4,922 matches
-
său Structura liricii moderne.312 Cu toate acestea, revenind la Pound, dezideratul său îl reprezintă claritatea și simplitatea. Rămâne aceasta doar o dorință teoretică fără acoperire practică? Deschiderea pe care o propovăduiește Pound nu s-a realizat totuși la nivelul liricii moderne care a adoptat într-adevăr concizia formei, dar într-o manieră ce a dus la o închidere în planul interpretării, după cum am sugerat anterior. Nici versurile lui Pound nu fac o excepție, în acest sens. De aici discuția s-
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Lumières, Editura Alma Mater, Sibiu, 2001. 65. Folkierski, Wladislav, Între clasicism și romantism: Studiu despre estetica și esteticienii secolului al XVIII-lea, Editura Meridiane, București, 1988. 66. Fraigneau, André, Cocteau par lui-même, Editions du Seuils, Paris, 1957. 67. Friedrich, Hugo, Structura liricii moderne, traducere de Dietr Fuhrmann, Editura Univers, București, 1969. 68. Grigorescu, Dan, Direcții în poezia secolului XX, Editura Eminescu, București, 1975. 69. Grigorescu, Dan, Neoclasicismul, în Dicționarul avangardelor, Editura Enciclopedică, București, 2003. 70. Grünberg, Ludwig, Prelegeri de estetică, Editura didactică
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
p. 18. 241 Apud Henri Peyre, op. cit., p. 253. 242 Apud Milton A. Cohen, Movement, Manifesto, Melee: the Modernist Group 1910-1914, Lexington Books, 2004, p. 181. 243 John Crowe Ransom apud Matei Călinescu, op. cit., p. 90. 244 Hugo Friedrich, Structura liricii moderne, traducere de Dietr Fuhrmann, Editura Univers, București, 1969, p. 172. 245 Cf. Dan Grigorescu, Neoclasicismul, în Dicționarul avangardelor, Editura Enciclopedică, București, 2003, p. 470. 246 Apud Eugen Weber, Action Française: Royalism and Reaction in the Twentieth Century France, Standford
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și bibliografie de Mihai Drăgan. Iași: Junimea, 1974, 384 p. (Eminesciana; 2) * VIANU, Tudor. Mihai Eminescu. Prefață de Al. Dima. Ediție îngrijită de Virgil Cuțitaru. Iași: Junimea, 1974, 355 p. (Eminesciana; 3) * BULGĂR, Gh. De la cuvînt la metaforă în variantele liricii eminesciene. Iași: Junimea, 1975, 263 p. (Eminesciana; 4) * CĂLINESCU, G. Viața lui Mihai Eminescu. Iași: Junimea, 1977, 408 p., 15 il. (Eminesciana; 5) * DRAGOMIRESCU, M. Mihai Eminescu. Ediție îngrijită, prefață și note de Leonida Maniu. Iași: Junimea, 1976, 296 p.
