17,823 matches
-
Unii nemți, austrieci, sau englezi, din ce în ce mai mulți, îl tot pomeneau pe unu’ Hitler, pe numele lui, cum că el ar fi de vină, alții se dădeau cu capul de pereți, pentru că, în urmă cu numai un deceniu, le plângeau de milă acestor nefericiți, considerați, pe atunci, în țările lor, discriminați și împiedicați de majoritatea obtuză să-și practice cultura tradițională. Oricum, lumea căzuse pe gânduri... Păi, nu era oare mai bine s-o arzi toată ziua cu cerșitul, iar seara s-
UNDE DUCE SFIDAREA TRADIȚIILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350086_a_351415]
-
urcaseră odată cu ei să îi roadă de tot marginile hanoracului prins peste șolduri cu mânecile și înainte de a se face de rușine golindu-și pe punte conținutul stomacului. Mâna soțului ei îi coborî pe spate susținând-o. I se făcuse milă de suferința ei? Mai mult ca sigur că se făcuse verde la față. Senzația aceasta de rău o mai încercase cândva, într-un autobuz în care leșinase de foame. Într-un alt timp, ar fi vorbit într-una, i-ar
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
din clanul Shakya, cel ce era regele asceților, cel care a reușit performanța să se hrănească doar cu un bob de orez pe zi. Mintea-mi medita prin ținutul preafericiților, iar pe nori de tămâie înmiresmați pluteau Boddhisattva-și plini de milă pentru lumea Mayei în care noi, muritorii ne dormim somnul Samsaric. Îl vedeam pe marele ascet cum rezista tentației demonului Mara, care i-a trimis spre ispită pe cele trei fiice din dotare, niște fecioare nespus de frumoase. Dar Prințul
FROID ȘI BUDDHA LA MUZEUL DE ISTORIE PLOIEȘTI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350170_a_351499]
-
marmură, nici monumentul însuși nu rezistă paloare le dă timpul și umbre de negreala dar în aceste rime iubirea mea există și tu, rămâi prin ele, figură ancestrala Războaiele strivi-vor mărețele statui și din pământ smulge-vor ziduri fără milă zeului Marte se închina-vor nesătui cu focul ei vor arde a omenirii filă Doar măreția ta și a ta frumusețe vă dăinui, prin mine, prin până mea fierbinte prin rimele-mi fecunde, atât de îndrăznețe, până ce luminile cuvântului se
SONET 55 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350245_a_351574]
-
Căci fiecare domn X implicat politic nu reprezintă altceva decât sclavul plin de obediență al unui sistem din care nu poate lesne ieși fără un preț anume nici dacă o dorește. Lațul caracatiței politicardo-oculte îi strânge de gât cu ne-milă pe toți adepții ei declarați fățiș. Homo communicans, în schimb, este o specie care întotdeauna așteaptă cu supușenie ceva - decizii grabnic ajutătoare ființării ei telurice nicidecum de sub- sau supraviețuire, ci de viețuire așezată în albia normalității sale firești. Specie
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]
-
cu picioarele din urmă pământul, alerga înebunită când la deal, când la vale..., rămăsese singură fiindcă suratele ei se speriaseră de gadină și fugiseră pe luncă la vale. Gheorghiță, verișorul meu, copil la cei treisprezece ani ai lui, fiindu-i milă de iediță, fără să gândească ce i se poate întâmpla s-a repezit către lup și a-nceput să-i dea cu bâta în cap, iar fiara l-a încolțit de picior, i-a strivit talpa în așa hal... că
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
Străgălie a oprit o mașină luxoasă din care a coborât Ilie Creangă, a scos un pistol (cred că era de plastic) și a strigat la Străgălii: „La gard adunarea, marș! Culcat! Vă-mpușc, nenorociților!!!...” Săracii, că-ți era mai mare mila de ei, și-au băgat coada între picioare și cât ai zice pește s-au aruncat pe burtă, iar Lenuța, cu șorțul plin cu darul de la nuntă, s-a urcat în mașină alături de haiducul Ilie Creangă și valea, iar când
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
distrus, definitiv, fără să vrei acest lucru, și când am înțeles aceasta, mi-am jurat să schimb cu totul scrierile mele. N-am să mai scriu despre iubire, ci despre ură, nimic despre altruism, ci doar cinism, fără referiri la milă, dar poate cu incursiuni în de Sade... Înlocuirea lui Dumnezeu cu Satana, oare nu asta se întâmplase și cu viața mea, și mi-am văzut din nou chipul diabolic în oglindă... STOP. Nu, desigur că omul nu este o specie
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
