5,805 matches
-
toată ziua cu spinarea lemne și cărămizi de la debarcader sau dezghiocau semințe de sorg, o treabă mai nesuferită ca toate. Lucrau ceasuri în șir în frig, stînd în picioare, și frecau măturile acelea antipatice pînă le sîngerau palmele. Vindecarea unor maladii grave prin chinuirea trupului nu era un concept nou, însă administrația lagărului îl aplica pe scară largă și, din punctul ei de vedere, cu bune rezultate. Zub nu se plîngea. Supunerea corpului față de minte părea totală, în cazul său. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Însă, mai Întâi de toate, În cadrul unei civilizații creștin-europene care a imprimat În imaginarul colectiv tratarea evreului ca străin. Evreul a fost timp de secole figura cea mai pronunțată a alterității, a „celuilalt“, În spațiul european. Antisemitismul a fost o maladie europeană, nu specific românească. În cazul României pot fi identificate unele trăsături particulare, eventual agravante. În secolul al XIX-lea numărul evreilor a crescut foarte repede, cei mai mulți venind din nord, din Galiția, apoi și din Rusia. Mai puțin numeroși au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
care se plimbă prin țară și așteaptă de mult lumina literelor de plumb. Anexat Îmi Îngădui să Vă trimit un articol recent dintr-o revistă germană adusă de fiica mea cea mare - care V-a vizitat la Flt. - privitor la maladia Dv., În speranța că, citindu-l, să Vă fie de vreun folos. Vă urez cu acest prilej sănătate deplină, atât matale cât și celor dragi ai matale. Cele cuvenite de la ai mei. Dl. Popa mi-a scris de Paști, dar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
care arăta încă o dată, în cazul meu, cel puțin, forța, „tenacitatea” intuiției contra oricăror sfaturi sau planuri raționale. Printre zecile de volume ce se îngrămădeau lângă patul meu, în camera mea extrem igrasioasă (și care mi-a provocat acea gravă maladie a lui Bouillaud, de care am vorbită, se găseau și unele cărți semnate de Tudor Vianu, Estetica, în primul rând, pe care o citeam și reciteam ca pe un roman, Arta prozatorilor români etc. Îl admiram în acea vreme - și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
înainte, într-o Românie centralizată de secole, în care „titlul” și mai ales „funcția”, undeva, într-o structură administrativă sau politică, prevalează cu claritate în fața meritelor personale. Nu numai noi, dar, mi se pare, întreg sudul Europei suferă de această „maladie” a „titlurilor sau funcțiilor”, de această supraevaluare a aparatului administrativ și politic - vezi Italia, de exemplu! Nordicii, însă, se pare, sunt mai puțin sensibili la o funcție sau alta în „aparat” (sau SUA, de exemplu!Ă și mai respectuoși față de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Pecinginea fanatică e mai grea de eradicat. Poți închide ochii și gura, îți poți astupa urechile, te poți ține cu mâinile de nas, dar nu-ți poți sustrage pielea contactului. Dacă extremismul religios afectează societățile asemenea unei boli de piele, maladia cea mai misterioasă și mai rebelă la tratament, cunoscută de medici sub numele de "dialogul civilizațiilor", ar trebui încredințată dermatologilor, pentru tratamentul cotidian, și muzicienilor pentru însănătoșirea finală. Cine a făcut mai mult ca Daniel Barenboim, cu orchestra lui din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lucidității, arătându-le toate slăbiciunile pe care le acoperă răpăitul lor de tobă, m-am gândit la ale voastre. Diagnosticele voastre se amestecă. Să rezumăm: epoca de aur, complotul și onoarea. Trilogia dintotdeauna, în care încap toate. Prima din aceste maladii fabulează ceva în legătură cu o Cetate ideală pierdută Medina Profetului și se defulează în exaltarea unui trecut improbabil. Este adevărat că, în hegiră, Renașterea a venit înaintea Evului Mediu, și a debuta cu o success story nu-i un cadou. A
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
primari francezi din Algeria așa cum apăreau ei în jurnalele de actualități din 1958. "Să ne facă una ca asta, după toate câte le-am făcut pentru ei! Vedeți și dumneavoastră, nu e drept!" Este versiunea rustică și aproape emoționantă a maladiei coloniale, pe care n-aș numi-o colonialistă pentru că-i o mentalitate și nu o izbucnire răutăcioasă. Acești oameni nu vor nici să exploateze nici să facă pe cineva să sufere. Dimpotrivă. Noi eram drăguți cu ei, și iată cum
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se află la 100-1200 km departe de frontiera coreeană. E cu putință oare să fi adus ciuma voluntarii chinezi, cum pretind americanii? Nu e cu putință, deoarece voluntarii chinezi fuseseră supuși repetat vaccinării și nu puteau fi purtători ai unor maladii stânse de mult în China. Pe de altă parte, cazurile constatate în Coreea au izbucnit ici și colo, fără legătură și fără tranziție de la forma bubonică la cea pulmonară, cum se dezvoltă obișnuit ciuma. Fapte zdrobitoare: În Manciuria, la 4
