3,725 matches
-
DOMNUL NOSTRU. Notă. Trebuie luat aminte că, în toate misterele următoare, toate cuvintele cuprinse între paranteze sunt chiar din Evanghelie, dar nu și celelalte șcuvinteț 1; și, în mare parte, pentru fiecare mister vor fi trei puncte pentru a le medita și contempla cu mai multă ușurință. 262. DESPRE BUNĂVESTIREA STĂPÂNEI NOASTRE, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 1,26-38. 1. Primul punct este că sfântul înger Gabriel, salutând-o pe Stăpâna noastră, îi vestește zămislirea lui Cristos, Domnul nostru (Și, intrând îngerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
la peste cinci sute de frați dintr-o dată.) 309. DESPRE A UNSPREZECEA APARIȚIE. 1 COR. 15,7. (După aceea, i s-a arătat Sfântului Iacob). 310. DESPRE A DOUĂSPREZECEA APARIȚIE. I s-a arătat lui Iosif din Arimateea, după cum se meditează cu evlavie și se poate citi în viețile sfinților. 311. DESPRE A TREISPREZECEA APARIȚIE. 1 COR. 15,8. I s-a arătat Sfântului Pavel după Înălțare: („Ultimului dintre toți, ca unui născut înainte de vreme, mi s-a arătat și mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ar fi născut odată pe pământ într-un haos infernal. Pierduse lupta cu destinul! Nu-l poți manipula, întoarce, sau schimba. Te urmărește până în ultima clipă, până la ultima zvâcnire a ființei tale. El reprezenta pentru ea esența vieții pe pământ. Meditând în camera ei, întro tăcere stânjenitoare, își aminti de avertismentul medicului. Atunci, la momentul acela, nu înțelesese exact ce voia să-i spună, dar acum știa totul. B. Scrisoare de adio În ziua aceea la cină, Valentin era foarte furios
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ei. F. Moarte, speranță și iubire Auzi o bătaie în ușă, era spre sfârșitul anilor ’70 când începeau sărbătorile de iarnă. Afară era un frig cumplit iar fulgii de zăpadă întârziau să apară. Carlina alergă în fugă să deschidă ușa, meditând totodată la absurditatea situației gândindu-se cine o putea deranja la ora aceea atât de matinală. Strecurându-și puțin capul afară prin deschizătura ușii văzu pe Nicky pitit într-un colț de lângă ușă. Brusc își întrerupse șirul gândurilor, bucurând-o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Capul îi era greu ca o putină cu borș tulbure în plină fermentație. Acest întreg calvar era ascuns în ea, îl trăia fizic, prin toate simțurile ei. Dacă cineva cu mintea netulburată ca a ei în acea nefastă perioadă ar medita asupra acestui episod din viața ei, ar recunoaște cu adevărat că există o lumină în ea cu dorințe fără margini, cu puterea de a se jertfi la nevoie pentru acel prunc, căruia îi dăduse viață. Chiar și aerul pe care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
copiii mei așa cum ai avut și până acum. Cu inima ta bună și prin faptele tale, Dumnezeu va fi mereu cu tine. Ai fost iubirea vieții mele. Iartă-mă și adio pentru totdeauna. LEON” Carlina împături scrisoarea la loc și meditând la surprizele vieții își spuse: „Da, Leon. Te voi ierta pentru toate. Adio pentru totdeauna!” G. Suferințele escapadei Norii bezmetici și grei, de culoare cenușie traversau amenințător cerul, neștiind încotro să se îndrepte. Brațele cerului păreau că stăpânesc tot Pământul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Avea motive suficiente pentru a crede că va trăi ani mulți în bună stare și nici nu va muri tânăr așa cum arăta arborele genealogic. Uneori prefera, din motive personale, să rămână izolat ca un urs în bârlogul său și să mediteze asupra problemelor existențiale care îl frământau. Intenționa la modul cel mai serios să aibă grijă de proprietățile sale private pe care le dobândise stând mulți ani în străinătate, departe de cei dragi, iar acum le avea grija pentru a ajunge
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