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
dintr-o generație premergătoare, dedicase dezbaterilor estetice (nu numai din sfera poeziei) o atenție similară. Că tălmăcitorul din Goethe, din Hölderlin, din Mallarmé, din alții și-a dezvăluit afinități de suprastructură cu aceștia, e de domeniul evidenței; mai toți comentatorii liricii lui Doinaș trimit așadar la ei, inclusiv la Nietzsche, la Rilke și Ungaretti, la Barbu, la Blaga. Intră în discuție aici acele dominante subiective care instituie un limbaj ideizat, o frazare riguroasă controlată strict. Sintaxa interioară a textelor doinașiene, refractară
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
atât din perspectiva omului "pe două roți", cât și din cea a dulăului Degringo; luat acasă ("fii binevenit în viața mea"), patrupedul "nedespărțit" se situează "poate chiar undeva în mine". Devine așadar un factor de complementaritate. Din tendințele "antipoetice" ale liricii moderne analizate de William H. Rey în a sa Poesie der Antipoesie -, Ștefan Augustin Doinaș reținea în special ideea de "destrucție" a ordinii anterioare în vederea unei alte "sinteze"; poetul Aventurilor lirice, zice Doinaș, aspira la o reașezare a lucrurilor în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
urmează alte norme decât cele ale oralității. Simulând ușurătatea și practicând consecvent deriziunea, autorul Poemului de purpură, comentator sever al existenței, veghează într-un relativism universal. Cantonată în conceptual, orientată spre insolit și atipic, impregnată de mister și deschisă fabulosului, lirica sa, producătoare de surprize și prospețimi, încântă prin rafinament și vibrație. Sentimentul, bombardat de ironie, rămâne în suspensie. Tot felul de simbolisme, multiple referințe culturale, nominalizări istorice și geografice operează caleidoscopic. Fără teamă de hibrid, fantezistul diafanizează, deformează, despică și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
volum la patruzeci de ani nu era totuși o raritate (Arghezi debutase la patruzeci și șapte!). Până la finalul intempestiv (1987), îi rămâneau douăzeci și unu de ani; cincisprezece volume și plachete, în succesiuni repezi, aveau să-l propulseze în primul plan al liricii contemporane; receptarea sa critică putea fi invidiată. Se adăuga și farmecul personal; contribuia la legenda dimoviană dacă nu un umor insinuant nonconformismul său fățiș cu priză printre confrați. Sub un titlu tern, Versuri (1966), întâia sa carte semnala o prezență
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de totem, grațioasă apariție necuvântătoare adoptată ca blazon fictiv. Despre "caracterul solar" al cerbului vorbea Mircea Eliade; lui Blaga îi vorbește Cerbul cu stea în frunte, în ipostază magică; Mihai Ursachi invoca Moartea și viața căprioarei; Cerbul e prezent în lirica lui Ioan Alexandru. Cerbul (observă interpreții miturilor) ar fi o "imagine arhaică a reînnoirii ciclice", "vestitor al luminii", simbol al "rapidității", al "longevității", dar și al "melancoliei" (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, Ed. Laffont / Jupiter, 1982). Pe fundalul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și bibliografie de Mihai Drăgan. Iași: Junimea, 1974, 384 p. (Eminesciana 2) * VIANU, Tudor. Mihai Eminescu. Prefață de Al. Dima. Ediție îngrijită de Virgil Cuțitaru. Iași: Junimea, 1974, 355 p. (Eminesciana 3) * BULGĂR, Gh. De la cuvânt la metaforă în variantele liricii eminesciene. Iași: Junimea, 1975, 263 p. (Eminesciana 4) * CĂLINESCU, G. Viața lui Mihai Eminescu. Iași: Junimea, 1977, 408 p., 15 il. (Eminesciana 5) * DRAGOMIRESCU, M. Mihai Eminescu. Ediție îngrijită, prefață și note de Leonida Maniu. Iași: Junimea, 1976, 296 p.
