4,894 matches
-
faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, insecte) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de: cerb ("Cervus elaphus"), capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), căprioara ("Capreolus capreolus"), urs brun ("Ursus arctos"), lup ("Caniș lupus"), mistreț ("Sus scrofa"), râs ("Lynx lynx"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigea"), veverița ("Sciurus carolineansis"); Păsări: cocosul de munte ("Tetrao urogallus"), acvila
Abruptul prahovean Bucegi () [Corola-website/Science/325933_a_327262]
-
("Hylomys suillus") este un mamifer insectivor din familia erinaceide asemănător cu șoarecele de câmp răspândit în sud-estul Asiei Este răspândit din sudul provinciei Yunnan (China), prin estul și sudul Birmaniei, ce mai mare parte a Laosului și Vietnamului, nordul Cambodgiei și cea mai mare parte
Gimnurul mic () [Corola-website/Science/332737_a_334066]
-
obțin prin hrănirea cu potârnichi de zăpadă. În unele locuri sunt în principal necrofagi, hrănindu-se cu hoituri, precum unii viermi și gândaci. Mâncarea pentru plante conține cereale, fructe de pădure și fructe.Ei mai mânâncă și nevertebrate, amfibieni, reptile, mamifere mici și păsări.Corbii deasemenea mânâncă porțiunile nedigerate ale fecalelor de animale, sau mâncare stricată.Ei depozitează surplusele de mâncare, mai ales cele cu un conținut ridicat de grăsimi, și învață să le ascundă de alți corbi.Deasemenea fură mâncarea
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
apărut de când corbii s-au înmulțit și au ajuns să trăiască în orașe. Un studiu din 1984-1986 a dovedit faptul că dieta corbilor din regiunea agricolă din Idaho era constituită din cereale, care sunt principala mâncare a potârnichilor, păsărilor și mamiferelor mici care deasemenea erau mâncate. Cuibul corbului este mare și construit fie în vârful unor copaci bătrâni, fie pe stânci cât mai greu accesibile. Este realizat din mai multe straturi de crengi împletite, acoperite apoi cu nămol, apoi cu păr
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
la administrarea de doze de 1- 10 ori doza clinică recomandată ( mg/ m ) . Nu au fost efectuate studii cu TRISENOX în ceea ce privește fertilitatea . Compușii care conțin arsen induc , in vitro și in vivo , aberații cromozomiale și transformări morfologice ale celulelor de la mamifere . Nu au fost efectuate studii specifice de carcinogenitate a trioxidului de arsen . Dar , cu toate acestea , trioxidul de arsen și alți compuși anorganici care conțin arsen sunt recunoscuți ca agenți carcinogeni la om . 6 . 6. 1 Lista excipienților 6. 2
Ro_1082 () [Corola-website/Science/291841_a_293170]
-
Pelecanus onocrotalus" (pelican comun). Pelicanii viețuiesc alături de alte specii de păsări migratoare rare, printre care: lopătar ("Platalea leucorodia"), egretă mare ("Egretta alba"), egretă mică ("Egretta garzetta"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus") sau cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"). Mamiferele sunt reprezentate de mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes"), nurcă europeană ("Mustela lutreola"), nevăstuică ("Mustela nivalis"), vidră ("Lutra lutra") sau enot ("Nyctereutes procyonoides"). Flora este constituită din specii arboricole (salcie, răchită, plop tremurător) și elemente (stuf, papură) ierboase specifice zonelor
Roșca - Buhaiova () [Corola-website/Science/328946_a_330275]
-
pluș sau alte obiecte. Cuvântul sărut are foarte multe sinomime, multe dintre ele, folosite în cadru familial, precum: pupic, pupat, pupătură, sărutare, țoc, țocăire, țucare, țucat, țucătură, guriță. Există diferite comportamente animale care arată folosirea sărutului la anumite specii de mamifere (îndeosebi la primate) și păsări. De aici, se naște ideea că sărutul la oameni face parte din comportamentul instinctiv și este o funcție biologică a buzelor. La unele specii de animale "sărutul" se manifestă prin diferite comportări sociale în cadrul speciei
Sărut () [Corola-website/Science/328731_a_330060]
-
internet și să citesc interpretările oamenilor la această piesă. Mă face să zâmbesc, tocmai pentru că acelea nici măcar nu erau versuri reale.” Versurile au un ton destul de întunecat. Titlul face referire la drogul numit ketamină, folosit mai demult drept somnifer pentru mamiferele mari. Efectele acestui tip de drog sunt asemănate cu impresia de plutire în aer, urmată apoi de un șoc ce se datorează „căderii” - iar Brian Molko a comparat aceste efecte cu senzațiile ce ți le oferă iubirea, descriind o stare
Special K (cântec) () [Corola-website/Science/312983_a_314312]
-
