4,645 matches
-
și mângâierea. Ia vezi milă, ia vezi dor Ce câștig de la amor, Că câștig venin de moarte, Ceasurile mă desparte. 407 {EminescuOpVI 408} O, scumpe amorul meu, De vei be păharul meu, Un păhar plin de durere Făr de nici o mângâiere. O, iubite amoraș, Că-ndurași de mă lăsași, Dulcele mieu faguraș, Pe lume om pătimaș. Ah, amoriu și suflețele Mângâiere vieții mele, Ah! - Pe tine te-nstrăinezi Și eu pururea oftez. Tu te lipsești de la mine Și eu oftez după
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
407 {EminescuOpVI 408} O, scumpe amorul meu, De vei be păharul meu, Un păhar plin de durere Făr de nici o mângâiere. O, iubite amoraș, Că-ndurași de mă lăsași, Dulcele mieu faguraș, Pe lume om pătimaș. Ah, amoriu și suflețele Mângâiere vieții mele, Ah! - Pe tine te-nstrăinezi Și eu pururea oftez. Tu te lipsești de la mine Și eu oftez după tine, Ca un amoriu după, altul Ca să mi se treacă ahtul. 32 Faretr - amoriul cu foc aprinde Și arcul înfocat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pieptu-mi pătrunde ah! Sufletul meu înfocatu-i, Pieptul iată săgetatu-i. Fără-ndurare arcu-ncordează Săgeți a-mi trage nici că-ncetează. Amoriu! n-ai milă ridicând viață, ah! Sufletul meu înfocatu-i, Pieptul iată săgetatu-i. Tu una mi-ești a mea mângâiere, A ranelor vindecare, Cum de mă lași acum în durere, ah! Sufletul meu înfocatu-i, Pieptul iată săgetatu-i. Grăbește te rog de mă-nviază, Suflete și a mea nădejde, Și-mi întinde a tale brațe, ah! Sufletul meu înfocatu-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aduce O rază, dar se duce Ca vântul ce suspină. Scârbit peste măsură De multele zavistii, Eu caut în natură Un loc făr-de murmură, Supus singurătății. Că fiind făr-de minte Renaște - a mea durere Și inima nu poate A duce mângâiere. Ca umbra trecătoare Eu trec această lume, O foaie plutitoare Ce saltă până piere. Tovarăș la mâhnire, Un câne lângă mine: În urletele sale Natura se răscoală. Ființă făr de nume Ce-i dai paserei sbor, Ce dai omului nume
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
C-oi să-mi fiu singur gelat - Simțiri nu mi-au mai lăsat, 419 {EminescuOpVI 420} Mințile mi le-au luat, Oi să mor spre pildă dat, Osândit și înșălat. No. 10 Suspin cu durere și-nnecare, pier Și n-am mângâiere la cine să cer, Ud fața cu lacrimi, ne-ncetat oftez Și n-am unde dorul să-mi încredințez; L-a cui îndurare stând mă năzuiesc D-această mâhnire să mă mântuiesc, Toat-a mea nădejde e la un noroc: Or să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de o doare. No. 70 De-ar fi fost mijloace, ș-ar fi putință De a mă preface după dorință, M-aș face - oglindă să cați în mine Și eu totdeuna să cat la tine; Piepten m-aș face cu mângâiere Să-ți netez părul fără durere; Zefir m-aș face și lin m-aș duce Să cat spre pieptu-ți să suflu dulce; Și somn m-aș face dulce de vară Să-ți închiz ochii în toată sara, Dar astea toate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de a nu aștepta cu indiferență și plictiseală un mâine, un an care urmează. Nu toți avem vocația de a exista. Eu m-am născut cu această infirmitate. Iartă-mă. Gândul că acum sânt fericit poate constitui pentru tine o mîngîiere." Grigore Popa își drese glasul: ― În general, oamenii își pun lațul de gât pentru rezoane mai concrete. ― Aveți dreptate, dar dacă am fi inventat un motiv, Miliția s-ar fi grăbit să-l cerceteze. ― Just! conchise Matei. ― Și-apoi, reluă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
își ridică ochii uzi. Încercă să surîdă: ― Înțeleptul Ridje spune: Cînd sufletul tău e pustiu, întoarce spatele ogrăzii tale și pleacă în deșert. Acolo, răsuflarea ta nu va putea ofili obrazul florilor, cuvântul tău nu va putea întuneca fețele prietenilor, mângâierea ta nu va mai alunga surâsul pruncilor. Așteaptă ca luna cea mare să răsară de 99 de ori și inima ta îți va spune dacă ai voie să te întorci printre oameni..." Mă simt incapabilă, domnule maior, să mă căsătoresc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îndrăgostit pe loc,ea în fiecare zi mă vizita la birou în drum spre casă pentru a schimba câteva vorbe și a ne admira unul pe celălalt. De fiecare dată o conduceam acasă furându-i câte un sărut și-o mângâiere care mă ridica până-n slăvi. Deși nu eram hotărât și nici nu m-am gândit la însurătoare, deodată mi-am schimbat părerea,dorind-o din tot sufletul,lipsindu-mi ori de câte ori n-o vedeam. De frică să nu o pierd și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
