4,021 matches
-
parte de meduza În care dăduse cu piciorul unul din jandarmi. Pentru Marie, Cel-de-Sus va judeca, Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. - Coșmarul continuă... murmură Marie, copleșită. Recunoscu În sinea ei că fusese lipsită de luciditate, voise să creadă În vinovăția lui Gwen În primul rînd pentru ca această oribilă afacere să ia sfîrșit. - Philippe... Îi șopti Lucas văzîndu-l pe soțul lui Gwen venind În goană spre ei. TÎnăra femeie făcu cîțiva pași În Întîmpinarea lui, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca s-o readucă la realitate. - Tot coșmarul acela? Nu vrei să-mi vorbești despre el? TÎnăra femeie, incapabilă să răspundă, se ridică și se duse să-și dea cu apă pe obraz Înainte de a putea să-și recapete Întreaga luciditate. Cu un gest care Îi era familiar, Își adună pletele, răsucindu-le Într-o coadă groasă. - E greu, e atît de imprecis, dar... De fiecare dată, chiar Înainte să mă trezesc, am impresia că sînt pe punctul să pricep ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acesteia dovedește, prin practica ei scriptică, exact contrariul. Ea își recuperează propensiunea ludică, inerentă copilăriei încă neepuizate, cu efecte literare demne de admirație. Nu își retrăiește copilăria, cu inocență, dar reface climatul acesteia, îmbogățit prin cunoaștere livrescă și printr-o luciditate ce demitizează subtil, fără a sfărâma "corola de minuni" a poveștilor, transferând-o doar în irealitate: în una care, prinsă în mirajul ficțiunii, dobândește atributele unui real fascinant. În Darurile mării, naratoarei i se pare, pe plajă, că un măgar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
jocul, Poștașule, zice Bătrînul cu ciudă și dezgust în voce, pe Gorbaciov îl mai înțelegeam, începea să se simtă și el ca un Mesia la capătul aventurii, îl părăsea puterea divină și nu mai era în stare să judece cu luciditate, de aceea Sovieticii Ajută Românii, prost gust și nimic mai mult, Uniunea Sovietică a trimis ieri un ajutor medical pentru România și s-a consultat cu aliații Pactului de la Varșovia în legătură cu continuarea luptelor, dar nu a existat nici o evidență de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de sănătate. Organele nu sunt cuplate în mod arbitrar. Acestea sunt legate prin relații funcționale și anatomice concrete. Inima - numită „Conducătorul organelor vitale”, inima reglează celelalte organe prin controlarea circulației sangvine. Aceasta adăpostește spiritul și guvernează schimbările de dispoziție și luciditatea mentală. Starea energiei inimii se reflectă în culoarea feței și a limbii: roșul închis indică un exces, griul pal arată o deficiență. Inima este asociată cu intestinul subțire, care separă produsele pure și cele impure ale digestiei, controlează raportul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
energia spre orice organ, glandă sau membru care are nevoie de terapie doar concentrându-vă atenția mentală în acel loc atunci când respirați. Armonia minții și respirației este cheia fundamentală a exercițiilor de respirație și a controlului energiei. Dacă vă lipsește luciditatea și prezența de spirit, respirația se transformă într-un simplu exercițiu fizic igienic care tonifică plămânii, masează organele și ajută la circulația sangvină. Pentru a atinge stadiul de practică în care respirația este folosită pentru a asimila, a acumula și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cultivarea forțelor spirituale și mentale. După cum spunea Cicero, „doar cel care învață să se relaxeze poate crea și pentru acesta ideile ajung în minte ca fulgerul”. Aceasta este o veritabilă observație taoistă, deoarece leagă în mod clar relaxarea fizică de luciditatea mentală, corpul de minte, esența și energia de spirit. De asemenea, recunoaște proprietățile electromagnetice ale energiei vitale care alimentează spiritul omului relaxat fizic. Exercițiile de stil ușor au o istorie interesantă în China. Inițial, acestea s-au dezvoltat dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
În care se afla. Nu făcea referire la un timp anume. Era din nou „acum“ și iar „acum“, pentru veșnicie - infinit mai viu În acele frânturi de propoziții disparate decât În orice scrisese sau Îmi povestise vreodată În momentele de luciditate despre experiențele lui de pe front. Fuseseră Întotdeauna tabu. Amintiri de la Ypres și din alte orașe distruse, Încartiruiri În castele În afara liniilor frontului, viața În Kölnul ocupat - asta da; Însă niciodată miezul lor, pentru cei care nu cunoscuseră războiul: alergatul, mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