pe tot anul pentru o mulțime de animale inclusiv căprioara, pecarul, șeptelul, veverițele , iepurii, alte rozătoare, și păsări mai mari. Numai șoarecele din Deșertul Sonoră poate să digere ceară din nucă de jojoba. În cantități mari, semințele sunt toxice pentru mamifere, ceară nu poate fi digerata și pentru oameni este un laxativ. Populația Seri, care utilizau aproape orice plantă comestibila de pe teritoriul lor,nu foloseau boabele în alimentația zilnică, numai în cazuri excepționale. Cu toate că denumirea plantei este "Simmondsia chinensis", Jojoba nu
Jojoba () [Corola-website/Science/322995_a_324324]
-
Tatrzański reprezintă partea cea mai înaltă, cu caracterele cele mai pronunțat alpine din întregul lanț carpatic și oferă condiții favorabile pentru a fi cunoscut. Munții Tatra găzduiesc o mare diversitate de floră (arbori, arbuști, ierburi, licheni, mușchi, ciuperci) și fauna (mamifere, păsări, insecte, reptile, amfibieni, pești) specifică Munților Carpați, cel mai mare lanț muntos din Europa Centrală. Masivul este acoperit de codri bătrâni până la 1600 m (de fag și brad între 700 și 1250 m, de molid până la 1500-1600 m) și
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
glacialis"), părul porcului ("Juncus trifidus"), gențiana ("Gențiana closii"), târsa mică ("Oreochloa disticha"), sisinel de munte ("Anemone alpina"), păiuș ("Festuca supina"), ghințurică ("Gențiana frigida"), ghințura ("Gențiana verna"), sau "Ranunculus glaciaris". Fauna este diversificata și bine reprezentată de mai multe specii de: • mamifere: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), capră neagră de Tatra ("Rupicapra rupicapra tatrica" - specie endematică a Tatrei), marmota alpina ("Marmota marmota"), marmota ("Marmota marmota latirostris" - specie endematică a munților Tatra), căprioara ("Capreolus capreolus"), râs ("Lynx lynx"), nevăstuica ("Mustela rivalis
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
gălbenuș ("Crepis conyzifolia"), sau rogozuri (cu specii de: "Carex capillaris, Carex nigra, Carex diandra, Carex limosa"). Fauna parcului este una diversificata și bine reprezentată de mai multe specii (unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN) de mamifere, reptile, amfibieni și păsări. Mamifere: ursul brun ("Ursus arctos"), capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), lup cenușiu ("Caniș lupus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes"), râs ("Lynx lynx"), vidra de rău ("Lutra lutra"), veverița ("Sciurus carolinensis
Parcul Natural Cindrel () [Corola-website/Science/325531_a_326860]
-
cu specii de: "Carex capillaris, Carex nigra, Carex diandra, Carex limosa"). Fauna parcului este una diversificata și bine reprezentată de mai multe specii (unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN) de mamifere, reptile, amfibieni și păsări. Mamifere: ursul brun ("Ursus arctos"), capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), lup cenușiu ("Caniș lupus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes"), râs ("Lynx lynx"), vidra de rău ("Lutra lutra"), veverița ("Sciurus carolinensis"); Reptile și amfibieni: șarpele de
Parcul Natural Cindrel () [Corola-website/Science/325531_a_326860]
-
terestre sunt în general mai mari decât iguanele marine și asemănătoare de la o specie la alta în ceea ce privește culoarea. Se hrănesc cu cactuși și locuiesc în zonele centrale ale insulelor, departe de țărmurile stâncoase unde își duc viața rudele lor. b)Mamiferele -"foci și lei de mare": Acestea reprezintă cele mai de luat în seamă dintre puținele mamifere ce se găsesc pe aceste insule. Leul de mare de Galápagos este o subspecie a leului de mare de California și se distinge de
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
în ceea ce privește culoarea. Se hrănesc cu cactuși și locuiesc în zonele centrale ale insulelor, departe de țărmurile stâncoase unde își duc viața rudele lor. b)Mamiferele -"foci și lei de mare": Acestea reprezintă cele mai de luat în seamă dintre puținele mamifere ce se găsesc pe aceste insule. Leul de mare de Galápagos este o subspecie a leului de mare de California și se distinge de focile obișnuite prin urechile ieșite în afară și prin faptul că își folosește înotătoarele frontale pentru
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
care a început în 2001 și se află în prezent (2009) în cel de-al șaptelea sezon de studii . Datorită latitudinii sale ridicate și a înălțimilor mari de pe insulă, pe insula există doar mici turme de boi moscați, păsări și mamifere mici. Fauna este concentrată în Câmpia Truelove, care are un microclimat mai blând și are și o vegetație arctică relativ bogată. Pe insula Devon, ca și pe alte insule din această zonă, se întâlnesc însă colonii microbiologice specifice, numite hipoliți
Insula Devon () [Corola-website/Science/316773_a_318102]
-
fără perioade de îngheț dar supus unui vânt constant dinspre vest. Vegetația se reduce la ierburi înalte și ferigi, neexistând arbori. Fauna este tipică mediului sub-arctic, numeroase specii de păsări cuibărind aici. De asemenea insula este un refugiu pentru diverse mamifere marine cum ar fi focile sau leii de mare. Instoruderea iepurilor și a șobolanilor pe insulă, cel mai probabil de către navigatorii din secolul XVIII și secolul XIX au produs un dezechilibru major al ecosistemului. În anii 1990 populația șobolanilor era
