3,879 matches
-
fără stăpâni. - Am venit pentru că mi-au poruncit să vin. Trebuie... mi-au cerut să aleg... - Vezi, ți se încurcă și vorbele! Cum să te cred? spuse arcașul cu amărăciune. - Nu mi se încurcă, dar le caut pe cele mai limpezi ca să mă înțelegi mai bine... Ei m-au trimis în țarc ca să aleg dintre voi pe cei care sunt mai ageri. Dar iată care e taina: stăpânii mi-au spus că, pe cei pe care nu-i voi socoti ageri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
grâu. Când cei trei ajunseră în fața locului unde se deschisese puțin înainte ușa luminată, Auta se opri și spuse ceva ca un fel de cântec (așa li se păru celor doi preoți), căruia glasul lui gros nu-i asprea sunetele limpezi și dulci. Bătrânul își privi sclavul cu ochii plini de mulțumire. Tefnaht însă și-i ascunse pe ai săi spre a nu i se cunoaște pizma. Marele Preot nu răbdă să nu strige încîntat: - Și pe aceasta ai învățat-o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
În cealaltă am știut eu că n-au fost zeii! Și intră cu Ntombi a sa. După ce se așezară, Nefert îi dădu cârmaciului din coșurile aduse o bucată de fagure, învățîndu-l cum să mănânce mierea. Necunoscând încă decât numai mierea limpede, își întrebă tovarășul din ochi. Acela îi făcu semn că nu e nici o primejdie. Lingând cu grijă marginea fagurelui, cârmaciul zâmbi de plăcere și zise bucuros: - Nu e mai dulce decât zeița mea Mehituasehet! Am spus bine? Și numaidecât după
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
suntem din lumi atât de deosebite și mai sunt atâtea la voi pe care nu le înțeleg... Auta, tu ești încredințat că oamenii aceștia suferă din pricina noastră? Auta îl privi un timp fără să-i răspundă. Căuta cuvintele cele mai limpezi și părea că nu le găsește. Hor simțea și se uita la el așteptând. Apoi îl rugă din nou să-i răspundă, și Auta rosti încet, sfios: - Nu din pricina voastră, dar... nu știu cum să-ți spun... Cred că dacă stăpânii robilor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
În felul acesta, să o cunoască mai bine, pornind pe urmele ei. Motivele acestor două femei, care se roteau În jurul existenței lui ca doi sateliți, arătându-și nu mai mult de jumătate din propria persoană, nu erau niciodată În totalitate limpezi, dar Alice continua să fie fascinată și geloasă pe invizibila Fenimore. O dată, când William sosi neanunțat În Anglia, porniră Împreună spre Leamington, iar Henry se duse Înainte, să o pregătească pe Alice pentru vizita lui William. — Am ceva să Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care o chemă cu ajutorul clopoțelului. Se uită la ceas. Mai avea zece minute până la zece, ora la care, de obicei, se apuca de lucru. Ieși pe ușa de sticlă care dădea În grădină, cu Tosca la picior. Era o zi limpede și Însorită, dar, răcoroasă, de septembrie. Inspiră adânc de câteva ori aerul sărat și Îi făcu semn cu mâna lui MacAlpine, care stătea pe treapta de jos de la intrarea În Camera Grădinii, trăgând din pipă. Făcu un tur al peluzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o frunză pe ici, pe colo de salcâm sau de tei plutea pe râul respectiv. E primăvară. În tabloul înrămat cu o ramă groasă, lată, arămie, căprioara zveltă, subțirică și drăguțică soarbe apă din pârăul rece de munte, cu apa limpede, netulburată deci, prin care se văd ca prin urmare pietrele și pietrișul gri. Pietricele mărunte se întrezăresc prin șuvoiul de apă limpede, de izvor. Copacii înmuguriți, cu muguri, care au chiar și înfrunzit, au coroana rotundă, cu crengile maronii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a ochilor. Părul blond și lucios, ca al lui Angi, era prins într-un coc sofisticat, cu fire subțiri. Ținuta mea era pretențioasă. Angi purta, ca de obicei, un costum, nou, verde închis, evidențiindu-i și lui ochii verzi, unici, limpezi. Pantofii negri erau lăcuiți impecabil. Și în acea serată Angi îmi ceru mâna rostind: Să mergem, chérie. Cu plăcere, cavalere. Oh, tată, îi spusei după ce intrarăm în mașină, ce fericire că te-ai întors. Îmi lăsai capul pe umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de miracol alb îi îngreunau mersul, până nu se mai putea deplasa. Nu știa nici cum ajunse acolo, nici de ce înaintase. Sclipiri în masă, un alb apos și pur și zări apropiindu-se de el cristaluri. O femeie din cristal limpede, scump, desăvârșit, splendid, suplă. Cristal și atât. Alături de ea, venea Mercur. Gros, în