escroc; cel puțin la acest capitol nu eram cu desăvârșire mediocru; învățasem ceva din războiul cu tata, din lecția dură a școlii de corecție și din ipocrizia bine însușită la spital. Azi nu mă mai mir decât de curajul și luciditatea cu care am constatat atunci că nu eram bun de nimic. Cum am ajuns să-mi pierd ulterior această luciditate e aproape o taină pentru mine. La Belle Arte îmi spuneam aproape cu satisfacție: „Avantajul meu față de ceilalți mediocri, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a școlii de corecție și din ipocrizia bine însușită la spital. Azi nu mă mai mir decât de curajul și luciditatea cu care am constatat atunci că nu eram bun de nimic. Cum am ajuns să-mi pierd ulterior această luciditate e aproape o taină pentru mine. La Belle Arte îmi spuneam aproape cu satisfacție: „Avantajul meu față de ceilalți mediocri, și slavă Domnului nu sunt deloc singur, e important: eu știu! De aceea ei vor fi mereu în inferioritate față de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-am mânjit pe față și pe mâini; și cu gura plină parcă de noroi cald, m-am întors la Marta și, beat, umilit, îndârjit împotriva ei fiindcă nu o răzbunasem și împotriva mea fiindcă mai aveam o licărire de luciditate, simțind nevoia să murdăresc totul, să nu mai am nimic curat, am silit-o să facă dragoste cu mine. Cred că în seara aceea Martei i-a fost și teamă și scârbă. Bănuiesc că m-a și disprețuit. În loc să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe deplin liber, nici cu totul dependent. Această constatare m-a speriat. Priveam marea de la fereastră. Sticlele primite de la Aristide zăceau azvârlite sub pat, fără nici o picătură de coniac în ele. Nu mă mai puteam îmbăta. Trebuia să-mi suport luciditatea, golul. Secătuit cum eram, aș fi vrut să sângerez, să am un nod în gât, la urma urmei ce importanță avea că ardeam de dorința de a mă întoarce în sala cu oglinzi? și tiranii suferă uneori, și ei pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
priceput că n-avea rost să insist. Umilit, am pornit înapoi pe coridor, rugându-mă să nu mai întâlnesc pe nimeni. De aici amintirile mele se încurcă. Am înghițit două somnifere care, în loc să mă doboare, mi-au dat parcă a luciditate sporită. Priveam marea și mă tot întrebam unde îmi pierdusem dalta, fiindcă vroiam să mă duc pe țărm unde luna scălda stâncile într-o lumină neobișnuit de intensă. Între pietrele funerare din cimitir nu m-ar fi ocolit nimeni. Morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o apropiere (fizică, căci eram deja intimi, cât se poate de intimi) o învăluire dulce. Ne potriveam perfect și, într-un amestec de tandrețe și o distanță ce provenea din libertate, un fel de transă a plăcerii și o conștiință, luciditate ce ne însoțea tot timpul, cu o penetrare delicată (în acel moment el privindu-mă în ochi și insuflându-mi siguranță, ochii mei lăcrimând și oferind o interacțiune și mai intimă, mai exteriorizată, pe rând amândoi eram la verticală, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
parcă fiecare din noi trebuie să poarte o bătălie. Dar eu eram pregătit, iar Virgil e slăbit. Iar adversarul său a ales câmpul de luptă. Virgil gândea cam în aceiași termeni, dar era foarte mulțumit de starea sa continuă de luciditate. Dimensiunile păreau să existe pentru ca el să le poată vizita din nou după atâta timp, după atâta Chin. Se întoarse cu fața spre gorf. Domnule Jones, spuse gorful. Un ultim avertisment înainte de confruntare. în caz c-o să câștigi. — Da? zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care mi Împăienjenea toate simțurile. Nicio senzație de foame, de sete, oboseală, frig... Doar o liniște necunoscută se instalase În lăuntrul meu, umplând acolo un gol imens, În care mă adânceam cu fiecare secundă scursă. Viețuiam Într-un soi de luciditate bolnavă, separat de lumea care mă conținea, ca și cum aș fi fost prins În spatele unei oglinzi mari, de unde vedeam totul, dar nu mă puteam remarca În niciun fel. O dată la două zile ne vizita un medic. Era o persoană În vârstă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Tullio Hermil din L’Innocent (Inocentul) par a descinde, ca și autorul lor, din specia baudelairienilor și wildienilor: „Același egoism al senzualității, aceeași descoperire a unui fond thanatic, a unei atracții a morții În experiența erotică trăită până la limită, aceeași luciditate extremă În judecarea propriilor sentimente și acte. ș...