Insula Sfântul-Paul () [Corola-website/Science/305783_a_307112]
-
(Ixodes ricinus) este o căpușă din familia ixodidelor ("Ixodidae") răspândită în Europa, Africa de Nord și Rusia Centrală, fiind un ectoparazit al mamiferelor și omului și provocă prin înțepătura ei dermatite pruriginoase, anemie sau poate servi ca vector pentru diverse microorganisme patogene a omului și mamiferelor: "Babesia" (babesioza), "Borrelia burgdorferi" (borrelioza Lyme), "Staphylococcus aureus", "Anaplasma" (anaplasmoza), "Coxiella burnetii" (Febra Q), "Rickettsia conorii" (febră
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
o căpușă din familia ixodidelor ("Ixodidae") răspândită în Europa, Africa de Nord și Rusia Centrală, fiind un ectoparazit al mamiferelor și omului și provocă prin înțepătura ei dermatite pruriginoase, anemie sau poate servi ca vector pentru diverse microorganisme patogene a omului și mamiferelor: "Babesia" (babesioza), "Borrelia burgdorferi" (borrelioza Lyme), "Staphylococcus aureus", "Anaplasma" (anaplasmoza), "Coxiella burnetii" (Febra Q), "Rickettsia conorii" (febră butonoasă), virusul encefalitei de căpușă (encefalita de căpușă), virusul louping-ill (encefalomielita infecțioasă ovină). Numele de "ricinus" vine de la asemănarea femelei cu un bob
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
a IV-a de picioare. Orificiu stigmatic este înconjurat de o placă chitinoasă bine dezvoltată, numită peritremă sau placa spiraculară. "Ixodes ricinus" este lipsită de ochi. "Ixodes ricinus" este o căpușă cu trei gazde. Ea atacă în stare adultă diverse mamifere mari: bovine, cabaline, ovine, câini, pisici, precum și specii de animale sălbatice: căprioare, cerbi etc. Uneori atacă și omul. În stadiul de larvă hexapodă și nimfă octopodă, atacă animalele mai mici de pășune: șoareci, șobolani, veverițe, cârtițe, arici, reptile și păsări
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
firelor de iarbă în așteptarea gazdei. Când întâmplator trece un animal prin apropiere, larva se fixează pe el și își începe prânzul hematofag; ele caută regiunea cu pielea mai fină (ureche, perineu), pentru a se hrăni. Larvele se fixează pe mamifere mici: șoareci de câmp, șobolani, veverițe, arici, cârtițe sau păsări mici; uneori pe reptile și chiar pe mamifere mai mari sau pe oameni. Ele se hrănesc câteva zile (3-6 zile) crescând în greutate de 10-20 de ori. După ce și-a
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
și își începe prânzul hematofag; ele caută regiunea cu pielea mai fină (ureche, perineu), pentru a se hrăni. Larvele se fixează pe mamifere mici: șoareci de câmp, șobolani, veverițe, arici, cârtițe sau păsări mici; uneori pe reptile și chiar pe mamifere mai mari sau pe oameni. Ele se hrănesc câteva zile (3-6 zile) crescând în greutate de 10-20 de ori. După ce și-a luat hrana necesară, larva gorjată (îndopată cu sânge) părăsește gazda și cade pe sol, unde se retrage în
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
Nimfa are aproximativ 2 mm lungime se aseamănă cu adultul, este octopodă (are 4 perechi de picioare), ca și acesta, dar nu are orificiu genital. Nimfele încep să caute o nouă gazdă după aproximativ 12 luni. Ea atacă un alt mamifer, care reprezintă cea de a doua gazdă, de obicei mai mare decât cea a larvelor (de obicei, o pasăre, iepure sau veveriță), și începe să sugă sânge. Se hrănește cam 3-7 zile, se desprinde apoi și cade pe sol unde
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
mascul sau femelă. La început, adulții sunt transparenți, datorită învelișului chitinos incomplet consolidat; după câteva zile, își capătă însă aspectul lor caracteristic. Douăsprezece luni mai târziu, adulții încep să caute gazda. Adulții atacă, mai ales primăvara, altă gazdă, de obicei mamifere mari (bovine, cabaline, ovine, câini, pisici, căprioare, cerbi etc., uneori și omul) care reprezintă cea de a treia gazdă în ciclul lor evolutiv. Pentru a ataca gazda ei se se urcă pe vegetație mai înaltă. Femela se fixează pe gazdă
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
mai tineri . Într- o analiză exploratorie , vârsta înaintată , mai ales cea care depășește 65 ani , pare a fi asociată cu frecvențe crescute de evenimente adverse neurologice . Totuși , se cunoaște că nelarabina poate fi genotoxică pentru celulele provenite din țesuturi de mamifere ( vezi pct . 5. 3 ) . 4 4. 5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune In vitro , nelarabina și ara- G nu au inhibat semnificativ activitatea principalelor izoenzime ale citocromului hepatic P450 ( CYP ) - CYP1A2 , CYP2A6 , CYP2B6 , CYP2C8 , CYP2C9 , CYP2C19
Ro_91 () [Corola-website/Science/290851_a_292180]