6,722 matches
-
parcă era prima zi din viața pămîntului, și asta s-a Întîmplat cu un an Înainte să moară tata și cred că atunci stăteam la Bella, dar poate că stăteam la un hotel vechi sau poate ne mutasem deja la mătușa Kate: ne-am mutat de atîtea ori, am stat În atîtea locuri, mi se pare c-a trecut atît de mult de-atunci Încît, dacă Încerc să mă gîndesc, mă Încurc și nu-mi mai amintesc. Cei din Old Catawba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu ea, n-o iubeam“ - a zis. Ei, și-a căutat el cum să facă și s-a hotărît În cele din urmă s-o trimită la Washington la un doctor. I-a scris lui Gil: pe atunci Gil și mătușă-ta Mary locuiau acolo... asta era Înainte să vină și ei in Sud. Gil lucra la Washington ca ipsosar și, fiind frați, știa că poate conta pe el. Fata a plecat, el a trimis-o și nu știu bine ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prin parc, cineva îl apucă de mînecă. Se întoarse și văzu o grăsană drăguță care-i zise: — Salut, măi. Ce faci? — Bine. Dar tu? — Nu prea rău. Locuiești pe-aici? — Nu. Vizavi de capelă. — Eu mă duc în vizită la mătușă-mea. Pe curînd. Fata coborî și Thaw se întrebă cine o fi. Brusc își dădu seama că era June Haig Babana, care fusese elevă la Whitehill. Atunci coborî și se postă lîngă ea, pe platformă. — O, iată-te, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și ea se arătă mai puțin impresionată decît se așteptase. Apărură și goluri în conversație, în care el se aștepta să își ia la revedere, dar rămase acolo, tăcută, pînă îi veniră alte idei. — O să te conduc pînă la casa mătușii tale, îi spuse și o porniră împreună. June mergea cu bărbia în vînt și gura ei vioaie strînsă, de parcă ar fi disprețuit mulțimea de admiratori, iar inima lui Thaw bătea în piept mai să se spargă. Dădură cîteva colțuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și gura ei vioaie strînsă, de parcă ar fi disprețuit mulțimea de admiratori, iar inima lui Thaw bătea în piept mai să se spargă. Dădură cîteva colțuri și se opriră la un gang. June îi spuse că mergea în vizită la mătușa ei de două ori pe săptămînă; bătrîna suferise de curînd o operație. Thaw făcu o observație lipsită de subtilitate despre generozitatea ei. Urmă un alt moment de tăcere. Apoi, disperat, o întrebă: — Știi ce, ne-am putea întîlni altă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îți amintești, continuă ea, cînd spuneai că boala e uneori utilă? El o privi lung. — Ei bine, doctorul mi-a spus același lucru. Știi, mama s-a sinucis cînd eu aveam trei ani, ceea ce probabil... apoi am locuit cu o mătușă și doctorul crede că m-am îmbolnăvit de una singură... ca să fiu îngrijită. Mi-a zis că mi-am administrat la început pleurezie, apoi anemie și răceli, așa că am duc la un psihiatru acum. Te simți bine? Thaw o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și că de la ei poți lua diverse boli și mai ales viermi intestinali. „Cutia de domino. Când o deschizi, sare dinlăuntru un șoarece. Foarte bună păcăleală pentru cucoanele care obișnuiesc să joace domino.“ Costa numai un leu, dar „cucoanele“ de mătuși ale noastre nu gustă asemenea glume. „Sula magică. Cu această sulă te poți preface că-ți găurești falca, fruntea, nasul, fără să lase însă nici un semn pe unde a trecut.“ Doi lei. Mi-am închipuit fața lui papa dacă aș
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la hotel, Otto constată că n are cu cine să sporovăiască, deși murea să spună cuiva cum își petrecuse ziua și ce reușise să afle. Otto era vorbăreț, iar acasă la el, în Transilvania, era mereu un frate sau o mătușă sau un vecin care să-l asculte. Câteva lucruri așezate grijuliu pe patul colegului său de cameră, legate cu fundă, erau semn că acesta nu părăsise hotelul și că un om bun se ocupă de soarta lui. Otto se dezbrăcă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dacă va binevoi să explice cu exactitate cum a păcălit sute de oameni, făcându-i să creadă că au văzut o clădire ciudată - un fel de arsenal. Clădirea ar fi apărut în spațiul ocupat, anterior și actualmente, de localul familial "Mătușa Sally" și de croitoria "Patterson". În interiorul celor două localuri se aflau doar salariații, dar nici unul dintre aceștia nu observase vreun eveniment neobișnuit. O firmă mare și strălucitoare indica fațada arsenalului născut atât de miraculos din neant; ea a constituit prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