forma unui bărbat, părea soțul ei. Ii era frig, așa că se hotărî să plece. Te simți bine? îl întrebară cei de la bord. Da, de ce? Te-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plăcu de acest Vlad. Îl învinse pe Erickson, neutralizându-l. Îl amenință cu sabia: Nu te-aș omorî, însă mai bine tu decât eu. Stai, măi omule, nițel! Glumeam și eu cu tine. Eram în cada cu apă călduță și limpede. Întreaga baie, pe o frumoasă nuanță de bleu inspira liniștea unui colț de cascadă. Aveam sânii, cam ascuțiți, tari și frumoși, scoși din apă. Pielea mi se răcise. Cu mâna dădui un val de apă peste piept, și căldura îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se treziseră, din greșeală, tocmai în Cornwall. Însă nimeni nu-l mai asculta. Alison vedea cum o femeie cu părul șaten înainta nederanjată în încăpere. Fața femeii era schimonosită din cauza furiei. Pe măsură ce aceasta se apropia, iar trăsăturile îi deveneau mai limpezi, Alison a simțit cum un fior de gheață începe să-i urce prin antebrațe. Nu era sigură, fiindcă nu văzuse decât o singură fotografie, dar... —Luca? a încercat ea să spună. Aceea este... —Mama! Giorgio a sărit de pe scaun și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu a putut să nu răspundă. în timpul nopții Florence Nightingale l-a adormit încă o dată cu cântecul ei Media a stat iar goală și tăcută în spatele lor, în timp ce Iocasta s-a ghemuit la picioarele lor. Cântecul era susurător, plin de ape limpezi și izvoare repezi, proaspete și liniștitoare. Virgil dormit mai bine. — Există oameni, spuse Lee Kok Fook, care sunt blestemați să fie diferiți de ceilalți. Când sunt filozofi, văd doar o lipsă a simțului practic. Când sunt oameni de acțiune, deplâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Ce-i făcuse Grimus? Liv își ridică puțin vălul și scuipă cu răutate pe pământ, în fața ei. Virgil Jones se agita pe lângă Vultur-în-Zbor. — Nu uita! Așteaptă momentul potrivit! Dar lui Vultur-în-Zbor viața nu i se mai părea pe de-a-ntregul limpede. Curiozitatea și umilința de noaptea trecută îi slăbiseră fermitatea. Media veni lângă Vultur-în-Zbor și-i spuse liniștită: — Ia-mă și pe mine. Pe Vultur-în-Zbor nu-l mai surprindea nimic. — De ce, Media? întrebă el. Ea înălță din umeri. Vultur-în-Zbor se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
umbră... Ce anume o făcuse să-și imagineze că ochii lui erau negri? Îi asemănase cu întunericul, misterul în care era învăluit? Probabil. Și dacă ar avea altă culoare ar fi dezamăgită? Dacă s-ar pierde în două pete albastre, limpezi ca cerul dimineții, ar fi decepționată? „- Tu nu știi să oferi, doar aștepți. Mereu aștepți să primești fără să faci nici cel mai mic efort pentru a oferi ceva. - La ce te referi? - La afecțiune, la atenție, la iubire. - Ofer
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
O adulmecam prostit, pe sub discursul mormăitor al grăsanului, care ne urzica urechile În maniera-i binecunoscută. Fata asta, cu adevărat frumoasă, Îmi răvășea totul pe dinăuntru. Am devenit moale ca o meduză turmentată când i-am auzit vocea dulce, râsul limpede și amețitor ca o cascadă cu cădere Încetinită. Dar ce m-a năucit peste măsură, lipsindu-mă de orice consistență, a fost atunci când am trecut pe lângă umărul ei și am simțit adierea stârnită de genele-i enorme, care clipeau cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
după-amiază, zăpușeala devenise de nesuportat, așa că Începusem să-mi fac vânt cu cartea pe care o achiziționasem recent de la un anticar. Priveamaiurea spre crestele bătrânilor copaci, dintre crengile cărora zbura din când În când câte o pasăre neagră, pătând albastrul limpede al Înălțimii. S-a așezat lângă mine brusc, trântindu-se pe bancă Întrun mod zgomotos, ca și cum ar fi coborât pe o scară nevăzută și și-ar fi dat drumul de pe ultimele trepte. Pot să vă rog ceva, dacă nu e
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din sală. Apoi, se focaliză din nou pe Grimmi. Acesta, cu mișcări firești, luă o chitară mică și, sprijinind-o de mijloc, Începu să-și treacă degetele subțiri peste corzile instrumentului, cu capul Înclinat melancolic peste umăr. Se auziră sunete limpezi, melodioase, Îngemănate Într-un cântec trist, care, treptat, punea stăpânire pe inimile tuturor. Mai mulți din sală sesizară ceva scânteietor pe lângă pleoapele plecate ale interpretului. Dumnezeule, cum de era posibil așa ceva: păpușa plângea cu adevărat! Nu, nu era cu putință