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din greșeală pe locul circular cu iarbă arsă unde se crede că au dansat ele, spiritul lor vindicativ se manifestă, ca și la iele, printr-o boală foarte gravă a „intrusului”, numită popular „luat de rusalii”. Singura vindecare a acestei maladii o puteau oferi printr-un ritual magic Călușarii. Aceștia din urmă folosesc tot virtuozitatea mișcării ca instrument magic, numiți de aceea de Mircea Eliade drept „dansatori cathartici”. Având ca temă centrală „caii solari” aflați „în opoziție cu caii infernali”, ritualul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și cu sprijinul material al Institutului de Cercetări chimico -farmaceutice, București. În 1982 s-a organizat de către filiala Iași a USSM al VII-lea Congres Național de Morfologie normală și patologică, În cadrul căruia am prezentat raportul “Unele aspecte ale etiopatogenezei maladiei amiloide. Raportul a fost foarte bine apreciat de Acad. Mârza V. și mai puțin de Acad. Moraru I., care Întors din URSS luase cârma morfopatologiei românești. Mi-am apărat punctele de vedere, pentru care am fost felicitat În pauză de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
i-ar găsi. Mit se adeverează Salvatorul Mundan, Omul de Fier. Ciolovecul bricolează ciorănește în incurabil. Trage injecții în picioare de lemn și minune! lemnul scârțâie, tresare, țipă (de durere? de bucurie?). Ciolovecul meșterește în nevindecabil când îi viața o maladie a spiritului, iar Vadimii se visează ca Vlăduți Țepeși. Unii pun botul, neavându-le, sărmanii, cu înțelegerea reprezentativității parțiale și a crescândei complexificări a societalului în periodul prezent. Talibanii or avut o țară pe mână și or dus-o, vitejește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de kilometri pătrați. Țara cu importante zăcăminte de hidrocarburi, de aur, argint, plumb, metale rare, Bolivia este totuși una din cele mai sărace din regiune, sărăcia afectând 60% din populație. Condusă ani la rândul de junte militare, de două secole maladia cronică și contagioasă a Americii latine, la sosirea lui Che Bolivia îl avea la cârmă pe René Barrientos, ales președinte în 1966, membru al juntei militare care îl răsturnase în 1964 pe președintele ales, Paz Estenssoro. Cu o populație formată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de grepfrut rubiniu și o casă În stil spaniol de la 1920. Stătea acolo cu mama lui, soția și doi copii. În ochii lui se citeau nedumerirea, spaima și ciuda unui om care simte cum Îi freamătă În celule procesul unei maladii letale. În vremea aceea Încă nu era bolnav, dar celule lui căutau moartea și West o știa. Voia să vîndă tot și să plece din Vale. „Mă simt Închis aici. Ai atîta de mers ca să ieși din Vale”, zicea el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mediul ideal al profitorilor. * În vreme ce străinii se uimesc de inteligența copiilor noștri, noi ne minunăm de prostia conducătorilor noștri. * La români, cuvântul „demnitate” a devenit un arhaism. * Până și străinii au băgat de seamă că noi suferim de o gravă maladie la coloana vertebrală: ne încovoiem foarte ușor, dar nu ne mai putem îndrepta. * Trăind printre străini, ajungi un înstrăinat. * Deși suntem alături, nu ne simțim împreună. * Depărtarea de casă nu se măsoară în kilometri. * Peste tot, cerul e același; pe
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
într-o stare mai mult decât satisfăcătoare", încât Epitropia de Galați menționează că: "a dovedit principiul de prosperitate nu numai ca medic și ca administrator, dar și ca bun creștin și bun român care în privința umanității a dat tot concursul maladiilor (sic) infirmi găzduiți de atâția zeci de ani la bolnița acestei monastiri". Din mai multe fragmente ale procesului-verbal rezultă că Ospiciul a derivat dintr-o bolniță mănăstirească mai veche care, cum se vede, exista de zeci de ani. Prezintă interes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
