zărit o lampă de podea. M-am îndreptat către ea, am aprins-o și am luminat o cameră de zi ordonată. Am văzut o sofa curățică, cu fotolii asortate, cumpărate de la solduri, o imitație de șemineu, iar pe pereți, lipite cu scotch, afișe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dosarul principal al cazului sau în mica agendă neagră a lui Betty. Au trecut cinci minute și mai aveam încă cinci. Camera de zi se învecina cu o bucătărie, o nișă pe post de sufragerie și un dormitor. Am stins lampa, am mers pe întuneric spre ușa pe jumătate deschisă a dormitorului și am pipăit peretele, căutând un întrerupător. Am găsit unul și l-am apăsat. Am luminat un pat nefăcut, patru pereți decorați cu steaguri japoneze și un scrin mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
remarca legistului „urme ușoare de bici“, ca ceea ce era îndeajuns ca să-l salt pe Johnny Vogel drept suspectul numărul unu în cazul Dalia. Am închis sertarele, am stins lumina, m-am dus înfiorat în camera de zi și am aprins lampa, după care am deschis agenda telefonică. Numărul lui „Tati și mami“ era GRanite-9401. Dacă nu-mi răspundea nimeni, a doua intrare prin efracție urma să aibă loc după numai zece minute de mers cu mașina. Am format numărul. Telefonul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pipăind pereții, lovindu-mă de rame de tablouri și simțindu-mă sinistru de înfrigurat, până când mi-am julit piciorul într-un obiect înalt și instabil. Era cât pe ce să-l răstorn și mi-am dat seama că-i o lampă cu picior reglabil. Am găsit întrerupătorul și am aprins-o. Lumină. Tablourile erau fotografii înrămate ce-l înfățișau pe Fritzie în uniformă, în haine civile și în poziție de drepți, împreună cu restul promoției din 1925 a Academiei. În dreptul peretelui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de Ensenada, coloana s-a transformat într-un șuvoi migrator. Un lung șir indian ocupa latura de nord a șoselei. Erau oameni cu catrafusele înfășurate în pături și aruncate pe umeri. Fiecare al cincilea sau al șaselea emigrant avea o lampă sau o lanternă și toți copiii mici erau înfășurați și cărați în cârcă de mamele lor. Când am trecut de ultimul deal din afara orașului, am zărit la poalele lui Ensenada, scăldată într-o pată de neon care, încetul cu încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu se va mai învârti, mi-a amintit ființa, de parcă ar fi văzut limpede ce era în capul meu. Dar ce este sfera asta? am întrebat-o. Și tu cine ești? Eu sunt iubirea absolută. Iar sfera este eternitatea vieții. Lampa infinitului. Soarele interior al sufletului. Dacă uiți de lumina aceasta, își pierde din intensitate și se încetinește. Am observat atunci că sfera și-a reluat viteza, luminându-se din ce în ce mai mult, pe măsură ce-i înțelegeam semnificația și-i acordam importanță în mintea
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
te-bu-ni, lăuta, na-bla, flautul drept, simplu și dublu, me-me și flautul lateral, se-bi. Sunetele lor alunecă, amestecându-se și răspândindu-se, prin urechi, în corpul tău fizic, bha; apoi ajung în mintea ta, kha. Și în acea clipă, când toate lămpile strălucesc, când în vasele rituale, acele situlae tronconice aurite, simpulum-ul, cu lungul lui mâner în formă de cap de șarpe, amestecă vinul aromat, când tămâia arde în cădelnițe, în văzduh se va înălța sunetul sistrelor de bronz și de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ducea pe neașteptate, trezind paznicii și sclavele, în camerele Miloniei, care îi respectase întotdeauna solitudinea și intrase în apartamentele imperiale o singură dată, după teribila noapte din Horti Vaticani. Împăratul venea în camera ei - ușa era mereu întredeschisă și o lampă mică ardea într-un colț -, se prăbușea pe pat, îmbrățișând-o cum și-ar fi îmbrățișat mama. Stând așa, simțea obrajii ei scăldați în lacrimi. Atunci o mângâia, o îmbrățișa, cu tot trupul lipit de ea, și îi șoptea: „Dăruiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
