3,668 matches
-
ale lumii contemporane, probleme ce n-au primit răspuns adecvat din partea curentelor socialiste pe de o parte și a liberalismului clasic sau curentelor neoliberale, pe de altă parte. În multe privințe cea mai apropiată doctrină de liberalismul social este social-democrația, liberalismul social fiind considerat cea mai de stînga dintre doctrinele de dreapta sau cea mai de dreapta dintre doctrinele de stînga. Dupa cum remarca politologul rus Kamaludin Gadjiev în volumul "Știința politică" (Международные отношения, Москва 1995, стр.280), în funcție de conjunctura și
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
considerat cea mai de stînga dintre doctrinele de dreapta sau cea mai de dreapta dintre doctrinele de stînga. Dupa cum remarca politologul rus Kamaludin Gadjiev în volumul "Știința politică" (Международные отношения, Москва 1995, стр.280), în funcție de conjunctura și realitățile social-economice, liberalismul social pledează pentru acțiuni de dreapta (acolo unde modul de organizare social-economică e unul de stînga, iar politicile sociale excesive periclitează buna funcționare a economiei) sau de stînga (acolo unde modelul de organizare e unul pronunțat de dreapta, sfera socială
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
fiind crucial în definirea identității modelului social-liberal. Spre deosebire de social-democrați, social-liberalii consideră că statul trebuie să fie doar un observator discret al proceselor economice, preocupindu-se de crearea unui cadru legal favorabil pentru dezvoltarea economică, dar fără ca să intervină direct. In fond, liberalismul social are o abordare similară curentelor neoliberale a problemelor economice (o intervenție limitată a statutului în economie) și o abordare similară social-democrației în sfera socială. Dar în pofida multiplelor asemănări în planul politicilor sociale și chiar (pe alocuri) economice cu social-democrația
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
social are o abordare similară curentelor neoliberale a problemelor economice (o intervenție limitată a statutului în economie) și o abordare similară social-democrației în sfera socială. Dar în pofida multiplelor asemănări în planul politicilor sociale și chiar (pe alocuri) economice cu social-democrația, liberalismul social rămîne în esență un model de sorginte liberală, un moștenitor fidel al valorilor și idealurilor politice și morale ale liberalismului clasic. Mesajul social-liberal păstrează cele patru fundamente esențiale ale demersului etico-politic al liberalismului clasic - meliorismul, universalismul, individualismul si egalitarismul
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
social-democrației în sfera socială. Dar în pofida multiplelor asemănări în planul politicilor sociale și chiar (pe alocuri) economice cu social-democrația, liberalismul social rămîne în esență un model de sorginte liberală, un moștenitor fidel al valorilor și idealurilor politice și morale ale liberalismului clasic. Mesajul social-liberal păstrează cele patru fundamente esențiale ale demersului etico-politic al liberalismului clasic - meliorismul, universalismul, individualismul si egalitarismul. Social-liberalismul este meliorist, deoarece crede în posibilitatea îmbunătățirii permanente a condiției umane cu ajutorul gîndirii critice. Este universalist, deoarece crede în unitatea
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
chiar (pe alocuri) economice cu social-democrația, liberalismul social rămîne în esență un model de sorginte liberală, un moștenitor fidel al valorilor și idealurilor politice și morale ale liberalismului clasic. Mesajul social-liberal păstrează cele patru fundamente esențiale ale demersului etico-politic al liberalismului clasic - meliorismul, universalismul, individualismul si egalitarismul. Social-liberalismul este meliorist, deoarece crede în posibilitatea îmbunătățirii permanente a condiției umane cu ajutorul gîndirii critice. Este universalist, deoarece crede în unitatea morală a speciei umane. Este individualist, deoarece pledează pentru primatul individului în raport cu colectivitatea
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
umane cu ajutorul gîndirii critice. Este universalist, deoarece crede în unitatea morală a speciei umane. Este individualist, deoarece pledează pentru primatul individului în raport cu colectivitatea. În fine, este egalitarist, deoarece atribuie tututor indivizilor același statut moral fundamental. Prezența acestor elemente distinge net liberalismul social de cele mai «liberale» forme ale ideologiilor neomarxiste.