apelul e prin centrală, din afara combinatului. Da, vă rog! răspund. Mihai, mi se adresează vocea din telefon, spune-mi, poți trece pe la noi deseară? E doamna Pascu, lucrează la policlinică; soțul ei m-a rugat acum cîțiva ani să-i meditez copilul la matematică. Nu, doamnă, îi răspund, nu cred că pot trece. Poate că totuși îți faci timp. E ceva care te privește... E ceva în legătură cu Livia? o întreb. Da, îmi răspunde prompt. Doamnă, regret, dar nu mă interesează! Livia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cînd ai fost internat aici, în spital. Cînd i-am spus medicului primar, continuă Graur, m-a tratat cu sictir: "n-ai decît să reclami", mi-a zis. Sigur că nu se teme de reclamații, zic eu, atît timp cît meditează pe fiul tovarășului Amariei, pentru examenul de la Medicină. Ba îl ia să asiste și la operații. De unde știi? întreabă Lupu. Dar ce nu se poate ști? mă mir eu. Mai ales pentru unul cu relații așa de strînse cu cadrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Stă așa și se gîndește aiurea. Te rog, îi spun eu, arătînd spre mîna ei cu care ține ușa, vreo mie cinci sute de salariați stau încă în combinat pentru că eu n-am ajuns la separator... Mergeți dumneavoastră, doamnă, și meditați în altă parte, într-un loc în care se poate cugeta în voie. De ce așa, Mihai? murmură Tamara, adunîndu-și privirea asupra mea. De ce să ne despărțim așa?!... De ce altfel și nu așa, Tamara?! o întreb eu. Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
N-am de gând să mă agit ca o nebună. — Ai dreptate, spune Luke după o pauză. Nu, așa e. Iar data pe care a propus-o mama ta ar fi mult prea apropiată. — Serios? Iau o gură de cafea, meditând. Și... așa, ca chestie... când se gândise ea? — 22 iunie. Anul ăsta. Scutură din cap. Nu, ar fi o nebunie. Nu mai sunt decât câteva luni până atunci. Ce nebunie, curată demență! zic, dându-mi ochii peste cap. Ce, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
trebuie să te las. Serios. Ne vedem mai târziu. — Pa. Pun telefonul jos, îmi iau haina și geanta. În timp ce îi trag fermoarul, mă uit la bucata de hârtie, cuprinsă de vagi mustrări. Poate ar trebui să stau aici, să mai meditez un pic asupra situației și să încerc să ajung la o concluzie. Dar... indiferent dacă facem nunta în Anglia sau în America, tot avem nevoie de o listă de cadouri, nu? Așa că, într-un fel, e mai logic să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
author=”Constantin Ciopraga” loc="Iași" data =”25 noiembrie 1988”> Iubite domnule Călin, Pentru ca lucrurile să urmeze pînă la sfîrșit același fir de-a-ndoaselea, trenul - neîncălzit deloc pînă la Iași - a pornit cu treizeci și cinci de minute întîrziere... Am avut timp îndeajuns să meditez asupra lipsei de considerație, care a început cu necitirea pînă la capăt a unei scrisori de zece rînduri. Faptul, acum consumat, mă dezleagă pentru totdeauna de a mai răspunde la astfel de „invitații”! îți mulțumesc, încă o dată, pentru amabilele oficii
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
profund emoționat în ambele ocazii. în noaptea de 12-13 mai, toți din catedră au fost invitați săi acasă... S-a dansat în biroul de lucru al profesorului... Cu ineditul Ibrăileanu nu-mi este ceva clar, așa că mai trebuie să mai meditez puțin. Scrisoarea, după cum vezi, s-a transformat într-un proces-verbal. Noi ne simțim bine. Așteptăm să se ivească o ocazie ca să ne revedem. Cum merge acum Ducu la școală? Multă sănătate și noroc întregii familii, Mihai Drăgan </citation> (100) <citation
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Drăgan </citation> (124) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”22 iulie 1979”> Dragă Costică, Revenit la Iași, am fost prins peste măsură cu examenul de admitere. De aceea mi-a fost greu să ți scriu și mai ales să meditez la articolul pe care ți l-am promis. Rămîne ca zilele acestea să-mi încordez forțele și să fac ceva. Pe 27 iulie, dimineața, plecăm direct la Soveja. În timpul cît am lipsit din Iași (1-12 iulie) orgoliosul și megalomanul I.
