12,206 matches
-
apei, împreună cu un ecuadorian, Juan Fernando Rueda. Ne descălțăm. Numai desculți umblam pe punte. La cabinele de jos este mai puțin balans, dar mai rece, întunecat și zgomot de la motoare. La cabinele de sus: balans mare, dar mai luminos și liniștit. * Ghidul, Milton Ulloa (ecuadorian), ne instruiește: să nu ne apropiem de animale, fiindcă... vin ele la noi; să nu ne depărtăm de grup; să nu schimbi obiceiurile naturale ale animalelor; fii prieten cu animalele, ca și ele să fie prietene
O CĂLĂTORIE ÎN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354455_a_355784]
-
fericiți alături de noi și familia dvs.! Iată, mai jos, si pozele cu volumul în care am această deosebită onoare să apăr alături de distinsul autor! - (pozele în cronologia mea) Pentru voi, dragi prieteni, să ne bucurăm împreună! Vă doresc o seară liniștită și senina alături de cei dragi! Cu prețuire, Urfet Șachir Mangalia, 22.01.2016 Referință Bibliografica: Poezii traduse în limba turcă într-un volum aniversar - Mulțumiri! / Urfet Șachir : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1848, Anul VI, 22 ianuarie 2016. Drepturi
MULTUMIRI! de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354481_a_355810]
-
și al vieții, așa cum curge el la mii de kilometri depărtare de Europa și, implicit, de România. Iată, spre exemplificare, câteva impresii din China: “Revăd canalele, în lungul cărora ‘răsar’ așezări din povești, cu ‘arhitectură’ arhaică... O viață simplă și liniștită, în care pescuitul este o ocupație solitară și naturistă. Cu 15 yuani am cumpărat o acuarelă portocalie (obsesia mea olandeză)...” Sau, prin descrierea gheișelor din Kyoto cu naturalețe și empatie, autorul lasă impresia de continuator modern al romanului lui Pierre
DINCOLO DE EUROPA”, UN SPECTACULOS JURNAL DE CĂLĂTORIE ILUSTRAT, SEMNAT DE DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354459_a_355788]
-
zicală din manualele mele de școală „Cât e Dobrogea de lată/ Bate vânt și crește piatră” este contrazisă. În zonele prin care am trecut pământul Dobrogei pe lângă frumusețea naturală: dealuri acoperite cu pășuni, arbori și arbuști, fâșii de stuf, cursul liniștit și lucios al Dunării și lunca înverzită a acestuia, și-a arătat și fața cealaltă cultivată de mâna omului cu podgorii și livezi bine îngrijite, suprafețe de rapiță în ale căror flori pare a se fi revărsat polenul lumii. În
SFÂNTUL APOSTOL ANDREI, CEL ÎNTÂI CHEMAT, ŞI LĂCAŞURILE SALE DOBROGENE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354458_a_355787]
-
mai depărtat de toți ceilalți, sihastru, iar apoi, ca și zeii din Olimp, să ne-mplinim iubirea în tăcere, prin trupurile noastre, în alt timp, îmbrățișați în clipe de plăcere. Să intru-n visul tău, să te trezesc? În somnul liniștit, pari o copilă ... pe care o veghez ... și o iubesc ... Încep să mă transform ... Sunt o acvilă. Referință Bibliografică: Veghe / Daniel Vișan Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1848, Anul VI, 22 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
VEGHE de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354492_a_355821]
-
inutilă cumva, “q”, s-a născut din hieroglifa egiptenilor pentru maimuță. Caiafa era, pentru ea, nu numai vecinul și nașul copilului ei, dar și acel reazăm de care au nevoie femeile în viață, pentru că pe bărbatul ei, alături de care trăia liniștită, dar fără entuziasm, nu se putea baza întotdeauna. Pierdut în studiile lui care nu-i foloseau la nimica, o neglija luni întregi, iar ea fierbea la foc mocnit și, cînd facea explozie, Caiafa îi lingea rănile sentimentale și de cîțiva
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
Acasa > Literatura > Copii > CINE DĂ VERII CULOARE? Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Rața noastră, Agripina, Azi, când înflori sulfina, Se gândi șezând în iarbă, Liniștită, fără grabă: ,, Cine dă verii culoare, Ziceți voi, cine e oare? Roșu, galben-auriu, Verde-praz și albăstriu, Cine picură în toate Culori binecuvântate? Domnul trebuie să fie! Ne răsfață-așa cum știe, Iar noi cum să-i mulțumim? Optimiști mereu să
CINE DĂ VERII CULOARE? de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353767_a_355096]
-
încredere în sora mea. - Atunci haideți la cursuri și mai vedem noi până sâmbătă seara ce va fi! La plecarea din aula facultății, cele două prietene ajunse în stradă au intrat în prima cofetărie întâlnită în cale, pentru a stabili liniștite ținutele ce le vor purta la deosebitul eveniment ce va avea loc peste câteva zile. - Nu știu cu ce este mai indicat să mă îmbrac, se plânse Andrada prietenei sale. Nu am o garderobă chiar așa de bogată aici, însă
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353712_a_355041]