Într-o după-amiază foarte călduroasă de vară, s-a intersectat pe un drum lăturalnic cu un grup de hoți bătăuși care încercuiseră un preot. Au încercat să-l lovească și să-l jefuiască de banii strânși într-o cutie a milei pe care o purta după el, dar nu au mai apucat să facă acest lucru. Marcel stătuse pe margine și privise, și un sentiment cu totul nou pentru el începuse să-și facă simțită prezența, văzându-l pe preotul cel
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
margine și privise, și un sentiment cu totul nou pentru el începuse să-și facă simțită prezența, văzându-l pe preotul cel bătrân și neputincios cum este pe cale de a fi batjocorit de un grup de vagabonzi, ca și el: MILA. S-a gândit la sărmanul om al lui Dumnezeu, la truda pe care o depusese, la greutatea cu care agonisise acei bănuți, și într-adevăr s-a simțit emoționat profund, cuprins de compasiune. Cum forța fizică nu îl părăsise, s-
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
a ajuns până și la o oaie rătăcită ca mine! Până azi am trăit în fărădelege, dar de-abia acum am înțeles care este sensul vieții! Fie ca ziua de azi să ne aducă un nou început!". A cărat cutia milei pentru preot pe o distanță de mai mulți kilometri, apoi i-a donat acestuia, printr-un act scris de mână, întreaga sa avere, urmând ca el să trăiască doar din roadele unei mici afaceri pe care o avea încropită. Și-
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
a făcut cunoștință cu frumusețile naturale nemaivăzute, cu interioarele somptuoase și cu decorațiunile superbe. Se gândea că va deveni regină și nu-i va mai lipsi nimic, niciodată. Însă a aflat de la un soldat din gardă, căruia i se făcuse milă de ea, despre planurile întunecate ale lui Rashid. S-a închis în cameră pentru câteva ore și, întrucât stăpânea magia, a văzut în globul de cristal trecutul, prezentul și viitorul și a știut ce avea de făcut pentru a rămâne
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]
-
aripi și s-ar putea ridica la înălțimi nebănuite, dacă ar putea scruta azimutul fără teamă. Nu, omul nu poate zbura. Dar el nu putea nici să meargă. “O, Doamne, dacă exiști cu adevărat, te implor, eliberează-mă! Fie-ți milă de mine!”. “Nu te pot elibera, dacă nu te eliberezi mai întâi singur”, a auzit o voce. Miracol! Iată că l-a auzit! Dar răspunsul nu i-a plăcut deloc lui Virgil. Mai mult, i s-a părut de-a
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
și acum nu mai era de găsit, și ajunsesem să privesc lumea ca un alungat în Infern care își ridică privirea către Paradisul pierdut. “O, Doamne, te conjur! Mi-ai vorbit ultima dată, deci acum știu că exiști! Fie-ți milă și eliberează-mă!”. “Ai de parcurs o lungă încercare... Nu poți sări peste etape, nu poți ocoli vicisitudinile vieții...”, am auzit aceeași voce. Însă răspunsul nu mi-a plăcut deloc. Dumnezeu, care e Atoateștiutor și Atotputernic, să nu-mi poată
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
scaun cu rotile, imobilizat, blestemat... Aceasta numai viață nu se putea numi. Și știa că nu se va termina niciodată... Decât atunci când va muri. “O, Doamne, te conjur! Mi-ai vorbit ultima dată, deci acum știu că exiști! Fie-ți milă și eliberează-mă!”. “Ai de parcurs o lungă încercare... Nu poți sări peste etape, nu poți ocoli vicisitudinile vieții...”, a auzit aceeași voce. Lui Virgil nu i-a plăcut deloc răspunsul. Probabil că Dumnezeu își bătea joc de el. Cum
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
a mea. Am luat o pastilă de dormit și m-am culcat, puțin după miezul nopții. Șase. Un fost patinator, o fostă glorie, acum un neputincios într-un scaun rulant, un om căruia nu puteai decât să-i plângi de milă. Oricum, Virgil nu mai aștepta nimic de la viață. Văzuse “Mar Adentro”, un film la care plânsese. Însă, într-adevăr, asemeni eroului, nu-și mai dorea decât să moară. Ori să i se redea vigoarea, energia și gloria de odinioară, ori
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
nu reușise să se adapteze. Națiunea americană compusă din atâtea naționalități cu mentalități diferite, eu nu am să mă consider niciodată conațional cu acești tipi: negri, jamaicani, portoricani, sudamericani, pakistanezi, indieni, coreeni, care sunt în stare să te împuște fără milă noaptea, dacă te întâlnesc singur pe stradă. Istoria, limba, obiceiurile, spiritul yankeu pe care nu fusese în stare să-l adopte, se simțea frustrat, ajunsese ca o frunză purtată de vânt pe coclauri străine. Asta era și nimic mai mult
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