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
limitată prin aceste drepturi. Prin aceasta Schmitt neagă existența unui drept natural, conform căruia ar exista drepturi universale ale omului care nu depind de o formă de stat. Acesta este alt punct asupra căruia el se afla în contradicție cu liberalismul. Constituția nu este un instrument de drept care să fie la dispoziția unor majorități politice care se alternează la putere și care să o poată modifica după plac. În mod particular, este contrar spiritului constituției să cuprindă prevederi care să permită
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
politică din perioada în care Schmitt și-a elaborat lucrările, pentru a prezenta apoi modul în care conceptele sale au fost transplantate în perioada de la începutul secolului al XIX-lea. Müller arată că studiul lucrărilor lui Schmitt ne amintesc că liberalismul politic și democrația parlamentară au numeroase imperfecțiuni și de aceea ele pot fi utile doar în măsura în care nu se exclud din discuție limitările lor. Indiferent de distanța istorică și politică față de Carl Schmitt, scrierile sale continuă să ridice probleme importante pentru
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
parlamentară au numeroase imperfecțiuni și de aceea ele pot fi utile doar în măsura în care nu se exclud din discuție limitările lor. Indiferent de distanța istorică și politică față de Carl Schmitt, scrierile sale continuă să ridice probleme importante pentru orice discuție a liberalismului și a democrației parlamentare, în special într-o perioadă în care, atât în Statele Unite cât și în Uniunea Europeană, apar modificări considerabile în interpretarea dreptului constituțional. Astfel, de exemplu, elaborarea și respingerea Constituției Europene au redeschis dezbaterile despre legitimitatea politică, despre
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
drept „burgheză”, „naționalist-șovină” și chiar „fascistă” (sic!) și deveni unul din obiectivele represiunii comuniste. În mod firesc și alte curente de idei și politice, laice, asimilaționiste sau religioase din rândul evreilor români, neconforme cu ideologia oficială - ca de pildă bundismul, liberalismul, țărănismul de stânga, hasidismul, au fost și ele rău văzute, condamnate, interzise sau oprimate. Conflictul dintre conducerea comunităților evreiești din România și partidul comunist izbucnise public încă de la 14 iunie 1944 când, în cursul audienței dr. Willy Filderman la regele
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
prin aplicabilitatea ei către ierarhia claselor sociale, dar și pentru concepția ei asupra justiției sociale care punea accent pe responsabilitatea individului pentru natura și acțiunile sale. Spencer a fost un sustinator al "legii libertății egale", un principiu de bază al liberalismului care susține că orice individ este liber să facă ce dorește atâta timp cât nu îi dăunează altui individ. Una dintre cele mai cunoscute teorii ale lui Specer este cea despre societatea militară și cea industrială. El a pus accentul pe multe
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
sume în schimbul unor anumite servicii, și care au voie, în urma înștiințării prealabile, să părăsească organizația dacă ea nu le place). Autorul reliefează transpunerea în realitate a doctrinelor celor două partide, respectiv modul în care firea lor se oglindea în fapte. Liberalismul a început prin a se împotrivi lui Carol al II-lea și a uneltirilor lui, care aveau scopul de a restabili puterea monarhică nemarginită. Liberalii considerau monarhia ca o instituție stabilită de națiune spre folosul tuturor membrilor ei, în vreme ce pentru
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
fie ca erau făcute sau nu de înșiși liberalii, au fost înfăptuite în conformitate cu principiile profesate și susținute sus și tare de ei. Herbert Spencer, fin observator al epocii sale, se întreaba pe bună dreptate în continuare, cum se face că liberalismul, întărindu-se din ce în ce mai mult, a devenit din ce în ce mai coercitiv în legislația lui? Și tot el răspunde, aducând o întreagă pleiadă de argumente în acest sens, ilustrând printr-o serie mai mult decât cuprinzătoare de legi și măsuri adoptate de liberali sau
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
guvernământului lor, el i-ar uimi peste măsură; si cu greu i-ar face să înteleagă că nlocuirea unui despot răuvoitor cu unul binevoitor lasă, totuși, în picioare, despotismul. Astfel se justifică si paradoxul cu care a început; conservatorismul si liberalismul s-au ivit, la origine, unul din vremurile statului militar, iar celalalt, din industrialism. Se întelege că, întrucât ceea ce se numește acum liberalism a extins sistemul restrângerii, el ia o nouă formă a conservatorismului. Asa că, dacă lucrurile merg ca
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
binevoitor lasă, totuși, în picioare, despotismul. Astfel se justifică si paradoxul cu care a început; conservatorismul si liberalismul s-au ivit, la origine, unul din vremurile statului militar, iar celalalt, din industrialism. Se întelege că, întrucât ceea ce se numește acum liberalism a extins sistemul restrângerii, el ia o nouă formă a conservatorismului. Asa că, dacă lucrurile merg ca până acum, se poate întampla cândva, de fapt, ca partidul conservator să ajungă apărătorul libertăților pe care liberalii, urmărind ceea ce le pare a
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
