3,668 matches
-
se implica într-un grup comunist albanez, condus de Llazar Fundo. Renunță din nou la studii, și în perioada 1934-1936, este secretar al consulatului albanez din Bruxelles. Este demis după ce consulul descoperă că angajatul sau a depus cărți și materiale marxiste în biroul său. Întors în Albania în 1936, va deveni profesor în cadrul unui liceu din orașul Korce. Este demis din postul său de profesor în 1939, după invadarea Albaniei de către trupele mussoliniene, pentru refuzul său de a adera la noul
Enver Hodja () [Corola-website/Science/306843_a_308172]
-
primind Premiul de Stat al R.S.S.M. (1972), Ordinul Lenin și două Ordine Drapelul Roșu de Muncă. S-a manifestat drept un bun organizator al științei academice. Opera sa din domeniul istoriei a suportat însă toate consecințele dogmatismului impus de ideologia marxistă, dominantă la acea epocă, pretentând teoria "etnogenezei moldovenești" în teritoriul dintre Prut și Nistru. Începând din anul 1967, Iachim Grosul a fost redactor-șef al Enciclopediei Sovietice Moldovenești. De asemenea, a contribuit la studierea istoriei agrare a Basarabiei în secolul
Iachim Grosul () [Corola-website/Science/307801_a_309130]
-
care se opunea pe cale parlamentară regimului teocratic, era Partidul Tudeh (Partidul Maselor din Iran), afiliat Moscovei. Partidul Tudeh spera să crească în importanță pe măsură ce regimul islamist lichida restul mișcărilor de stânga. Liderii religioși nu vedeau însă cu ochi buni ateismul marxist, și mai ales alinierea la politica unei puteri străine, respectiv URSS. În momentul în care islamiștii au deținut majoritatea în parlament (Majlis), s-a declanșat o campanie contra membrilor partidului Tudeh, prin îndepărtarea membrilor din funcțiile oficiale deținute și interzicerea
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
grad militar de la Direcția Politică Superioară a Armatei și devine aghiotantul lui Ceaușescu în momentul în care PCR acaparează puterea și declanșează procesul de stalinizare a României. Direcția Politică a Armatei urmărea îndoctrinarea militarilor, mutilarea sentimentelor patriotice și inocularea convingerilor marxiste și leniniste, creând astfel o stare de devotament și apropiere de URSS. Cu ocazia mazilirii grupului Teohari Georgescu, Vasile Luca și Ana Pauker, drumul spre afirmare a lui Virgil Trofin precum și a altor activiști era deschis. Virgil Trofin s-a
Virgil Trofin () [Corola-website/Science/308335_a_309664]
-
bulgar, la Varna și Gabrovo. Nonconformist, a fost în două rânduri - în 1886 și în 1890 - eliminat din școală din cauza amestecului său în tulburări și activități revoluționare. Sub influența lui Evtim Dabev (1864-1946), a fost câștigat în 1889 de ideile marxiste și a colaborat cu Dabev la traducerea și editarea în Bulgaria a unor lucrări ale lui Karl Marx și Friedrich Engels. La 17 ani, împreună cu Sava Balabanov, cu care va colabora mai târziu și în Elveția, a publicat un jurnal
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
și a colaborat cu Dabev la traducerea și editarea în Bulgaria a unor lucrări ale lui Karl Marx și Friedrich Engels. La 17 ani, împreună cu Sava Balabanov, cu care va colabora mai târziu și în Elveția, a publicat un jurnal marxist clandestin numit „Zerkalo” („Oglinda”). În 1890 a plecat să învețe medicina mai întâi la Geneva, unde s-a alăturat cercurilor socialiste din oraș. Acolo i-a cunoscut pe fondatorul social-democrației marxiste ruse, Gheorghi Plehanov, și pe Rosa Luxemburg. A fost
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
mai târziu și în Elveția, a publicat un jurnal marxist clandestin numit „Zerkalo” („Oglinda”). În 1890 a plecat să învețe medicina mai întâi la Geneva, unde s-a alăturat cercurilor socialiste din oraș. Acolo i-a cunoscut pe fondatorul social-democrației marxiste ruse, Gheorghi Plehanov, și pe Rosa Luxemburg. A fost membru al „grupării geneveze” a mișcării social-democrate bulgare și al Partidului Social-Democrat Muncitoresc Bulgar și orientarea sa politică se situa în opoziție cu grupul marxist mai radical din patrie condus de
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
i-a cunoscut pe fondatorul social-democrației marxiste ruse, Gheorghi Plehanov, și pe Rosa Luxemburg. A fost membru al „grupării geneveze” a mișcării social-democrate bulgare și al Partidului Social-Democrat Muncitoresc Bulgar și orientarea sa politică se situa în opoziție cu grupul marxist mai radical din patrie condus de Dimităr Blagoev. În timpul șederii sale la Geneva a scris la publicații socialiste bulgare "Soțial-Demokrat", "Deni" (Ziua), "Rabotnik” (Muncitorul) și "Drugar". În 1893, la congresul Internaționalei a II-a socialiste ținut la Zürich, unde i-
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
să elimine fizic conducerea Uniunii Sovietice prin otrăvire. Termenul și persecuțiile i-au vizat direct pe evrei, totuși, acest fapt nu a fost niciodată recunoscut oficial, pentru a evita acuzațiile de antisemitism de stat, ceea ce ar fi fost împotriva principiilor marxiste ale „Fraternității între popoare" și ale Internaționalismului proletar. Liderii evreilor din URSS au fost arestați și executați, iar școlile evreiești au fost închise. Izbucnirea celui de-al doilea război mondial a pus capăt proiectului Nirobidjan. Eforturile în această direcție au