amurgului care duc spre mântuire. Ea exprimă dorința divină care, fără greș, transformă răul în bine. Și astăzi, prin acest cortegiu de moarte, temeri și strigăte, ea ne îndreaptă spre tăcerea esențială și spre principiul oricărei vieți. lată, fraților, imensa mângâiere pe care voiam să v-o aduc pentru ca, plecând de aici, să nu duceți cu voi vorbe care pedepsesc, ci și un cuvânt care alină." Se simțea că Paneloux terminase ce avea de spus. Afară, ploaia încetase. Un cer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
CHELTUIELILE DE SPITAL BUGETULUI ORAȘULUI SAU SE PUTEA AȘTEPTA CA ELE SĂ FIE RAMBURSATE DE CĂTRE RUDE. DESIGUR, ASTA DOVEDEA CĂ NU ERA CU TOTUL DESPĂRȚIT DE FIINȚA CARE ÎL AȘTEPTA, SOCIETATEA OCUPÂNDU-SE DE EI. DAR ASTA NU ERA O MÂNGÂIERE. CEEA CE ERA ÎNSĂ MAI REMARCABIL, ȘI RAMBERT A FĂCUT DECI ACEASTĂ REMARCĂ, ERA FAPTUL CĂ, ÎN TOIUL UNEI CATASTROFE, UN BIROU ÎȘI PUTEA CONTINUA SERVICIUL ȘI LUA INIȚIATIVE CA ȘI ÎNAINTEA FLAGELULUI, ADESEA FĂRĂ ȘTIREA AUTORITĂȚILOR MAI MARI, PENTRU SINGURA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
această măsură ca pe o vexațiune îndreptată în mod special împotriva lor, și în orice caz se gândeau, prin contrast, la locuitorii celorlalte cartiere ca la niște oameni liberi. În schimb, aceștia din urmă, în momentele lor grele, găseau o mângâiere la gândul că alții erau și mai puțin liberi decât ei. "Oricum, alții sunt și mai întemnițați decât mine", era fraza care rezuma pe atunci singura speranță posibilă. Cam în aceeași perioadă s-a înmulțit și numărul incendiilor, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
denumit „Factaj”, cu obligația poștei de a-l aduce imediat destinatarului. Mi-a părut rău când am aflat că venerabila Dvs. mamă s-a pierdut plecând în lumea de Dincolo, așa de rapid după Gil. Sper să fie o mică mângâiere pentru imensa pierdere pe care a suferit-o familia Dvs. Cu dragoste și stimă, Al. Mânăstireanu După ce am primit pachetul cu cele două volume din partea d-lui Mihai Bejinaru, a trecut ceva timp până le-am citit, mai ales cel
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acele examene la care crezi că poți răspunde și noaptea, dacă te-ar examina cineva. În situația dată era tocmai un asemenea caz. Față de tragedia semnalată la București, mă grăbesc cu o scrisoare prin care voiam să le strecor o mângâiere, o speranță că totul va fi bine în final, deoarece nedreptățitul student va lua cu toată siguranța examenul pierdut și va fi apoi prilej de și mai mare bucurie. Deci, leam scris să ia lucrurile așa cum sunt și să aștepte
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
urgența. Mâinile lui se mișcau repede, la început mângâindu-i fața, apoi gâtul, iar acum dezgolindu-i pieptul. Un moment mai târziu se pravăliră în pat și un fior plăcut le străbătu pielea în momentul acelui prim contact electrizant. Fiecare mângâiere, fiecare sărut aducea o nouă licărire de senzație intensă, până când trupurile lor se împreunară. Spatele lui se umezi de sudoare și, agățându-se de el, era sigură că îi simțea nu doar dorința, dar și patima, nevoia, chiar și suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de oriunde, în orice limbă. Câteva clipe mai târziu înțelese ce însemna acel cuvânt. Era o instrucțiune, o permisiune. Pentru că acum simțea mai multe mâini plimbându-se pe trupul ei, unele atingându-i picioarele, altele mișcându-se, aproape ca niște mângâieri, pe spatele ei. Era dezorientată. Fără să se gândească, strigă, dar se auzi doar glasul înnăbușit de căluș. Simți că îi vine din nou să verse. Mâinile se mișcau metodic, palpând în sus și în jos fiecare picior și braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de-alături mi-a pus un milion de-ntrebări. Toată Constantinopole Street vorbește despre el. Când mă gândesc la toți banii pe care i-am cheltuit cu educația lui. Știi, eu am crezut că copiii trebe să-ți fie o mângâiere la bătrânețe. Ce mângâiere a fost Ignatius pentru mine? — Poate băiatu’ tău s-a dus prea mult timp la școală, își dădu cu părerea domnul Robichaux. E plin de comuniș’ la