seleciv din textele poetice eminesciene"), trecându-se la N. Iorga care produce "schimbarea canonului de interpretare a operei eminesciene", în perspectiva Sămănătorului, G. Ibrăileanu (discuția privind "oportunitatea sau inoportunitatea publicării postumelor"), bineînțeles Macedonski și de aici, la un jurnal al maladiei poetului cu întreaga retorică stârnită în jurul ei, cu valul epigonilor (Al. Vlahuță mai ales), făcând un portret robot al acestora ("Cu cine seamănă epigonul:") și cu o amplă tratare a romanței eminesciene ("romanța eminesciană prefigurează marile teme ale poeziei eminesciene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a acestor comentatori n-au luat act de cartea doctorului docent de pe vremuri, pentru că altfel l-ar fi stigmatizat fără ezitare pe nefericitul autor al Luceafărului, ca pe un veritabil bolnav mintal, suferind toată viața, "până la izbucnirea meningocefaliei", de "o maladie numită demență precoce" sau, mai popular zis, de schizofrenie, ce rezultă din "diagnosticul clinic incontestabil", din "studiul vieții și operei eminesciene". Poetul fiind așadar declarat, din capul locului, bolnav schizofren, dr. C. Vlad se ghidează în demersul său analitic după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tem că dr. C. Vlad exagerează mult prea mult, că în acest caz, se află în afara cauzei artistice, prizonier al dogmelor medicale și nimic mai mult. Dar să revenim la foaia de observație a bolnavului Eminescu, după normativul simptomatic al maladiei numită schizofrenie, desfășurat pe puncte. Mai întâi, pacientul ("Eminescu e un pacient al națiunii întregi"), în general, suferă de "o înstrăinare progresivă de lumea externă, întovărășită de o incapacitate de a se adapta la realitate". Apoi: "Negativism activ sau pasiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
iar în Făt-Frumos din lacrimă constată că "această dragoste între o persoană și un tablou merge până la procreație homosexuală deși, după o concepție infantilă, pe cale bucală". Se vorbește apoi de "nediferențierea sexuală a lui Eminescu", despre grandomania acestuia, tot o "maladie narcistică", argumente aflând "în viața lui de toate zilele, dar mai ales în opera sa literară". Un subcapitol este consacrat mizofiliei lui Eminescu ("iubitor de murdărie"), un "simptom schizofrenic capital", ajungând la concluzia că "dacă poetul a trăit în mizerie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lui Eminescu". Ș.a.m.d. Mult mai interesant este capitolul consacrat cauzelor determinante ale bolii lui Eminescu, analizându-se atât hereditatea cât și rezistența la mediu. Trecând în revistă starea fiecărui membru al acestei familii numeroase, cu atâtea sinucideri și maladii obscure, dr. C. Vlad constată că "nu întâlnim în familia lui Eminescu nici un singur debil mintal și nici degenerescență fizică", așa încât ereditatea "e o cantitate necunoscută și nu are atâta importanță din punct de vedere psihologic". Factorii externi sunt însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
având ca reper de înțelegere pentru destinul respectivei părți a României tocmai publicistica eminesciană, în care viziunea gazetarului ("argumentele minții de laser a lui Eminescu") asupra strategiei politice a puterilor din jur, nu străine de interese locale, dinlăuntrul țării ("vechea maladie a discordiei mioritice"), deslușește rolul strategic, geopolitic, important pe care l-a jucat de-a lungul vremurilor, fiind mereu dislocată din matca sa națională: "Adevărul e că Basarabia s-a simțit abandonată de mai multe ori în cursul ultimelor două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ritual integrând triada hierofanie, cratofanie, ontofanie serie accesibilă gândirii omului medieval, dar nu și omului de azi , pentru care ocultarea semnificațiilor simbolurilor arhetipale și interdicția accesului la mit provoacă marea criză ontologică a lumii moderne (Noica identifică sase tipuri de maladii culturale și ontice : Catholita, lipsa generalului și a principiilor sub amenințarea ideologiilor, Todetita, adică nevoia de-a regăsi individualul, Horetita, adică absența determinațiilor și falsificarea valorilor, Ahoretia, Atodetia, Acatholia - adică refuzul individualității, nepăsarea și "moartea transcendenței”, iar Guénon avertizează asupra
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
amoros de un sfert de oră; clienți de o calitate dubioasă, sadici, anormali sau numai bolnavi de curiozitate și amatori de prospecțiuni psi hologice, cum eram eu - dar pe potriva calității tot atât de du bi oase a acestor fete, la care groaznicele maladii venerice se Încuibă, se manifestă și se propagă mai departe cu o virulență devastatoare, datorită diatezei proprii unui organism Încă tânăr și plăpând, cum și ignoranței și delăsării cu care-și poartă aceste fete cele mai crude betegeli. Fata despre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
minute. Prima, pregătea sărbătoarea de Crăciun cu picii ei, iar cea de-a doua și-a descărcat oful, istorisindu-mi o parte din pățaniile ei de când este În Italia, unde Îngrijește 24 din 24 ore o bătrână paralizată și cu maladia lui Alhzeimer. Vai de capul ei, săraca! 17 decembrie 2012 Și azi a trebuit să Înot nu doar prin zloată, ci și prin mulțimea năucă, alergând ca și mine să rezolve cât mai repede totul. O mare de mașini și
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]