3,563 matches
-
al Papei Ioan Paul al II-lea și actual arhiepiscop și mitropolit al Cracoviei (21 mai 2011) - care a sfințit biserica nouă. La începutul secolului al XXI-lea, situația enoriașilor parohiei a fost următoarea: În prezent, Parohia romano-catolică din Poiana Micului are o singură filială (Pleșa - cu Biserica "Sf. Ana" din 1904). În biserica parohială sunt celebrate zilnic liturghii, iar în filiala Pleșa se celebrează slujbe sâmbăta și duminica, precum și de sărbători. Din cauza întinderii satului Poiana Micului pe o lungime de
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Parohia romano-catolică din Poiana Micului are o singură filială (Pleșa - cu Biserica "Sf. Ana" din 1904). În biserica parohială sunt celebrate zilnic liturghii, iar în filiala Pleșa se celebrează slujbe sâmbăta și duminica, precum și de sărbători. Din cauza întinderii satului Poiana Micului pe o lungime de 9 km lungime, pe marginea pârâului Humor, unii credincioși romano-catolici trebuiau să parcurgă o distanță mare pentru a ajunge la biserică. Biserica "Preasfânta Inimă a lui Isus" se află la 5 km distanță față de intrarea în
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
a noului lăcaș de cult. Proiectul noii biserici a fost realizat de arhitectul Viorel Dorneanu din Bacău. Preotul Bucur a solicitat sprijin financiar pentru construirea bisericii de la comunitățile romano-catolice din Polonia (la Cracovia slujea pr. Stanislav-Ioan Cucharec, originar din Poiana Micului) și România (primind donații de la credincioșii veniți la hramuri în Suceava, Vatra Dornei și Bacău), precum și de la organizația Dom Polski Suceava. Familia Karl și Idda-Marie Kempf din Elveția, cunoscută de preot prin intermediul pr. Anton Farcaș-Gherghina, a donat vitraliile, altarul (cu
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
masiv de 700 de kg și placă de marmură cioplită de 800 de kg), pupitrul și suportul pentru tabernacol (de asemenea, din marmură roșie cioplită) și o parte din băncile bisericii. De asemenea, foștii locuitori de origine germană din Poiana Micului, în special Hermann Schuster, au donat țigla, pardoseala și restul de bănci. În demersul său, preotul Bucur a fost sprijinit de pr.dr. Iosif Antoci, paroh la Parohia "Maria vom Siege im Arsenal" din Viena, deputatul Ghervazen Longher și pr. Ștefan
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
paroh la Parohia "Maria vom Siege im Arsenal" din Viena, deputatul Ghervazen Longher și pr. Ștefan Babiaș, fost decan de Bucovina (2006-2010), care au mijlocit obținerea de fonduri alocate de Guvernul României sau de Consiliul Județean Suceava. Credincioșii din Poiana Micului au făcut donații și au prestat și muncă voluntară la construirea bisericii. Prima liturghie din această biserică a fost celebrată la 22 decembrie 2009, chiar dacă lăcașul de cult nu era finalizat. Lucrările stagnau din cauza lipsei de fonduri, dar la 30
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
prestat și muncă voluntară la construirea bisericii. Prima liturghie din această biserică a fost celebrată la 22 decembrie 2009, chiar dacă lăcașul de cult nu era finalizat. Lucrările stagnau din cauza lipsei de fonduri, dar la 30 decembrie 2009 parohul de la Poiana Micului a primit un email din partea pr. Iosif Antoci, paroh în Biserica Arsenalului din Viena, care s-a oferit să-l ajute în căutarea de fonduri prin depunerea de proiecte la organizații ca "Missio pro Europa" și "Ostfonds der Erzdiözese Wien
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
II-lea a avut loc la 1 mai 2011 în Bazilica "Sfântul Petru" din Roma, stabilindu-se ziua de 22 octombrie (când și-a început pontificatul) ca zi de celebrare a Fericitului Ioan Paul al II-lea. Astfel, Parohia Poiana Micului a făcut urgent demersurile pentru a schimba hramul biserici din "Divina Îndurare" în cel de "Fericitul Ioan Paul al II-lea". Noua biserică din Poiana Micului, cu hramul "Fericitul Ioan Paul al II-lea", a fost sfințită la 21 mai
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
ca zi de celebrare a Fericitului Ioan Paul al II-lea. Astfel, Parohia Poiana Micului a făcut urgent demersurile pentru a schimba hramul biserici din "Divina Îndurare" în cel de "Fericitul Ioan Paul al II-lea". Noua biserică din Poiana Micului, cu hramul "Fericitul Ioan Paul al II-lea", a fost sfințită la 21 mai 2011, de către cardinalul Stanislaw Dziwisz, fostul secretar al Papei Ioan Paul al II-lea și actual arhiepiscop și mitropolit al Cracoviei, asistat de episcopii Petru Gherghel
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
de la Institutul Teologic Romano-Catolic și a celebrat o liturghie în limba latină, alături de episcopii Petru Gherghel și Aurel Percă), Cacica (unde a vizitat sanctuarul catolic de la Cacica), Solonețu Nou (unde s-a întâlnit cu comunitatea poloneză din localitate) și Poiana Micului. Cardinalul Dziwisz a dăruit bisericii nou-inaugurate o relicvă cu o picătură din sângele papei Ioan Paul al II-lea. Aceasta se află într-o cutiuță de argint rotundă, bine închisă, legată cu un șnur de mătase de culoare roșie, întărită
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
o relicvă cu o picătură din sângele papei Ioan Paul al II-lea. Aceasta se află într-o cutiuță de argint rotundă, bine închisă, legată cu un șnur de mătase de culoare roșie, întărită cu sigiliul Postulaturii. Biserica din Poiana Micului este prima biserică din România care îl are ca patron spiritual pe Fericitul Ioan Paul al II-lea. Biserica "Fericitul Ioan Paul al II-lea" are următoarele dimensiuni: 24 m lungime, 10 m lățime, 5 m până la grindă, 10 m
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
dimensiuni: 24 m lungime, 10 m lățime, 5 m până la grindă, 10 m până la acoperiș și 18 m până la turn. În această biserică pot încăpea 180 de persoane. La această biserică au slujit următorii preoți-parohi: Din comunitatea romano-catolică din Poiana Micului provin următorii preoți: În cimitirul parohial se află mormântul preotului Bernhard Kandl.