universitățile alea. — Da? întrebă cu interes doamna Reilly, tamponându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pus un milion de-ntrebări. Toată Constantinopole Street vorbește despre el. Când mă gândesc la toți banii pe care i-am cheltuit cu educația lui. Știi, eu am crezut că copiii trebe să-ți fie o mângâiere la bătrânețe. Ce mângâiere a fost Ignatius pentru mine? — Poate băiatu’ tău s-a dus prea mult timp la școală, își dădu cu părerea domnul Robichaux. E plin de comuniș’ la universitățile alea. — Da? întrebă cu interes doamna Reilly, tamponându-și ochii cu poalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu glumă! — Vrei să spui că nu mi s-a făcut nici un... Cuvântul pe care Îl rostise cu atâta Îndrăzneală În fața unor stăini chiar În după-amiaza aceea Îi părea acum de nepronunțat. Zeliha Își pipăi pântecul În timp ce ochii ei cerșeau mângâiere, Însă recepționera era ultima persoană din lume care i-ar fi putut-o da. — Că e Încă aici... Păi, nu știi Încă dacă e o ea! spuse recepționera pe un ton indiferent. Însă Zeliha știa. Știa pur și simplu. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
iar alții evadând În fotografiile Înrămate de pe pereți. CAPITOLUL UNSPREZECE Caisele Uscate Zorile stau să mijească, nu mai e decât un pas până la acel prag straniu dintre noapte și zi. E singurul moment când mai e cu putință să găsești mângâiere În vise și totuși prea târziu ca să le construiești de la capăt. Dacă există un ochi În cel de-al șaptelea cer, un Ochi Divin ce veghează de sus asupra tuturor, El ar fi trebuit să supravegheze multă vreme Istanbulul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cel mai rău dintre djinni? Oare Armanoush avea s-o creadă? În plus, chiar dacă o credea Într-adevăr, nu era mai bine ca fata să nu afle niciodată aceste amănunte triste? Mătușa Banu s-a Întors spre doamna Sweet cerând mângâiere. Însă În loc de răspuns, tot ce a primit de la djinnul ei bun a fost un zâmbet timid și o licărire a aurei din jurul capului ei, scânteind În nuanțe de mov, roz și purpuriu. Odată cu aura djinnului a licărit o Întrebare spinoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
am dat seama că pe femei le interesa corpul meu, am fost cu adevărat uimit“. E un lucru notat cu toată candoarea de către un băiat de douăzeci și patru de ani, care nu-și revenea din uluirea că atrăsese atenția și meritase mîngîierile a două dansatoare clasice deprinse cu alte musculaturi masculine decît a lui! Mă socoteam inteligent și habar n-aveam că eram frumos! Nici Maureen nu se Înșelase. Nu ca să-i vorbesc despre existența semenilor mei și despre solitudinea conștiinței individuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe malul apei? Întrebă el firesc, după ce sorbi din băutură. Barul era chiar lângă ușa de sticlă În spatele căreia se Întindea plaja. Parcă era un făcut. Cine și-ar fi dorit să stea Înăuntru la ora aceea, și nu În mângâierea brizei oceanului? Lecția de seducție numărul 3: Decorul perfect. Plimbare sub clar de lună, cu privirea pierdută printre valurile strălucitoare ale Pacificului, foșnind vii În stânga, cu picioarele scufundându-se În nisipul cald, cu trupul și sufletul În armonie perfectă. Lecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu mai puțină condescendență ironică. E foarte adevărat că nici tinerețea nu știe ce poate, nici bătrânețea nu poate cât știe. După Centura Industrială începe, în sfârșit, orașul, nu orașul propriu-zis, acesta se zărește în zare, atins ca de o mângâiere de prima geană roză de soare, ce se vede aici sunt aglomerații haotice de barăci improvizate din orice fel de materiale, în majoritate precare, care-i puteau apăra de intemperii, mai ales de ploaie și de frig, pe locatarii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
toate cele douăzeci și patru de ore, chiar dacă în ele nu s-a întâmplat nimic, dar nu e cazul, nici al orelor nici al zilelor dumitale, Marta, filozoafa timpului, spuse tatăl și îi dădu un sărut pe frunte. Fiica lui îi întoarse mângâierea și, zâmbind, spuse, Nu uita să vezi ce-ți mai face câinele, Deocamdată nu e decât un câine care a venit la noi și a crezut că se poate feri de ploaie în cușcă, poate e bolnav, sau rănit, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]