credincios alături de stăpânul lui. Se uita la el, având grijă să nu-i tulbure somnul, și se întorcea fără speranță în patul său gol. În seara următoare, de îndată ce servitorii tăcuți își făceau apariția în minunatele lui camere, aprinzând candelabrele și lămpile, se gândea la ce urma să facă în ceasurile acelea cufundate în beznă și, cu un surâs disperat și ambiguu, întreba: „Ce idei aveți pentru noaptea asta?“ Știa că zeci de băieți și fete frumoase abia așteptau să-i propună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de a-l găsi, chicoti el. Chiar trebuie să reparăm toate greșelile celorlalți? Stai o secundă. Comandă: volumul mai mic... mai mic... Sachs putu auzi cum se diminua volumul muzicii. Între timp, reapăru tehnicianul ținând în fiecare mână câte o lampă uriașă cu tripod. Le montă în hol și le aprinse într-un timp foarte scurt. Se poate vorbi mult despre cum trebuie investigată scena unei crime. În general, detectivii sunt de acord că personalul trebuie să fie cât mai redus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
face astfel de chestii de-a dreptul ciudate. Poate c-a intrat pur și simplu. În orice caz, stătea chiar lângă pat și doar mă privea. Mereu e destulă lumină pe stradă ca să văd la mine în cameră, chiar dacă e lampa stinsă și... —Știu, blegule. Da, normal că știi. Așa că-ți poți da seama cum e- mă trezesc și el se uită la mine. Dar nu se uita înfricoșător sau așa, ca-n filme, nu asta vreau să zic. Adică, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
blindat al turelelor din față și din spate. Uitîndu-se la acest vapor puternic, Jim se Întrebă dacă nu cumva fusese avariat În timpul patrulării prin strîmtorile fluviului Yangtze. Marinari și ofițeri se plimbau de acolo-colo În jurul căsuței de pe punte, iar o lampă de semnalizare lansa un mesaj peste rîu. La vreo trei kilometri În amonte, dincolo de Baza aeriană navală de la Nantao, se găseau o mulțime de cargoboturi pe care chinezii le scufundaseră În 1937, Într-o Încercare de a bloca rîul. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fabrica tatălui său, Jim tînjea Întodeauna să se urce la bordul acestor vase și să le exploreze cabinele, acum Înecate, o lume de călătorii uitate, invadată de grote de rugină. Privi cu atenție vasul de război de lîngă Grădina Publică. Lampa de semnalizare clipea insistent de pe punte. Oare platforma uzată a tunurilor era gata să se scufunde pe propriile ancore? Deși Jim avea un respect adînc față de japonezi, vapoarele lor erau Întotdeauna disprețuite de britanici la Shanghai. Crucișătorul Idzumo, ancorat lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
englezilor și americanilor? Jim știa că Își pierdeau timpul. Stînd sprijinit de fereastră, cu brațele Întinse, Încercă să-și amintească semnalizările pe care le Învățase atît de greu la În tabăra de cercetași. Ofițerul japonez de pe șalupă semnaliza cu o lampă către vasul de război de lîngă Grădina Publică. În timp ce lumina tremura peste apă, Jim observă că sute de chinezi alergau lîngă consulatul britanic. Valuri de fum și aburi ieșeau pe coșul vasului de război, de parcă vaporul era gata să explodeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se plimbe prin camerele oficiale, pustii. Imaginîndu-și Încîntat cît de șocați ar fi fost Vera și servitorii, ocoli cu Îândemînare biroul tatălui său, intrigat de urmele pe care le lăsau roțile pe covor. Se ciocni de birou și dărîmă o lampă de masă cînd coti pe ușă și intră În camera de zi. Stînd În picioare pe pedale, făcu zig-zag-uri printre fotolii și mese, Își pierdu echilibrul și căzu pe o canapea, se redresă fără să atingă podeaua, ateriză izbindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În Shanghai ca să le mai pese de aceste case abandonate. Jim alese o intrare În formă de semilună, ascunsă de strada principală, unde se Înălța o casă cu acoperiș de tablă, În spatele unor ziduri Înalte. Un sul spălăcit atîrna Între lămpile de trăsură din alamă. Jim ascultă liniștea din interiorul casei, apoi Își ascunsese bicicleta În frunzele nemăturate de lîngă trepte. La a treia Încercare, se cățără pe zidul garajului În stil Tudor și luă cu asalt acoperișul ascuțit. Se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ei. — Basie! SÎnt japonezi... Jim Îl auzi pe Frank zbierînd și văzu că siluetele erau doi soldați japonezi ieșiți din schimb, În chimonourile lor militare. Soldații Îi văzuseră și strigau către ușa deschisă. Un sergent În uniformă ieși din lumina lămpii cu petrol care umplea holul. Se opri pe treapta de sus, cu un toc de revolver Mauser la șold. Frank Încercă să dea cu spatele, cînd soldații În chimonouri săriră pe treptele mașinii, lovind cu pumnii În geamuri. Încă doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]