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
și care consideră crearea Israelului ca un semn divin al începutului Ispășirii și Iertării, după care va veni și Mesia. La cealaltă extremă se află antisionismul de stânga, care respinge "mișcările naționale burgheze" ca un impediment față de "internaționalismul proletar". Cercurile marxiste, troțkiste, anarhiste, antiglobalizante, etc. și-au însușit o linie ideologică sinusoidă de sprijinire selectivă a unora din "mișcările de eliberare națională" din diversele continente, sionismul aparținând celor blamate sub diverse pretexte Lista evreilor care aparțin de aceste curente/cercuri/partide
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
Iași, pe care a terminat-o ca șefă de promoție. Mai târziu și-a motivat alegerea prin faptul că medicina era una dintre puținele discipline academice nepolitizate, în timp ce științele umaniste, pentru care avea de asemenea veleități, erau închistate în paradigma marxistă. Încă din anii facultății a scris critică literară și eseu pentru revistele „"Opinia studențească"” și „"Cronica"”. A fost redactor-șef la „"Opinia studențească"” între 1989 și 1992, iar din 1990, a devenit un colaborator frecvent la „Revista 22”, criticând regimul
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
rândurile militarilor de rând, în vreme ce în corpul ofițeresc era puternic împotriva comuniștilor. Bolșevicii considerau că armata țaristă este unul dintre stâlpii de sprijin ai regimului autocratic și au decis să o desființeze pentru a forma o nouă armată loială cauzei marxiste - Armata Roșie. Din rândurile fostei armate țariste s-a format armata guvernului provizoriu, care la rândul ei a asigurat elementele constitutive ale Armatei Albe antibolșevice. Albii, colaborând cu întreruperi cu forțele intervenționiste străine din Japonia, Marea Britanie, Franța și Statele Unite, au
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
bogați, pe moșia Kojdanów (numit în zilele noastre: Dziarzhynava), lângă Ivianets și Rakau, în partea de vest a Belarusului, (pe atunci în componența Imperiului Rus). A fost exmatriculat din școala din Vilnius pentru "activități revoluționare". A intrat în rândurile organizației marxiste cunoscute cu numele de Partidul Social Democrat Lituanian în 1895 și a fost fondatorul în anul 1900 al Social Democrației Regatului Poloniei și Lituaniei. Și-a petecut cea mai mare parte a tinereții în diferite închisori țariste. A fost arestat
Felix Edmundovici Dzerjinski () [Corola-website/Science/302157_a_303486]
-
20-21) William Totok s-a autodeconspirat public în 1975. Într-un articol scris de Dieter Schlesak în urma primirii unei scrisori de la Totok, apărut în ziarul "Frankfurter Rundschau" din 10 iulie 1976 („Politică culturală cu intervenții polițienești. Etnici germani cu convingeri marxiste din România tulbură liniștea revoluționară a statului ‘socialist’”) este prezentată întreaga afacere: "De la începutul anului 1974, de exemplu, doi dintre membri grupului (Gerhard Ortinau și William Totok) trebuiau să informeze regulat Securitatea statutului despre activitățile Grupului. Ei i-au informat
William Totok () [Corola-website/Science/302192_a_303521]
-
sfîrșitul „utopiei liberale”. Printr-o fatală coincidență tot în 1922 Partidul Liberal din Marea Britanie, considerat pînă în acel moment o portavoce a ideii liberale la nivel global, a cedat locul de principal opozant al conservatorilor britanici Partidului Laburist de esență marxistă. De fapt, din anii douăzeci ai secolului trecut scena politică a lumii va fi dominată de lupta dintre conservatori și marxiști, liberalismul devenind un participant periferic al „războiului ideologiilor”. Mai mult chiar, putem spune că începînd cu al doilea sfert
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
a ideii liberale la nivel global, a cedat locul de principal opozant al conservatorilor britanici Partidului Laburist de esență marxistă. De fapt, din anii douăzeci ai secolului trecut scena politică a lumii va fi dominată de lupta dintre conservatori și marxiști, liberalismul devenind un participant periferic al „războiului ideologiilor”. Mai mult chiar, putem spune că începînd cu al doilea sfert al secolului XX despre liberalism se poate vorbi doar la trecut sau la plural. Nu liberalism - ci liberalisme, "doctrine-refugiu" care, preluînd
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
s-a făcut un efort de a reînființa o instituție internațională pentru consultații și colaborare la nivel teoretic între partidele comuniste. Astfel, a fost fondată la Praga revista, publicată lunar, „Problemele păcii și socialismului” (cunoscută și sub numele de „World Marxist Revue”), primul redactor-șef al acesteia fiind ideologul sovietic Alexei Rumianțev, membru al C.C. al P.C.U.S. Reprezentantul francez era Jean Kanapa, inițial un fanatic doctrinar stalinist, ulterior una dintre principalele voci ale eurocomunismului. "În prima fază, reprezentantul comuniștilor români a