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
să-l ironizeze și, în același timp, fără să se umilească. și-l atașa pentru o părere sau alta, îl lăsa să creadă că-i face confidențe, că are nevoie de consimțămîntul lui și-l conducea către concluziile la care meditase și voia să le impună. Nici unul dintre cunoscuți - profesori, scriitori - nu-l egala în „jocul” acesta dătător de iluzii, în care studenții deveneau „maeștri”, redactorii de gazete „colegi”, publicul unei conferințe o sumă de „inteligenți” etc. Un „joc” serios, în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
P. Panaitescu și problemele literaturii române”. Ambele îmi cereau o lectură bogată, fiindcă dacă nu sînt plin de ceva am impresia că scriu fără sinceritate. Pentru aceasta ți-am trimis numai o problemă dintre cîte ridica chestionarul. La această problemă meditasem de mai mult timp - o scrisesem - așa că atunci cînd am primit invitația D-tale am fost bucuros că pot să ți trimit ceva la dorința D-tale, altfel eram în situația de a te ruga eu și drept să-ți
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
critic ce-și pune o serie de probleme insolubile. În sfîrșit, toate mi se par inutile, inclusiv rîndurile acestea. }ncerc de o viață să subliniez valorile oriunde le întîlnesc, încerc de o viață să mă conformez unor principii asupra cărora meditez, și mai ales încerc să statornicesc în scris unele gînduri, unele idei pe care le-am crezut necesare întregii vieți spirituale omenești, mai ales ale celei personale. Rezultatele? Ecourile? Să nu vorbim despre ele! Să nu vorbim despre nimic! Vă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cu roșu în exemplarul timis acum de mine. N-ar strica, poate, să se pună o notă așa: „Prescurtare a capitolului respectiv de sub genericul Generația «pierdută» dar recuperată: nonconformiști, ironiști, onirici, baladiști, unde Geo Dumitrescu este așezat în capul seriei. Meditez și la Doinaș. Al D-tale, I. R. </citation> (7) <citation author=”Ion Rotaru” loc="[București]" data =”31 ianuarie 1985”>, Dragă Domnule Călin, Trimit cele 4 pagini promise. Le trimit mai mult pentru că leam promis. Pentru că ți le-am promis
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
colonie cu miros dulceag), și niște aguardiente (un fel de palincă ecuadoriană, făcută din trestie de zahăr). Mâine nu mâncați carne și nimic prăjit sau foarte sărat, mâncați oricum destul de ușor și nimic după ora cinci seara. Relaxați-vă și meditați la o anumită problemă”. Ayahuasca, primul contact Iată și ziua prezentării la școală și a ceremoniei cu ayahuasca. Dis-de-dimineață trec pe la magazinul din sat de unde cumpăr un morman de fructe, ciocolată, biscuiți și nelipsita Coca Cola pe post de material
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
acomoda energia feminină suavă a Elizei. Este interesant că marea majoritate am simțit cam același lucru și fiecare ne-am întrebat, cred, dacă nu cumva suntem singura persoană care nu a prins esența problemei. Îmi fac o notă mintală de meditat pe această temă cred că fiecare avem momente în care simțim că ceva este în neregulă într-o situație, persoană sau chiar într-o relație. Foarte des, eu cel puțin, îngrop respectivul semnal de alarmă fie pentru că cei din jur
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cum o citeam eu pe ea), nu sînt cei mai buni diagnosticieni, ci cei mai buni rapsozi. în fond, criticii trebuie să facă ceea ce fac și alți scriitori : să-ți împărtășească ceva ce-au trăit intens și la care au meditat îndelung, într-o manieră care să lumineze și să clarifice ce-ai trăit sau ce-ai putea trăi tu. Pe de altă parte, nu știu ce soi de scriitor poate fi unul ca mine un tip care adesea merge pe stradă fără
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
situație de premiant. Mă descurcam foarte bine și din punct de vedere material prin meditarea unor elevi din clasele mai mici și cu banii astfel realizați îmi îmbunătățeam hrana de la internatul școlii, îmi procuram cărți și alte obiecte de trebuință. Meditând pe alții, am învățat eu însumi mai temeinic și în felul acesta am avut serioase acumulări de cunoștințe folositoare pregătirii profesionale, devenind tot mai bine pregătit. În vacanțe și mai ales în vacanțele de vară pregăteam pentru admitere în școli
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
după aceea am fost mereu solicitat. În spatele casei părintești, în orele de după masă pregăteam câte 5-6 școlari, care-mi aduceau bani și nume de om muncitor și serios. În penultima clasă la normală chiar de la începutul anului școlar - octombrie 1935 - meditam un consătean care era în clasa I, cam slăbuț, dar serios susținut material de părinți. Avea coleg de școală un băiat micuț, blond, de la Cârțișoara Făgărașului, inteligent, dar cu mult dor de casă, de părinții aflați la 400 km depărtare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
devreme, având în vedere că a doua zi ne aștepta o etapă "grea" Weimarul. Am adormit repede și poate am visat că suntem cu Bach, Wagner, Goethe, Faust, Napoleon... excluzându-l apriori din gândurile noastre pe "întunericitul" client de la Auerbachskeller. Meditând la Weimar încercam sa alungăm din gânduri un alt "întunericit", pe Adolf cel cu mustăcioară, client într-o vreme la Hotel Elephant, acolo unde aveam să ne cazăm și noi pentru o noapte. Nu pe el îl căutam, ci pleiada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]