ț Ei sunt damnații unei arte care Îi posedă, care Îi deturnează de la drumul firii. Pasiunea artistică nu se află Într-un conflict elementar cu pasiunea vital-erotică, ci o dublează pe aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tuturor forțelor spirituale spre un punct dat”. Îl cunoaștem acum destul pe Baudelaire pentru a Înțelege sensul acestor maxime: a avut din naștere, Într-o epocă deterministă, intuiția că viața spirituală nu este dată, ci că ea se face; și luciditatea sa reflexivă i-a Îngăduit să-și formeze idealul stăpânirii de sine: omul este Într-adevăr el Însuși, În bine ca și În rău, la limita maximă a tensiunii. Este vorba tot de același efort de a se recupera pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
acel sine pe care vrei să-l posezi. Din acest punct de vedere, dandysmul este un episod al Întreprinderii veșnic avortate a lui Baudelaire - Narcis care Încearcă să se oglindească În apele proprii și să-și prindă În ele imaginea. Luciditate, dandysm, iată tot atâtea forme pe care le ia acest cuplu „călău-victimă”, În care călăul Încearcă În zadar să se desprindă de victima lui și să se regăsească În trăsăturile ei răvășite. Efortul de dedublare ia aici forma sa cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
bizar”. Denunțând În continuare această „sofisticare a inimii”, personajul baudelairian relevă incapacitatea dandy-ului „de a vorbi limbajul celorlalți oameni”. Cât de departe suntem de apologia din Le peintre de la vie moderne! Baudelaire Își descrie În acest text cu ironică luciditate propriul său dandysm, pus sub semnul disperării. Dar nici dandysmul lui Aubrey de Vere nu este Întru totul sigur de sine. Armura demonică nu i se aplică perfect. Din când În când, nevoia de a comunica, de a se smulge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ei, nu ei pe mine. E prea cocoș pentru gustul meu. Poate de aia sunt un pic nesigură. Io știu. Mamă, Sam, mă gândeam eu, ți-ai ratat cariera cu artele vizuale: cu darul vorbirii ăsta al tău, de o luciditate extraordinară ar trebui să scrii romane sau să intri în politică... Sally mă privea, schimonosindu-și fața cea mică mai expresiv decât ar fi reușit vreodată vreo mutră de anglo-saxon. —Da ție îți place mult, nu? zise el. Dădui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
gâtul și umerii, dar știam că e el. M-am ascuns într-o nișă și, când a trecut pe lângă mine, l-am lovit în cap cu un drug de fier; îmi amintesc că mi-am zis într-un moment de luciditate că visele au o capacitate foarte convenabilă de a-ți pune la dispoziție bare de fier cât ai clipi. Hugo a căzut ca bolovanul și cuțitul i-a scăpat din mână. Am îndepărtat cuțitul cu o lovitură de picior și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
spre o tablă de șah pe care o ținea în colțul biroului său. Era un obicei din timpul închisorii. Juca partide întregi în minte, gândind pentru ambele tabere, iar asta îi lua uneori zile întregi. Îl ajutase să-și păstreze luciditatea în perioadele de detenție izolată. Acum avea permanent un joc în desfășurare. —Bet Alpha se află într-o sinagogă antică. Veche de 1500 de ani. Sioniștii țin la ea pentru că demonstrează că sunt la fel de vechi aici ca și noi. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să-i bată nebunește de frică, organele i-au intrat într-o stare cu mult mai înspăimântătoare, fiindcă trecea dincolo de teroarea obișnuită. Era un calm imobil, încet; un preludiu al morții. Și simțea din nou asta acum. Își aminti cu luciditate incidentul de pe autostrada din Ierusalim: nu putuse să dureze mai mult de treizeci de secunde. Văzuse mașina în spate, urmărindu-i, fără nici o îndoială. Încetinise, intrând brusc într-un loc de parcare, într-un unghi care spera că îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de până atunci, la ambiguitatea unei notații parcă voit enigmatice și frivole, fără nici o legătură cu restul: „Tezaurul Ordinului va fi pus În slujba umanității”. Mă blocasem. A câta oară? Am Încercat să-mi administrez liniștitoare Îndemnuri la calm și luciditate, dar rezultatul a fost modest. Propoziția mă incita și mă crispa, totodată, pentru că nu reușeam s-o situez În timp și să-i pătrund adevăratul Înțeles. Emana ea de la o sursă contemporană cu evenimentele - de la conducătorii de atunci ai Centrum-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]