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
-se că ar fi sursa de la care provine necesitatea unei identități rasiale între conducător și conduși. Schmitt a căutat să acorde legitimitate juridică pentru rolul conducător al Partidului Național Socialist German al Muncitorilor (NSDAP)în cadrul "revoluției național-socialiste". Niciunul din criticii marxiști ai lui Schmitt nu scot în evidență analogia argumentației sale cu cea care legitima rolul conducător al partidului comunist prin legitimarea revoluției socialiste. Contemporanii săi care emigraseră din Germania au declarat că este "juristul de casă al celui de al
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
lui Schmitt În domeniul teologiei, trebuie menționată în mod deosebit legătura dintre "Abendländische Eschatologie" (“Escatologie occidentală”) a lui Jacob Taube și "Teologia politică" a lui Schmitts . Influența lui Carl Schmitt asupra stângii politice a fost amplu dezbătută. Teoreticieni de orientare marxistă ca Michael Hardt, Antonio Negri, Giorgio Agamben, Chantal Mouffe și Gopal Balakrishnan utilizează în mod repetat noțiuni și concepte de drept internațional introduse de Carl Schmitt, care reiau recepția pozitivă a acestora de către teoreticienii de stânga din Germania anilor 1920
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Democrație socială sau social-democrația este o doctrină politică care s-a lansat spre sfârșitul secolului XIX. Inițial, suportul pentru democrație socială a venit de la marxiști, și primele partide social-democrate au inclus socialiști revoluționari, precum Rosa Luxemburg și Vladimir Lenin, lângă socialiști moderați ca și Eduard Bernstein și Karl Kautsky. După al doilea război mondial și Revoluția Rusă din 1917, democrația socială a fost asociat în
Social-democrație () [Corola-website/Science/302622_a_303951]
-
sale produc o vie impresie. El contestă schema revoluției care constituie obstacol al progresului social, pledând pentru realizarea de aranjamente democratice pe plan economic și social, durabile și pozitive. La începutul carierei politice Constantin Titel Petrescu, nu refuză multe teze marxiste, cum ar fi lupta de clasă, dar o înțelegea ca o formă democratică, parlamentară, deschisă dialogului, nu legitimarea violenței, forței brutale sângeroase, propovăduite de leninism și stalinism. În felul acesta el se apropia mai mult de curentul social-democrat reformist inițiat
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
apărut noi centre de putere, noi state extraeuropene au fost industrializate, țări ca Japonia intrând pe piețele din China, Asia de Sud-Est și India. Relațiile dintre metropole și colonii s-au deteriorate însă. Militarea lui Woodrow Wilson pentru suveranitatea popoarelor și tezele marxiste antiimperialiste au dus la începutul mișcărilor de emancipare poltica. SUA a avut cel mai de câștigat, dublându-și venitul național și producția de oțel, și crescând flota comercială, împrumutând beligeranților 11-12 miliarde $ și câștigând competiția investițiilor în America Latină, preluând prima
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
și rămânând cea mai mare putere centrală sindicală franceză. Pe plan ideologic SFIO a adoptat o poziție moderată, recrutând nu doar muncitori, ci și mici burghezi și funcționari, centrul electoral fiind în nordul industrializat. Partidul Socialist își propunea să devină marxist, menținând politică reformistă, dezbaterea și diversitatea de idei, în timp ce SFIC afirmă opoziția față de capitalism și socialismul tradițional, urmând directivele sovietice, adoptând politică clasa contra clasa, interzicând orice apropiere de mișcările de stânga ce competitau pe același electorat. A înregistrat succese
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Funcționarea firească a economiei colectiviste este îngreunată așadar, de incapacitatea de a determina costurile bunurilor de capital și de imposibilitatea înlocuirii schimbului de baze monetare cu cel pe baze naturale. Forma de organizare economică socialistă - așa cum este descrisă de economiștii marxiști - prevedea etatizarea și planificarea producției, înlăturarea monedei și a relațiilor marfaro-bănești, dar păstrarea diviziunii muncii, a alegerii profesiei și a locului de muncă. Astfel, el analizează un cerc larg de aspecte ale funcționării economiei socialiste, în genere, și ale calculului
Ludwig von Mises () [Corola-website/Science/303310_a_304639]
-
1970. A urmat o confruntare minoră, încheiată cu o înțelegere ca sovieticii să nu utilizeze Cienfuegos pentru submarine cu rachete balistice. Runda finală de note diplomatice, prin care se reafirma acordul din 1962, a avut loc în noiembrie. Alegerea candidatului marxist Salvador Allende în funcția de președinte al statului Chile în septembrie 1970 i-a determinat pe Nixon și pe Kissinger să urmeze o campanie viguroasă de rezistență secretă împotriva lui Allende, gândită la început pentru a convinge congresul chilian să
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]