m-am săturat să-ndur Escapadele campestre? O fi vreun vânător de zestre Care-mi face somnul ciur: Nu știți care trubadur Cântă noaptea la ferestre? Stau la pândă și mă jur Că am să-l implor: - Maestre Fie-ți milă, te conjur M-au rugat vreo cinci orchestre: Nu știu eu vreun trubadur...? Referință Bibliografică: Rondelul trubadurului / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II, 09 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile
RONDELUL TRUBADURULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361809_a_363138]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PACEA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 374 din 09 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Nopți și câte zile Până la scadență Măsurate-n mile: Milă, Excelență! Omul vine, pleacă Pietrele rămân Râul dacă seacă, Timpul e stăpân! Și-om pleca cu toții În ținutu-acela Fiii și nepoții Ne-or găti nacela Fără pulberi drumul, Fără de întors Fumul, poate scrumul Dacă ni s-a tors, Ața
PACEA de ION UNTARU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361813_a_363142]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PACEA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 374 din 09 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Nopți și câte zile Până la scadență Măsurate-n mile: Milă, Excelență! Omul vine, pleacă Pietrele rămân Râul dacă seacă, Timpul e stăpân! Și-om pleca cu toții În ținutu-acela Fiii și nepoții Ne-or găti nacela Fără pulberi drumul, Fără de întors Fumul, poate scrumul Dacă ni s-a tors, Ața pe
PACEA de ION UNTARU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361813_a_363142]
-
document însemnat pentru cunoașterea stadiului la care ajunsese Eminescu în dezvoltarea sa sufletească și intelectuală. În perioada organizării serbării de la Putna Ion Slavici îi spunea că mulți se vor pune de-a curmezișul acțiunii.Însă Eminescu îi răspundea:”Dăi fără milă în ei! “Cu această ocazie poetul a publicat un articol în Timpul în care spunea, printre altele, că Ștefan apărătorul Moldovei și al creștinătăți este un sfânt al Bisericii noastre strămoșești. Prin noiembrie în același an un ziarist anonim scrie în
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE, EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361831_a_363160]
-
Să îi ajut să ducă până la inima unui neputincios O firimitură de șoaptă. Nu știu deloc de ce m-am întors până acum din moarte de atâtea ori. Poate m-a chemat un nebun Să fim fericiți Că viața are atâta milă de noi. Poate m-a chemat un doctor Să îi aduc în farmacia spitalului Poezii În locul diamantelor , Sau poate am venit nechemat Să vă spun: “Bună ziua. Sunt fericit că împărțim această viață, La care ne tot întoarcem”. 10 ianuarie 2011
VIAŢA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361910_a_363239]
-
cu laude, diplome, insigne, și premii, tocmai acum, când, vedeți, am o vârstă, la care performanța este din ce în ce mai greu, accesibilă. De acum încolo Concurez cu Dumnezeu: El cu Atotputernicia, Eu cu poezia, cu scrisul, Cu viața, Și cu firimituri de milă. Să vedem cine ia primul diploma De omenie. Dacă o câștig, I-o dau înapoi. 11 ianuarie 2012 Referință Bibliografică: CONCURENȚA / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 376, Anul II, 11 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
CONCURENŢA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361923_a_363252]
-
Dar înainte de toate, omul va trebui să opereze asupra lui însuși o asanare morală de esență, o curățire generală de tot ce întină ideea de puritate, lumină și zbor. Să caute numai adevărul și dreptatea. Să nu mai lase deoparte mila și iubirea. Să nu mai arate cu degetul la paiul din ochiul fratelui, fără să vadă bârna din ochii lui. Să nu mai învețe războiul. Și atunci Îl va reîntâlni pe Dumnezeu. Și numai iubindu-L pe Dumnezeu, pentru că toți
O CAFEA BUNĂ, CAP.13 de ION UNTARU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361901_a_363230]
-
pe dincolo, f...e morții mamei lor la toți! a izbucnit iar tuciuriul, fără să-și poată controla gesturile ori cuvintele și nu s-a liniștit până nu s-a răcorit așa cum era obișnuit. Avocatul l-a privit lung, cu milă și înțelegere, poate pentru prima oară de la începutul discuției, și nu l-a mai întrerupt. „Credeam că e numai gura de tine, dar se pare că ai fi în stare s-o faci și pe asta la o adică... Acum
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]