6,186 matches
-
rază te-nalță, un cântec te duce Cu brațele albe pe piept puse cruce, Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier Argint e pe ape și aur în aer. Văd sufletu-ți candid prin spațiu cum trece; Privesc apoi lutul rămas... alb și rece, Cu haina lui lungă culcat în sicriu, Privesc la surîsu-ți rămas încă viu - Și-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială, De ce-ai murit înger cu fața cea pală? Au nu ai fost jună, n-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
că lumile-și cerne Ca prăzi trecătoare a morții eterne... Ș-atunci de-a fi astfel... atunci în vecie Suflarea ta caldă ea n-o să învie, Atunci graiu-ți dulce în veci este mut... Atunci acest înger n-a fost decât lut. Și totuși, țărână frumoasă și moartă, De racla ta razim eu harfa mea spartă Și moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc O rază fugită din chaos lumesc. Ș-apoi... cine știe de este mai bine A fi sau
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-n codru și în gând, Norocu-mi luminează! " El tremură ca alte dăți În codri și pe dealuri, Călăuzind singurătăți De mișcătoare valuri; Dar nu mai cade ca-n trecut În mări din tot înaltul: - " Ce-ți pasă ție, chip de lut, Dac-oiu fi eu sau altul? Trăind în cercul vostru strâmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece". {EminescuOpI 182} DOINA De la Nistru pân-la Tisa Tot Românul plînsu-mi-s-a Că nu mai poate străbate De-atîta
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
chip zâmbitor, misionarul își compuse un surâs în timp ce asculta cheia răsucindu-se în broască. Dintotdeauna se gândise să întâmpine moartea cu zâmbetul pe buze. Ușa se deschise cu un scârțâit și o lumină de culoarea cositorului topit inundă podeaua de lut. Clipind, misionarul zâmbi în direcția luminii. În locul gardianului, văzu uitându-se la el doi slujbași în kimonouri negre. Ieși afară! porunci unul dintre ei cu voce trufașă. În momentul acela în mintea misionarului încolți cuvântul „eliberare” dublat de un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și trecu pe sub poarta cetății. La fel ca în Mexico, și aici era o piață. Indienii cu părul împletit ce stăteau pe jos cuprinzându-și genunchii cu brațele arătau ca niște statui. Întinseseră la vânzare legume și fructe, vase de lut numite talavera, șaluri lungi numite sarapes, sau pălării cu boruri largi, sombreros. Printre mărfuri treceau turme de capre de munte sunând-și tălăngile. Indienii nu se arătau deloc uimiți de japonezi, socotind, probabil, că făceau parte din cine știe ce trib de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îndeplinise făgăduiala făcută oamenilor de seamă din Sfatul Bătrânilor. După zece zile, în amurg, trecură dincolo de zidurile cenușii care împresurau orașul Puebla. Ca și atunci, și acum în piața din apropierea cetății indienii cu părul împletit întinseseră pe jos vase de lut, țesături și fructe și stăteau cufundați în tăcere ca niște statui de piatră cuprinzându-și genunchii cu mâinile. — Senior Hasekura, îl mai țineți minte pe japonezul acela? — Cel care fusese o dată călugăr? Până să-l întrebe Nishi, samuraiul își adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
l-ai Încercat? Al doilea soldat: Nu, nu-l Încercai. Primul soldat: Păi, ia să-l Încerci. Al doilea soldat: Bine. George, adu un rând de roșu. Cârciumarul evreu: Poftiți, domnilor. O să vă placă. [așază pe masă un urcior de lut pe care l-a umplut dintr-un butoi] E un vin foarte bun. Primul soldat: Pune-ți și tu un pahar. [Se Întoarce către al treilea soldat roman, care se sprijină pe un butoiaș] Cu tine ce mai e? Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întors cu o greblă, iar tata a trecut-o prin cenușă cu mare grijă. A scos niște topoare de piatră, niște cuțite pentru jupuit, tot din piatră, unelte din care se fac vârfurile de săgeți, niște bucăți de vase de lut și niște vârfuri de săgeată. Se Înnegriseră toate de la foc și erau ciobite. Tata le-a scos cu grijă și le-a Împrăștiat pe iarba care creștea lângă drum. Pușca, băgată În husa de piele, și bagajele cu care mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