această alăturare. Pentru el, o tranzacție sau alta cu moartea era tot moarte. În plus, acasă, în Yazd și la Teheran, să-ți dai duhul era întâmplarea cea mai importantă din viață. Nu văzuse vreodată atâtea flori ca la moartea mătușii sale, Azam, nici atâta deșănțare funestă ca în luna de doliu, în Muharam. Moartea europeană era un teatru și mai regizat ca al lor. Maradona se-mbogățise făcând din tot o comedie în patru acte: priveghiul, înmormântarea, comemorările și sfințirea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și dulce ca o melasă, acaparator, obsesiv. Sebas o alinta ca pe o copilă, pe când ea îndrăgise nerușinarea. Era sigură că nici fiu-său nu se pipăise așa cu vreo fată, precum ei doi în depozitul de cașmiruri. Era magazinul mătușă-sii, cu care devenise complice, ca între ele, femeile. Pân’ la urmă, Leclerc o pătrunsese acolo, strivindu-i spatele de baloții de stofă și ținând-o pe pieptul lui, care tremura convulsiv și care, la urmă, se umezise. Se îndrăgosti
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bunică-sa încă stătea ghemuită lângă ușa iatacului unde ei se iubeau. Ghazal nu credea că mai fusese posibil să i se stafidească pe dinăuntru strugurele durerii, cu viață cu tot, așa cum atunci i se întâmplase. La cincizeci de ani, mătușile ei ori vecinele arătau eșuate ca niște meduze la mal. Nu puteai decât să le-ngădui, cu o milă abia simțită - cum ar fi putut să mai bucure un bărbat? Bunică-sa își ținea respirația lângă ușă, așa i se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și am un vis, care-mi mănâncă sănătatea”. - liniile palmare descoperă farmece și durere Ion Creangă scrisese cândva: „Bate-te mai bine cu mâna peste gură și zi ca vameșul: Doamne, milostiv fii mie, ... Și, scurt și cuprinzător, sărut mâna mătușei, luându-mi ziua bună, ca un băiat”. «Și mă durea mâna ca o gheară. Neputincioasă să se strângă. Și m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.” Să se ia de mână cu cineva Pentru acei practici DIALOG
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
darurile primite! Mulțumesc cu recunoștință doamnei psiholog Niculina Gheroghiță care „m-a învățat să pescuiesc” și a făcut posibilă apariția acestei cărți ! Mulțumesc părinților mei, socrilor mei, cumnatei mele Irina și soțului ei Gabi, nașilor mei Angelica și lui Florin, mătușii mele Gabi Pașcanu, unchiului meu Vasile Dominte, Corneliei Chaumont, Maura Anghel, Florina Axente. Voi m-ați inspirat și sprijinit, mi-ați dat încredere în forțele proprii și vă mulțumesc și pe această cale! Mulțumesc soțului meu Dan și-i dedic
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
ajunși la poartă - auzir-un vuet mare, Chiuiri, halaiu de nuntă, veselii de masă mare. 585Cînd în poartă - văd o babă de-ale noastre. - Bună sară. - Mulțămim voinici din lume. - Ce s-aude-aici afară? - Ia -mpăratul... își mărită fata... - Cine-o ia, mătușă? - De, țiganul, bucătarul, un cioroiu pistrui cu gușă! Cică, bată-l naiba cioară, a ucis doisprece zmei. 590Zise-atunci Călin pe gînduri: - Ia auzi, mătușă hăi, Eu ți-oiu da bănet de silă, galbeni zimți chiar un căuș Dacă, cum vei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sară. - Mulțămim voinici din lume. - Ce s-aude-aici afară? - Ia -mpăratul... își mărită fata... - Cine-o ia, mătușă? - De, țiganul, bucătarul, un cioroiu pistrui cu gușă! Cică, bată-l naiba cioară, a ucis doisprece zmei. 590Zise-atunci Călin pe gînduri: - Ia auzi, mătușă hăi, Eu ți-oiu da bănet de silă, galbeni zimți chiar un căuș Dacă, cum vei ști, ghiontită, mi-ai pătrunde pintre uși Și la masă dinaintea împăratului vei pune Ca plocon pentru mireasă astă mână de alune. 41 {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Plângeam cu lacrimi fierbinți, Când doriam dup-a mea țară Plângeam cu inim - amară, Când din țară c-am venit Nici un bine n-am găsit. Oh, amar inimei mele! Mă gândii unde m-oi duce Și mă dusei la o mătușă. Și mă dusei la fereastă, Nu mă lăsa nici în casă, Mă scoase pe poart - afară. Da eu rău mă supărai Cu glas mare că strigai: - Oh, maica mea cea iubită, Unde ești acum perită, Unde-i glasul cel frumos