-
o fericire nesfârșită, să poată să se audă vorbind, rostind fraze alese, pline de delicatețe, îmbrăcate cu multă gingășie. Discutau despre impresiile primelor zile de școală, despre noile generații de elevi, despre noii profesori din acel oraș de munte, oraș liniștit, dar plăcut. Dar iată, curând, poate prea curând, ajunseseră la casa în care locuia tânăra profesoară. Ea se opri o clipă, cu mâna își aranjă bretonul de pe frunte, apoi spuse: - Am ajuns. Aici e casa mea Karl privi roată în
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
Așa că, de voie de nevoie, am consimțit, datorită insistențelor disperate ale tatei - Vai, ce situație complicată!... - De fapt, acum, totul mi-e clar. De când te-am cunoscut, am început să-mi regăsesc liniștea sufletului și să mă acomodez cu viața liniștită din acest oraș!... - E adevărat oare? Știi câtă noutate și fericire îmi produc aceste cuvinte ale tale? Alice îi răspunse mulțumită, cu un zâmbet cochet. Amândoi erau nespus de fericiți, căci toate îndoielile lor se risipiră și se puteau bucura
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
de Mircea, care o întreba dacă nu dorește să iasă afară în fața căminului cultural, să se mai răcorească, aerul fiind irespirabil în sala banchetului. Oare ce și-a propus acest flăcău? se întreba Săndica, privindu-l cu insistență. Văzându-l liniștit, temerea că el nu a priceput nimic din mesajele corpului său se accentua. Nu-i nimic. Mai este până la plecare, își spuse Săndica. De fapt nu îi era teamă. Era doar o obsesie a sa. Era învățată ca ea să
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
-i plăceau surprizele. Săndica acceptă să iasă afară să se răcorească. Avea dreptate Mircea că temperatura devenise greu de suportat, mai ales după partida de dans. Nu era de top orchestra, dar mergea pentru nivelul pretențiilor locale. Era o noapte liniștită de vară. Pe cer începeau să se adune câțiva nori. Noroc că a doua zi era duminică și putea să se odihnească după „cheful” din seara aceasta. Sau cine mai știe cum se va termina până la urmă seara și la
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
dat într-o piață din Franța. Pentru a fi provocat, o femeie îmbrăcată sumar a intrat în mulțime și s-a așezat în fața predicatorului. El i-a înțeles intenția și i-a spus pe un ton blând și compătimitor: “Fiți liniștită, doamnă, eu am predicat și în triburi”. Așadar, atunci când ai o minte disciplinată și protejată de Duhul Sfânt, nimic nu poate să te distragă. Desigur, că există multe persoane cu intenții rele, dar mai sunt și oameni cu minți care
DESPRE SENZUALITATE ŞI DECENŢĂ ÎN RELAŢIILE SOCIALE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353788_a_355117]
-
luminând dulce. Tulpinele cu flori roșii și ramurile teilor legănându-se ușor. Marginile înverzite ale parcului reflectându-se fantastic pe cerul curat și clar al orizontului. Nu e nimeni în tot parcul. E doar paradisul meu. Sunt un visător, dorm liniștit, izbăvit de orice griji, cât e ziua de mare, printre ierburi și flori. Lucrează albinele pentru mine, așa că eu dorm liniștit, cu fața la soare, în adierea caldă de vară. Atât de adânc am adormit încât, de la o vreme, încep să visez
VIS ÎN ZI DE VARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353820_a_355149]
-
pe șezlongul de sub umbreluță. Nu avea curajul să se expună direct soarelui stând cu cearceaful pe nisip. Era prima zi de plajă și nu risca să facă insolație, așa că o lua gradual stând pe șezlong la umbra ciupercii. Marea era liniștită și te îmbia la scaldă. Valurile cu unduiri leneșe se îmbrățișau la mal cu nisipul, într-un sărut fierbinte. Dalia era îmbrăcată într-un costum de baie nou, luat din București, încă din timpul când se pregătea pentru examenul de
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
de la Florența », « Muntele de Foc « , « Jurnal de călătorie în Italia. » În viziunea poetului Marea Mediterană este vastă și triumfală “Întindere -albăstrie”, “Ești vastă, triumfală”, prețioasă “Nemărginit safir”, atrăgătoare “ca visul început”, măreață “Te miști măreț la vânt”, tainică, plină de contraste: liniștită sau tulbure, lină și limpede sau răzvrătită, spumegândă și mugindă, este o răsfățată a elementelor cosmice: vântul și luna adorm la sânul ei, cerul senin se reflectă în oglinda ei diafană. Poetul are față de Marea Mediterană sentimente de atracție, încântare, plăcere
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
ești bun la acest joc. Ai jucat și cu alți copii mai mari decât tine ori cu oameni mari? - Da..., am jucat de mai multe ori... Unii mă înving, dar pe alții îi bat eu, a răspuns el cu glas liniștit, care nu suna deloc a laudă. - Bravo, frumosule! Felicitări și să te ajute Dumnezeu să ajungi departe în acest sport al minții! i-am urat eu, întinzându-i mâna. Mi-a dat mâna, strângându-mă voinicește, m-a privit cu