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cuvînt; dansant; dar; descîntec; dragoste; drăguț; duioșie; eliberare; emoții; fain; de fericire; fericit; folclor; foșnet; fredonare; fredonez; frumusețe; gălăgie; grai; grai frumos; gură; de haiducie; hit; iad; inimă; instrumente; interpret; interpretare; iubire; iubit; e joi; karaoke; lac; linie sonoră; liniștire; lirică; literă; lung; mama; mamă; al mamei; masă; manea; măiestrie; meditație; melodicitate; melodii; mîngîiere; mlădios; moară; muzicalitate; muzicant; nai; nani-nani; notă muzicală; orchestră; pace; patriotic; păsări; pian; potîrniche; privighetoare; prost; radio; redare; refren; relaxant; rimă; romantic; scenă; scriitor; sentimente; serenadă; simfonie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
existent; extraordinară; a face; faină; fascinant; făcut de tine; fără; făurire; fecund; femeia; ființă; foaie; formidabilă; a fost; fotograf; haină; har; ibric; ignoranță; imaginații; imperfecțiune; implicare; informație; inocență; interes; internet; intuiție; inventat; invenții; inventivitate; înălțare; îndrăzneală; înființare; însuflețire; învățare; jucării; lirică; Mona Lisa; literar; literatură; lucru manual; lucruri; din lut; maestru; măreață; măreț; miracol; monument; muncitor; natura; necesară; nevoie; nimic; nobilă; noi; oameni; omul; originală; originalitate; păr ondulat; peisaj; personală; pîine; poet; poetic; poezii; posteritate; poveste; practic; proiect; prostie; putere; puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
De o duce satului."151 Sentimentul apartenenței la universal este construit pe baza inversiunilor verbale și nominale, liantul semantic fiind reprezentat de comparațiile cu elementele cosmice care "urzesc" destinul uman, împlinindu-l (nu întâmplătoare este predominanța verbelor la condițional-optativ, în lirica populară): "Lung e drumul la Rarău, / Dar mai lung e dorul meu; / Drumul suie și coboară / Al dorului mă omoară! / Eu cu dor, mândra cu dor, / Ca și luna printre nori, / Eu cu dor, mândra cu jele, / Ca și luna
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sau de nenoroc, la pasărea ca mesager al sufletului: "Cucule de la pădure, / Du-te la puica și-i spune / Să facă puica ce-a face / Să-mi trimeată doru-ncoace, / Că de dor nu știu ce-oi face."290 Uneori, în lirica subiectivă, cucul devine un element de comparație, dar și o condiție sine qua non împlinirii ființei umane: "De-aș cânta cum cântă cucu, / N-aș merge vara la lucru, / Aș zbura din creangă-n creangă / Și-aș iubi care mi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
facebook a editurii Junimea. (c) MARIA PAVNOTESCU (c) EDITURA JUNIMEA, IASI ROMANIA Maria Octavian Pavnotescu O viziune a poeziei Editura Junimea Iași 2015 Cuprins Note de lectură 9 Cuvânt înainte 14 În loc de prefață 17 Experiențe poetice și valori în evoluția liricii contemporane 21 A. E. Baconsky 34 Nicolae Labiș 34 Mihai Beniuc 39 Eugen Jebeleanu 42 Ștefan Augustin Doinaș 46 Pe coordonatele spațiului și timpului românesc 59 Ion Brad 64 Ion Horea 66 Alexandru Andrițoiu 68 Horia Zilieru 71 Tiberiu Utan
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
analiză a poeților de la A la Z; ea are o structură multidimensională, vizând grupuri de poeți adunați pe teme, direcții, experiențe poetice și alte criterii estetice, unii dintre poeți făcând obiectul mai multor studii urmărite. Enumerăm câteva perspective de referință: lirica feminină, poezia eclectică, experiențe poetice, spațiul bucolic ardelean, modernism, poezia militantă. Poeții cei mai reprezentativi ai perioadei formează o structură aparte; li se atribuie un dosar individual în care se urmărește în detaliu arta poetică prin exemplificare estetică și tematică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
despre care se scrisese prea puțin la ora la care autoarea își configura teza. Studiul afectat lui Nichita este aprofundat, original și vizează o adâncă înțelegere și aplecare către versul ilustrului poet, pe care-l consideră cel mai mare. Analiza liricii stănesciene e referențială, subtil răspândită de-a lungul întregului studiu: gestul poetic in devenire este descoperit la Geo Dumitrescu: "Și-ți strig în fiecare noapte, răutăcios,/ deschizând fereastra spre luna ce scapătă, .../ ai sa te faci urâtă, ai să te