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
s-a aruncat în brațele lui". Gaston a locuit la Castelul Blois unde Mademoiselle era un vizitator frecvent. La nașterea viitorului Ludovic al XIV-lea în 1638, Mademoiselle a decis că ea se va căsători cu el, și îi spunea "micul meu soț" spre amuzamentul lui Ludovic al XIII-lea. Indiferent de visele ei, tatăl ei nu a făcut nici un secret din faptul că el a vrut s-o căsătorească cu Louis, Conte de Soissons, un prinț de sânge (descendent pe
Anne Marie Louise d'Orléans, Ducesă de Montpensier () [Corola-website/Science/323018_a_324347]
-
și de comunitățile catolice reduse numeric din localitățile învecinate. Pr. paroh Jósef Kledzik a păstorit și comunitățile din Solca și Arbore, iar pr. pensionar Jósef Chrucki, stabilit la Solonețu Nou, s-a îngrijit în perioada 1941-1944 de comunitatea din Poiana Micului. Au urmat ca parohi pr. Alfons Kulpa (1942-1945) și pr. Walerian Zdanowicz (1945-1946). Cel de-al doilea război mondial a produs distrugeri bisericii și casei parohiale; era necesară repararea lăcașului de cult și reconstruirea casei parohiale. În anul 1946 a
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
polonez Jacek Strzelecki (1996-2001), apoi pr. Iulian-Eugen Kropp (2001-2005) și pr. Marius-Stanislav Bucevski (din 2005). La sfârșitul secolului al XX-lea, Parohia Solonețu Nou avea ca filiale alte două comunități romano-catolice ale etnicilor polonezi: Pleșa (în perioada 1921-2004) și Poiana Micului (1976-2003). La începutul secolului al XXI-lea, situația enoriașilor parohiei a fost următoarea: Fiind o comunitate importantă, parohia a fost vizitată de mai mulți înalți ierarhi romano-catolici din România și din străinătate. Sunt de menționat următorii: Petru Gherghel (episcop de
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
sec. XIX) un mare gol documentar al repertoriului vocal-lăutăresc din acea perioadă. Este străbunicul jazzmanului Johnny Răducanu. S-a născut ca rob pe domeniul mănăstirii Bistrița în 1810, fiind fiul lui Mihail Crețul. Crețul a avut patru fii: Șerban, Petrea, Micul și Ghioca. În 1846 se stabilește la Brăila, iernile cântând la restaurantele locale, iar verile angajându-se în stațiunile balneo-climaterice din împrejurimi (Lacul Sărat sau chiar Băile Olănești sau Govora). În taraful său se aflau muzicanți remarcabili, cum ar fi
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
dobândit cetățenia franceză angajându-se în Legiunea străină din armata Franței. În timpul ocupației germane din Franța, guvernul francez colaboraționist al mareșalului Philippe Pétain a dus o politică de „stârpire a paraziților străini” și îndeosebi a evreilor (între 1940 și 1944). Micul Boris a fost atunci dat de părinții săi la o pensiune pentru a nu fi arestat și deportat, în timp ce aceștia au fost deportați în Germania pentru a fi „stârpiți” (ceea ce s-a și întâmplat). Fără bani, Boris este dat afară
Boris Cyrulnik () [Corola-website/Science/326554_a_327883]
-
cu ele pentru a-l captura pe Gustave viu, împreună cu cameramanul și prietenul său Steven. La aeroportul din Burundi ei se întâlnesc cu Harry, care îi avertizează cu privire la pericolele din savană, inclusiv un războinic periculos, care a fost poreclit el-însuși "Micul Gustave", dar nu reușește să amâne plecarea lor împreună cu expertul în viața în sălbăticie Matt Collins. Ambarcațiunea lor este atacată de pe mal de rebeli, dar ei sunt apărați de soldații pe care îi pusese la dispoziție Harry. Ajunși în sat
Monstrul preistoric () [Corola-website/Science/326600_a_327929]
-
a-l duce la o mlaștină din apropiere. Prima încercare de a-l captura pe Gustave eșuează, dar Matt reușește să-l nimerească cu o săgeată ce conținea un dispozitiv GPS. Steven, în timp ce filma un peisaj pitoresc, îl surprinde pe Micul Gustave executându-l pe șaman, împreună cu familia acestuia. Jojo, un sătean care i-a ajutat la asamblarea cuștii, încearcă să-l prindă pe Gustave folosindu-se pe sine ca momeală, în speranța că, dacă-l va prinde pe Gustave, grupul