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o cules CĂLIN - NEBUNUL o basma de alune. Ajungând la poartă a auzit un vuet mare. Da ei erau îmbrăcați cu ițari și cu cojoc și-ncinși cu chimiriu. Da baba cea de la poartă era de-a noastră; - Bună sara, mătușă! - Mulțămesc D-tale voinice! - Da ce-i aici, ce s-aude? - Se mărită Fata - mpăratului. - Da cine o ia? - Bucătarul, c-o ucis doisprezece smei. Da CĂLIN - NEBUNUL îi zice - așa babei: - Mătușe, iaca-ți dau un căuș de galbeni
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
căuș de galbeni, să-mi faci ce ți-oi zice. - Ți-oi face voinice. El a luat basmaua cea de alune. Era basma de-a noastre-neagră cu floricele p-împrejur - ș-o pus inelu-n mijloc ș-o zis așa: - Du, mătușă, și pune dinaintea împăratului, măcar că te-or ghionti și te-or da afară, vîrî-te-așa cu de-a sila. Baba s-o dus ș-o intrat în ghionturi, ca acolo, ș-o pus pe masă, ș-o ieșit. Când i-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se lupta ceia cu însa, n-o lăsa să intre. Împăratul cela era milostiv, nu ca ista de pe - acu. A gândit că a venit să ceară ceva. - Lăsați-o bre! Când o auzit porunca-mpăratului, a lăsat-o. - Ce vrei, mătușă? - Apoi Pre-nnălțate-mpărate, am venit după un lucru mare. - Ca ce fel, mătușă? - Poftim întîi colacii. Vede - mpăratul perele și merele de aur ș-o stat în. mirare. Să vadă la o babă de-a noastră! - numa la curțile lor sunt
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
era milostiv, nu ca ista de pe - acu. A gândit că a venit să ceară ceva. - Lăsați-o bre! Când o auzit porunca-mpăratului, a lăsat-o. - Ce vrei, mătușă? - Apoi Pre-nnălțate-mpărate, am venit după un lucru mare. - Ca ce fel, mătușă? - Poftim întîi colacii. Vede - mpăratul perele și merele de aur ș-o stat în. mirare. Să vadă la o babă de-a noastră! - numa la curțile lor sunt de - acelea. - Feciorul meu vrea să iee pe fata D-tale, Împărate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
are omul ista. Băiatul zice: - Du-te, mamă, și cere-i fata să mi-o dee. Se duce baba la - mpăratul, da el tot o purta cu vorba, că nu-i era voia să-și dee fata după d-aiștia. -Apoi, mătușă, de azi într-o săptămână dac-a veni c-o trăsură de aur și cai cari ar mânca jeratic ș-or bea pară, i-oi da fata. Da fata era să se cunune tocma-n ziua ceea dup-un alt
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca și cum, dragă doamne, a o discînta. Și când ese el din casă, îi zice vrăjitorul ei: - Doamne, M-Ta, câte frumusețe și mândrețe ai în casă și n-ai și un ou frumos de marmură. - Ca ce fel de ou mătușă? - Acela-i numai în fundul pământului. - Îra!, oi zice bărbatu-meu, ș-a trimite pe cineva să-l caute. Și se duce vrăjitorul. Intră el în casă. - Ei, zice - iaca ce mi-a spus baba ăst - sfântă. - Iaca să șterg, dragă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ceea... când în mijlocul pădurii vede - o fumărie strașnic de mare încît se-nnădușia, nu mai putea. S-apropie el acolo pin fum binișor și găsește pe mama smăului-își pârlea părul de pe picioare că era cald strașnic și nu mai putea. - Bună ziua mătușă. - Mulțămesc D-tale voinice, da - zice - und-te duci voinice? - Caut curtea smeului, mătușă. - I, flăcăule! Mult trebue să mergi pân ce-i ajunge și nu mai rămâi cu zile de te-i apropia. 351 {EminescuOpVI 352} - Mă rog, mătușă, să-mi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai putea. S-apropie el acolo pin fum binișor și găsește pe mama smăului-își pârlea părul de pe picioare că era cald strașnic și nu mai putea. - Bună ziua mătușă. - Mulțămesc D-tale voinice, da - zice - und-te duci voinice? - Caut curtea smeului, mătușă. - I, flăcăule! Mult trebue să mergi pân ce-i ajunge și nu mai rămâi cu zile de te-i apropia. 351 {EminescuOpVI 352} - Mă rog, mătușă, să-mi spui unde-i drumul cela, că nu mi-i frică... mă duc. - Eu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]