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sentimentul iubirii) concretizate în trei capitole cu titluri semnificative. Poetul sublim este și el pus în opoziție cu filozoful, ce îndeamnă prin Marele Anonim la potențarea misterului: "Îi lipsește lui Nichita Stănescu o anume "seninătate" pe care o descoperim în lirica blagiană." Urmează dosarele aprofundate ale poeților Marin Sorescu și Adrian Păunescu, grefate pe interesul pronunțat al criticii pentru acești poeți la ora respectivă, dar și aici arta portretului poetic se impune fără a se lăsa intimidată de orientările impuse de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
faptul că poezia este un fenomen de cultură și un act de cunoaștere. Având în vedere existența unor contradicții la nivelul metodelor, al mijloacelor de expresie, al concepțiilor despre poezie, al aspectului multiplu și contradictoriu al fenomenului poetic contemporan, tendințele liricii actuale rămân deschise viitoarelor interpretări și investigații. Semnalăm în acest sens că, în clipa de față, se constată o inflație de volume mediocre ale unor poeți prețuiți la un moment dat de critica noastră literară, dar care nu au mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
clipa de față, se constată o inflație de volume mediocre ale unor poeți prețuiți la un moment dat de critica noastră literară, dar care nu au mai răspuns, cu volumele ulterioare, creditului ce li s-a acordat. Distingem în contextul liricii o poezie care își trage seva din inspirație și fantezie și alta izvorâtă din voință și deprindere poetică. Mai mult, descoperim, chiar la cei care scriu o poezie inspirată, că ajung de dragul modei să se învăluie în platoșa frigidității. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în fața sensurilor schimbate în lumea cuvintelor, în fața metamorfozelor petrecute în viața metaforelor și a simbolurilor, și rezistenți la ce este nou, predau capitolele destinate poeziei actuale cu rezerve și cu multă prudență. Maria PAVNOTESCU Experiențe poetice și valori în evoluția liricii contemporane Fenomenul poetic actual nu este cristalizat și orice judecată de valoare pe care am încerca s-o formulăm nu poate fi decât provizorie. Se discută astăzi despre evoluția poeziei în funcție de o "generație de creație" care se afirmă și "ar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
decât provizorie. Se discută astăzi despre evoluția poeziei în funcție de o "generație de creație" care se afirmă și "ar ajunge conștient sau inconștient la o identitate de atitudini, concepții și mijloace de expresie" (T. Vianu). Există o evidentă evoluție a formelor liricii în decursul ultimilor trei decenii literare; este posibilă chiar o demarare a acestei evoluții în etape, în funcție de generațiile care s-au succedat. Alexandru Piru, în studiul "Poezia românească contemporană", delimitează aceste etape, utilizând conceptul de generație într-un sens biologic
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
identitate distinctă, personalitate distinctă, nu pot fi studiate izolat; existența paralelă a acestor generații face ca ele să se modeleze reciproc. Înțelegerea fenomenului liric actual nu este posibilă prin desprinderea acestei verigi ce coincide cu o generație literară din sistemul liricii actuale. Acest sistem are determinări în timp, diacronice, cât și în moment, sincronice. Cel puțin două serii de fapte se împletesc pentru a conferi identitate generației lirice a anilor 1960-1975: seria circumstanțelor istorico-literare și seria relațiilor angajate între generații în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lirice. Situația nu trebuie considerată în mod izolat, doar ca un element ce ar condiționa interior conștiința poetică, ci trebuie conjugată cu un sistem în care intră și presiunea spiritului critic și o acumulare a unui sistem al împrejurărilor istorico-literare. Lirica anilor 1950-1960 se caracterizează prin entuziasm, prin "patos și angajare într-un discurs nediferențiat" cum spune Petru Poantă. S-a scris în această perioadă foarte multă poezie ocazională: imnul, oda, balada, satira devin specii frecvente. Poeți ca Mihai Beniuc, Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ei adevărate prin A. E. Baconsky și N. Labiș, precum și efortul generației de după război prima generație, cum am numit-o de a se include în poetica generației ultimului deceniu (1960-1970), cu tot ce are mai bun, dând vigoare și impuls liricii și potențând ancorarea în real a poeziei. A. E. Baconsky "Poezii", cu ilustrații de Georgeta Comănescu, E. S. P. L. A.,1950; "Cântece de zi și noapte", cu un portret de Lucia Piso, E. S. P. L. A., 1954; "Două poeme", E.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]