Monstrul preistoric () [Corola-website/Science/326600_a_327929]
-
gardieni este prins furând bani dintr-un cort și este pe cale să o violeze pe Aviva, dar Gustave sosește atunci și-l omoară. Aviva fuge către grup și când se întorc găsesc tabăra devastată. Se descoperă că gardienii lucrează pentru Micul Gustave, iar gardianul rămas îl împușcă pe Jacob; atunci când el este pe cale să execute întregul grup, Jojo îl împușcă cu pistolul pentru elefanți al lui Jacob. În timp ce rana lui Jacob este tratată, Gustave atacă grupul. Jacob le povestește că soția
Monstrul preistoric () [Corola-website/Science/326600_a_327929]
-
a fost ucisă de Gustave și că el a jurat răzbunare. El scoate o grenadă și o detonează în timp ce Gustave îl atacă în încercarea de a-l omorî, dar nu reușește. Un elicopter ajunge pentru a lua supraviețuitorii, dar oamenii Micului Gustave încearcă să-l arunce în aer pentru a pune mâna pe caseta video cu execuția filmată de Steven. Matt este lovit de o mașină și împușcat mortal de oamenii Micului Gustave, iar grupul se împrăștie. În timp ce Gustave îi vânează
Monstrul preistoric () [Corola-website/Science/326600_a_327929]
-
Un elicopter ajunge pentru a lua supraviețuitorii, dar oamenii Micului Gustave încearcă să-l arunce în aer pentru a pune mâna pe caseta video cu execuția filmată de Steven. Matt este lovit de o mașină și împușcat mortal de oamenii Micului Gustave, iar grupul se împrăștie. În timp ce Gustave îi vânează pe Steven, Maria și Tim, Aviva rămâne cu Jojo care fusese rănit. Ei găsesc doar camera video a lui Steven. Harry, sosește într-un Range Rover, dar Tim își dă seama
Monstrul preistoric () [Corola-website/Science/326600_a_327929]
-
se împrăștie. În timp ce Gustave îi vânează pe Steven, Maria și Tim, Aviva rămâne cu Jojo care fusese rănit. Ei găsesc doar camera video a lui Steven. Harry, sosește într-un Range Rover, dar Tim își dă seama că "el" este Micul Gustave și vrea să obțină proba video. Tim încearcă să-l păcălească pe Harry, dându-i localizatorul semnalului GPS al lui Gustave, spunând că acesta urmărește o valiză care conține caseta video. Harry refuză și îl forțează pe Tim să
Monstrul preistoric () [Corola-website/Science/326600_a_327929]
-
Maria împrăștie feromonii de crocodil pe Harry, iar Gustave vine și-l mănâncă pe războinic. Tim, Jojo, Maria și Aviva se urcă în Range Rover, fiind urmăriți de Gustave, dar reușesc să scape. La sfârșit se spune că după moartea Micului Gustave, războiul civil s-a încheiat pentru totdeauna, dar Gustave este văzut în continuare în viață și ucigând oameni. Filmările au început în aprilie 2006 în Africa de Sud. Un alt film de groază cu crocodili, "Rogue", a trebuie să-și amâne
Monstrul preistoric () [Corola-website/Science/326600_a_327929]
-
nu mai vrea să devină polițist, ci petrolist. Filmul a fost lansat la 1 martie 1980 în cinematografele din Italia. Coloana sonoră este compusă de frații Maurizio și Guido De Angelis. Copilul de culoare Baldwin Dakile, care a jucat rolul micului Bodo, a urmat studii în Italia și lucrează în prezent ca avocat în Africa de Sud. Criticii de film au considerat că filmul este, în ciuda simplității sale, destul de distractiv și amuzant pentru a captivă spectatorii. ""Formulă adoptată pentru această nouă serie de
Piedone în Egipt () [Corola-website/Science/326710_a_328039]
-
avut loc din noiembrie 1977 și până în ianuarie 1978, filmul fiind lansat la 22 martie 1978 în cinematografele din Italia. Coloana sonoră este compusă de frații Maurizio și Guido De Angelis. Copilul de culoare Baldwin Dakile, care a jucat rolul micului Bodo, a urmat studii în Italia și lucrează în prezent ca avocat în Africa de Sud. În perioada filmărilor, în Africa de Sud există o separare rasială strictă (apartheid) și Bud Spencer, într-un interviu din 2003, și-a reamintit că a fost nevoit
Piedone africanul () [Corola-website/Science/326709_a_328038]