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vreun sunet. Frânturi de incantații se ridicară ca niște gemete prelungi, Înfiorând așteptarea. Apoi nu se mai desluși niciun zgomot... M-am apropiat tiptil de baie, cu un nod uriaș În gât. Inima Îmi bătea ca un clopot. O lumină limpede, clară, curgea acum prin sticla ușii. Am apăsat clanța și am intrat cu vădită nesiguranță. Totul era imaculat, de un alb ireal, Într-o perfectă ordine și curățenie. Un zgomot discret Îmi Întinse privirea spre geam. Spre geamul dincolo de care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
văzut-am rătăcite căprioare Și pe lanuri secerate am văzut mândre fecioare, Purtând pe-umerele albe auritul snop de grâu; Alte vrând să treacă apa cu picioarele lor goale Ridicară rușinoase și zâmbind albele poale, Turburând cu pulpe netezi fața limpedelui râu. Am văzut regii Iudeei în biserica măreață, Unde marmura în arcuri se ridică îndrăzneață Și columnele înnalte cătră cer pare c-arat; Văzui pe David în lacrimi rupând haina lui bogată, Sdrobind arfa-i sunătoare de o marmură curată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca și crinul a lor față, Abia-atinse-s a lor umbre de o tainică roșață - Auroră trandafirie prin ferestre de smarald. Într-o lume fără umbră e a soarelui cetate, Totul e lumină clară, radioasă voluptate, Florile stau ca topite, râurile limpezi sunt; Numai colo în departe și-n albastră depărtare Ale zorilor grădine clar se văd strălucitoare, Cu boschetele de roze și cu crinii de argint. Acolo sunt lacuri limpezi, rumene în a lor fire, De-a grădinilor de roze tăinuită
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Totul e lumină clară, radioasă voluptate, Florile stau ca topite, râurile limpezi sunt; Numai colo în departe și-n albastră depărtare Ale zorilor grădine clar se văd strălucitoare, Cu boschetele de roze și cu crinii de argint. Acolo sunt lacuri limpezi, rumene în a lor fire, De-a grădinilor de roze tăinuită oglindire, Și din curtea argintie zorile rîzînde ies; Haine verzi și transparente coprind membrele rozalbe Și în lac ele aruncă roze cu mânuțe albe, Netezind a lor sprâncene, dând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ali, grăbește! " {EminescuOpIV 408} SARMIS Mijește orizontul cu raze depărtate, Iar marea-n mii de valuri a ei singurătate Spre zarea-i luminoasă pornește să-și unească Eterna-i neodihnă cu liniștea cerească. Natura doarme dusă, tăriile în pace. Din limpedea nălțime pe-alocuri se disface O stea, apoi iar una; pe ape diafane Își limpezesc în tremur pe rând a lor icoane. Tot mai adânc domnește tăcerea înțeleaptă - Se pare cumcă noaptea minunea și-o așteaptă. Deodată luna-ncepe din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
deșartă, fiindcă prădătoarele se roteau pe deasupra turnurilor, ca în urmă cu mii de ani. Când era copil, se urcase pe capacul turnului Golestan, chiar până aproape de groapă. Însoțea niște călători care le plătiseră gras și băieților-călăuze, și gărzilor. Avea încă limpezi în cap locul și descrierea unui ghid șiit, pentru vizitatori de ocazie: — Neisprăviții farhavaroți și preotul lor lasă mortul la soare, să-ngrașe vulturii. Prădătoarele vin ciorchine pe hoit și-ntr-o clipă rămân doar oasele, care sunt aruncate aici
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îmbărbătă singur. Puse cheia în contact și reflexul șofatului se întoarse în el, ca o limbă vorbită de când se născuse. Își pipăi fruntea între sprâncene și tâmplele umede, peste care trecuse amenințarea întunericului, apoi se bucură că străbate, cu ochii limpezi, șoseaua. Când îi povesti lui Godun cum i se tăiase vederea, în plină zi, el glumi și îl luă în răspăr, cum făcuse întotdeauna. — Homare, asta-i de la nopțile ce nu-ți mai ajung cu Veterinara! Simțea ceva ciudă în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
compari pentru ultima oară în fața instanței și va trebui să-i convingi. După nouă ani la Evin, nu mai ai pentru ce să plângi și nici să le cazi la picioare. Ești nevinovată și va trebui să le spui asta limpede și fără emoții, reluând faptele pas cu pas. O să fim lângă tine, eu și Sharoudi, cu pledoariile noastre, cu argumente și probe“. Shahla Jahed deveni încrezătoare pentru ultima oară în viața ei. Ghazal profitase de vâlva ce se iscase în jurul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]