de limitare mutuală. Spencer afirma că atunci când incepe să se vadă limpede că într-o națiune guvernată democratic, guvernământul e pur si simplu un comitet de direcție - atunci se va vedea că acest comitet n-are nici o autoritate intrinsecă; funcția liberalismului în trecut era de a pune o limită puterii regelui. Rostul liberalismului viitor va fi de a pune o limită puterii Parlamentelor. Herbert Spencer ține să respingă concluzia că acțiunile private ale cetățenilor nu sunt trebuincioase sau că n-au
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
că într-o națiune guvernată democratic, guvernământul e pur si simplu un comitet de direcție - atunci se va vedea că acest comitet n-are nici o autoritate intrinsecă; funcția liberalismului în trecut era de a pune o limită puterii regelui. Rostul liberalismului viitor va fi de a pune o limită puterii Parlamentelor. Herbert Spencer ține să respingă concluzia că acțiunile private ale cetățenilor nu sunt trebuincioase sau că n-au însemnătate, pentru motivul că mersul evoluției sociale e determinat de firile cetățenilor
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
astfel ca scop general administrarea justiției (echivalent cu libertatea și protecția drepturilor). Aceste probleme au intrat în atenția lui Spencer, ca lucrare reprezentativă pe această temă reliefându-se "Individul" împotriva statului. În aceasta colecție de eseuri, Spencer evidențiază contrastul dintre liberalismul timpuriu, clasic și liberalismul secolului al XIX-lea, argumentând faptul că cel din urmă, anume „Noul Torysm” este inamicul progresului individual și al libertății. Tot în această lucrare Spencer dezvoltă un argument pentru susținerea faptului că indivizii au drepturi, bazate
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
administrarea justiției (echivalent cu libertatea și protecția drepturilor). Aceste probleme au intrat în atenția lui Spencer, ca lucrare reprezentativă pe această temă reliefându-se "Individul" împotriva statului. În aceasta colecție de eseuri, Spencer evidențiază contrastul dintre liberalismul timpuriu, clasic și liberalismul secolului al XIX-lea, argumentând faptul că cel din urmă, anume „Noul Torysm” este inamicul progresului individual și al libertății. Tot în această lucrare Spencer dezvoltă un argument pentru susținerea faptului că indivizii au drepturi, bazate pe o „lege a
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
ne poate însă face să nesocotim însemnătatea pe care acesta a avut-o în epocă. Evoluția a fost prezentată ca o metaforă pentru existență, care poate fi utilă pentru îmbinarea într-o concepție unitară a credinței pozitiviste în progres cu liberalismul și cu teza libertății nelimitate a indivizilor. Dealtfel, la Spencer se poate constata o interesantă revizuire a opiniilor. Inițial el a fost însuflețit de un optimism exaltat, fiind convins că evoluția tinde spre un maximum de satisfacție și de fericire
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
doar 8 ore pe zi, obținând și alte avantaje, însă pe termen mediu, agitațiile sociale și compromisurile s-au dovedit a fi grave. În schimb, pe plan politic, democrația a avut de câștigat pe termen mediu în unele state, însă liberalismul classic a avut de suferit. Se introduce votul universal, Finlanda fiind prima țară din Europa în care au votat femeile. S-au modificat relațiile dintre individ și stat. Principile liberale nu mai erau respectate și recunoscute. S-a ajuns la
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
URSS din 1926 a îngrijorat Parisul. În 1929 s-a produs crahul bursei din New York ce a marcat un moment de răscruce pentru istoria interbelică, modificând viață economică, socială, politică și diplomatică a Europei. Marea Criză a distrus încrederea în liberalismul economic și în capacitatea guvernelor democratice de a gestiona corect situația dramatică a economiilor europene. Criză economică a dus la pauperizarea claselor de mijloc ce susțineau politică moderată, creând premisele derapajului politic spre extremism și instaurarea unor regimuri totalitare și
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
agresivă, a lui Eduard Daladier, iar pentru a rezolva conflictul, J Zay, P. Coty sau P. Mendes-France au renovat doctrina radială propunând un rol crescut al statului intervenționist în viață economică. Dreapta parlamentară era conservatoare, având atașament față de ordinea socială, liberalism economic și era împotriva statului intervenționist. Curentul politic de "dreapta' nu se organiza în partide, ci în grupuri parlamentare denumite independenții sau alianța democraților, ce aveau personalități că Poincare, Laval, Briand sau Tardieu. Extremă dreapta era antirepublicană și monarhistă și
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Mussolini spunea în 1919 că fascismul înseamnă că totul este în stat și nimic omenesc nu este în afară statului, din acest punct de vedere fascismul este totalitar. Este esență totalitară a fascismului. Diferența față de cealaltă formă a sistemului capitalist, liberalismul (esențială este persoană; statul trebuie să fie un minim de organizare, pentru că este doar un rău necesar care trebuie să asigure siguranță cetățenilor, stabilitatea economică).Totalitarismul însă implică statul în toate activitățile cotidiene, chiar private, ale oamenilor, lucru care există
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]