BIBLIOTECA ESTIVALĂ „V. A. URECHIA” DIN GALAŢI – LOCUL IDEAL ÎN PERIOADA VACANŢEI COPIILOR ŞI ADULŢILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353884_a_355213]
-
plăcut de Mircea și a văzut că are potențial. De ce să nu-l păstreze pentru mai mult timp? Pe parcursul relației va vedea ce hotărâre are de luat. Viorel era un foc ce-i aprinsese fantezia. Nu o lăsa să trăiască liniștit. Devenise coșmarul vieții sale de când l-a văzut prima dată și, mai ales, când a aflat că este soțul șefei de fermă. Cu Ramona nu a avut niciun conflict până acum, însă, știindu-i pe amândoi tineri și frumoși, mai
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
ruffillian este tonul poeziei încadrat în rama fără formă a prozodiei, subtilitate, sugestii, imagini, un atac al cuvintelor la simțul natural al existenței, pentru că poezia lui este un imn la ceea ce s-ar fi dorit să însemne pentru toți iubirea liniștită. Apelează la plumbul bacovian, o ermetizare a ermeticului exprimat în coduri am putea spune, tocmai pentru a sugera îngrădirea fiindului, marginalizarea nefericitului care nu se putea măsura și pe care poetul român o simțise cu mult înaintea lui Ruffilli, o
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
Magie neagră”! - Oho! Ce-o mai fi și asta? Cred că e un document foarte vechi! Trebuie studiat! Scrierea de atunci se cam aseamănă cu cea din zilele noastre. Imposibil să nu-i dau de cap! La conac urmară zile liniștite. Vlad se retrăgea în camera sa și studia vrăjitoria din zori și până noaptea târziu. Dragostea pentru învățătură îi bucură pe părinți. Mircea își vedea de studiile sale, iar Vlad după ora prânzului cerea voie să se plimbe singur în
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
dinți și geamul ferestrei se făcu țăndări. Părinții nu pricepeau ce se petrece. -V-ați speriat de moarte!? - rânji el satisfăcut. Băiatul vostru deține puteri magice, nemărginite! Ar trebui să fiți mândri de mine! După acest eveniment, urmă o perioadă destul de liniștită. Însuși Vlad fusese nesatisfăcut de rezultatul magiei sale și dădu impresia că și-a abandonat încercările. Mai trebuia exersat, dar ca să nu dea de bănuit despre preocupările sale, se comportă ca și cum ar fi lăsat totul baltă. Într-una din zile
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
ipohondria ei nu dădea semne de vindecare. Iar inima o înțepa din ce în ce mai rău.De banii cheltuiți fără rost ,treizeci de milioane ,nici nu-ți mai amintesc. - Mamă, nu mai aruncați banii degeaba pe fereastră. Mai bine, strângeți de pomeni ! - Stai liniștită mamă-soacră ,că n-avem noi norocul ăsta, ca să scăpăm de dumneata ! E femeie inteligentă,nu se supără la glume. - Vasilico,ai vreo presimțire ? o-ntreabă socru-meu, care veghea de ceva vreme, lângă pat. - Eu așa zic .... - Atunci, ia spune
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
rază de lumină, Luna galeșă mi-anină Visele care așteaptă Mângâierea înțeleaptă. Dorul, craiul nopții mele Bântuie printre perdele Și prin falduri de mătase Doar parfum de crin rămase. Să ai marea... Să ai marea la picioare, Să calci valul liniștit Și vrăjit, pe țărmul zilei Să privești spre răsărit. Să ai marea la picioare, Într-o vară de poveste, Bucuria marea-a mării Doar în sufletul tău este! Să ai marea zbuciumată, Valul să te biciue Și s-asculți, ca
DRAGOSTE DE MAI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354079_a_355408]
-
aminte să nu casc ochii la te miri ce fiindcă nu voiam să dau impresia că sunt pentru prima oară pe cont propriu într-o astfel de ipostază. Din două motive căutam și fețe cunoscute. Primul, aș fi fost mai liniștit iar al doilea, să mă găsească în toată splendoarea pe mine cum mă descurc singur prin Gara de Nord. Pregătisem dinainte un posibil dialog detașat, calm: Da, mă duc în vacanță pe la rude, dumneavoastra? Foarte bine, Sărbători Fericite!” dar, în acel an
POARTA ALBASTRA de ALEXANDRU BUZOIANU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353061_a_354390]
-
și ziaristul Mihai Eminescu scria despre arta de a guverna populația unei țări faptul că aceasta reprezintă „știința de-a ne adapta naturii poporului, a surprinde oarecum stadiul de dezvoltare în care se află și a-l face să meargă liniștit și cu mai mare siguranță pe calea pe care-a apucat”. Surprinzător este faptul că, în cei 130 de ani scurși de când ilustrul condeier al literaturii române și universale a secolului al XIX-lea a conceput rândurile de mai sus
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]