abia ne țineam În picioare pe gheața ca sticla, și câinele roșcat aluneca, iar eu am căzut rău de vreo două ori și o dată mi-a scăpat și pușca și a alunecat Încolo, pe gheață. Sub un mal Înalt de lut, acoperit cu tufișuri, am gonit un stol de prepelițe și am Împușcat două când și-au luat zborul, dispărând după creasta malului. Câteva s-au cocoțat pe crengile copacilor, dar cele mai multe s-au Împrăștiat prin tufe și am fost nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
instrumentele-n mână. Nu fusese niciodată În Minneapolis și nu credea s-ajungă vreodată, dar știa cum arată orașul dimineața. De la fereastra spitalului se vedea un câmp, cu buruienile crescute-n dezordine ivindu-se de sub zăpadă, și un morman de lut care se ivea golaș. Într-o dimineață doctorul a vrut să-i arate domnului Frazer doi fazani În zăpadă și, când trase patul lângă fereastră, veioza căzu de pe dormeza de metal de lângă pat În capul domnului Frazer. Acum nu pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lor, prin pădure până la fermă, apoi pe un drum care se răsucea prin desișuri până ajungeai În sat. De-ar mai putea simți din nou poteca aia, cum era atunci când mergea pe ea cu picioarele goale. Întâi era drumul de lut, acoperit de ace de pin, care pornea din spatele căsuței, unde buștenii căzuți de pe maldăr se amestecau cu rumegușul, iar bucățile mari de lemn atârnau despicate ca niște sulițe În copacul lovit de trăznet. Traversai pârâul pe un buștean și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
discret din preaplinul sufletului. Acolo, �n ad�nc, port pecetea iubirii Domnului meu Isus, dintotdeauna. Mi-am așternut sufletul �n palme, �ncerc�nd să mă dăruiesc cuvintelor spre nemurire. Dacă am reusit ceva, este doar meritul Olarului. Eu sunt doar lutul stropit cu lacrimi de Lumină... Am că studii - I.T.P.-București, Școala Populară de Arta-Focsani. Site personal - http://hailaplimbare.blogspot.com Am publicat �n cadrul cenaclului Amprente Literare (7 antologii) și, de asemenea, am publicate poezii �n ziarul local și am
Cuv?ntul autorului by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83218_a_84543]
-
un dar al Carpaților. După ce au ieșit din ape s-a mai întâmplat să vie, din miazănoapte, vânturi încărcate de o pulbere foarte fină (...) Această pulbere fină s-a așezat mereu până ce a îmbrăcat șesurile cu un strat gros (...) de lut galben și sfărâmicios. Apoi ierburile au crescut și au putrezit și din rămășițele lor adunate timp de sute de mii de ani și dospite de ploi și de căldură, s-a născut pământul gras cafeniu sau negru, care hrănește lanurile
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mici Buddha de lemn ciopliți stângaci. Fiecare vânzător căuta să le atragă privirile prietenilor mei. Pe mal se aflau vânzătorii care ofereau produse mai practice pentru localnici: pepeni galbeni, verdețuri cu tulpini lungi, tomate, condimente aurii și roșii, vase de lut cu murături și pastă de creveți. Sarongurile femeilor aveau culori vii, ca ale unor oameni fericiți: roz, turcoaz, portocaliu. Bărbații stăteau pe vine, În longyin-urile lor În culori Închise, cu omniprezentele țigări de foi Între dinți. —Și ei ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
coboară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!" 3. Cînd m-am coborît în casa olarului, iată că el lucra pe roată. 4. Vasul pe care-l făcea n-a izbutit, cum se întîmplă cu lutul în mîna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă. 5. Și Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 6. "Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta, casă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă. 5. Și Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 6. "Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta, casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mîna olarului, așa sunteți voi în mîna Mea, casă a lui Israel! 7. Deodată zic despre un neam, despre o împărăție, că-l voi smulge, că-l voi surpa, și că-l voi nimici; 8. dar dacă neamul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
dar în țara Egiptului, căci n-au ascultat de porunca Domnului, și au ajuns pînă la Tahpanes. 8. Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ieremia, la Tahpanes, astfel: 9. "Ia în mînă niște pietre mari, și ascunde-le, în fața Iudeilor, în lutul cuptorului de cărămizi care este la intrarea casei lui Faraon din Tahpanes. 10. Și spune Iudeilor: "Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi trimite să aducă pe robul Meu Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și voi pune scaunul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
lui pricepuți se va face nevăzută." 15. Vai de cei ce își ascund planurile dinaintea Domnului, care își fac faptele în întuneric, și zic: Cine ne vede și cine ne știe?" 16. Stricați ce sunteți! Oare olarul trebuie privit ca lutul, sau poate lucrarea să zică despre lucrător: " Nu m-a făcut el?" Sau poate vasul să zică despre olar: "El nu se pricepe?" 17. Peste puțină vreme, Libanul se va preface în pomăt, și pomătul va fi socotit ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
voastră este nimic, o scîrbă este cine vă alege pe voi. 25. Am sculat pe cineva de la miază-noapte, și vine de la răsărit, el cheamă Numele Meu; trece peste voievozi ca pe noroi și-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul. 26. Cine a vestit lucrul acesta de la început, ca să-l știm și cu mult înainte, ca să zicem: "Are dreptate?" Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a proorocit, și nimeni n-a auzit cuvintele voastre. 27. Eu, Cel dintîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
să ploaie norii neprihănirea! Să se deschidă pămîntul, să dea din el mîntuirea, și să iasă totodată din el izbăvirea! Eu Domnul, fac aceste lucruri." 9. "Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! Un ciob dintre cioburile pămîntului! Oare lutul zice el celui ce-l fățuiește: "Ce faci?" Și lucrarea ta zice ea despre tine: "El n-are mîini?" 10. Vai de cine zice tatălui său: "Pentru ce m-ai născut?" Și mamei sale: "Pentru ce m-ai făcut?" 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
nimeni care să cheme Numele Tău, sau care să se trezească și să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns Fața Ta, și ne lași să pierim din pricina nelegiuirilor noastre." 8. Dar, Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul, și Tu olarul, care ne-ai întocmit: suntem cu toții lucrarea mîinilor Tale. 9. Nu Te mînia prea mult, Doamne, și nu-Ți aduce aminte în veci de nelegiuire! Privește dar, spre noi, căci toți suntem poporul Tău. 10. Cetățile Tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
vacă, gol pe dinăuntru, care avea înfiptă în vârf o bucată de pană de gâscă. Văzuse un astfel de obiect la olari, care-l umpleau cu vopsea, pentru a o lăsa apoi să curgă uniform, prin pană, pe blidele de lut. Rebis luă cornul și-l vârî în ureche cu partea ascuțită. Nemulțumit de prima sa formulare, Bătrânul reveni, ridicând glasul: Am venit în legătură cu anunțul. Cu ce te ocupi? se răsti Rebis cu o voce care nici ea nu trăda sexul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
luați, pe întuneric, drept Zlota și împușcați. Își frigeau degetele, ascunzând în pumn țigările, să nu se dea de gol și să le ferească de ploaia mocănească, rece și țârâită, care înnămolea glodul cimitirului. Ca să-și înmoaie supliciul, își înfundau lut în urechi, gârbovindu-se pe după cruci sau pe după copaci cu fructe otrăvite de seva pământului îngrășat al țintirimului. Dați-i fiori pe la subsuori/ Și șoareci prin cioareci/ Și furnici prin opinci/ Cum arde para focului în gura cuptorului/ Să-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mult mai profunde și iremediabile. Găsesc câteva pagini dintr-un jurnal de zi vechi. Vor explica ceva asupra noastră? E vorba de o plimbare făcută cu mai mulți camarazi la mare. Luni. Trenul fuge printre oițe și maci. Culoarea de lut. Apoi ma-rea. Ce-o fi făcând Ela? Câțiva turci, câțiva măgari, o goarnă încercînd sunete în mijlocul zilei, căsuțe albe, unele după altele, coborând spre mare ca o turmă de oițe: Balcicul. Balcicul: impresia unei fetițe blonde, care, cu gesturi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
am decât frică să nu înceteze. E greu de trăit în mijlocul oamenilor, mai cu seamă pentru că nu poți fi niciodată absolut sigur de ei. Mereu cu alte gusturi, alte obiceiuri. Și cu atât mai dureros cu cât inspiră siguranță. Ca lutul întărit de pe marginea lacurilor pe care mergi fără frică, pentru ca deodată, la un loc identic cu cel de mai înainte, să ți se afunde piciorul. Și nu poți conta pe nimeni. I-aș prefera, pentru mai multă liniște, să fie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]