6,725 matches
-
asta este reproducerea fidelă nu numai a caracterului, dar și a chipului și înfățișării sale. Toți găsesc că asemănarea dintre tată și fiică este surprinzătoare. Oare de ce băieții par să se arunce mai degrabă în neamul Agrippinei? — Nu e de mirare că la aproape 18 luni nici nu se poate ține pe picioare de gras ce e, bombăne în continuare Pomponia. Asta pentru că-l îndoapă cu toate prostiile, ca pe o gâscă. De câte ori nu le-am zis să-l înfășoare strâns
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
femei la viața lui. Pe nepoată însă a reușit să o transforme într-un fel de mașinărie umană care expulzează la intervale regulate câte un copil pe lume. Preocupată doar să-și crească progenitura și să țeasă. Nu e de mirare că bărbată-său se ocupă în timpul liber cu traduceri din grecește și compune comedii! Să trăiești zi de zi lângă un asemenea paragon de perfecțiune umană n-are cum să fie ușor. Și nici plăcut. Noaptea cu siguranță, când se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
goală, în toată splendoarea. Jenny stă întinsă pe patul lui Brad, zâmbind seducător la aparatul de fotografiat. Pe patul unde eu și cu Brad facem dragoste atât de des. Stă întinsă acolo de parcă ar fi al ei. Nu-i de mirare, nu-i deloc de mirare că mă urăște. Și atunci totul devine îngrozitor de clar. Și când toate încep să se așeze la locul lor, în minte îmi rămâne un singur gând, care mă copleșește: ce naiba face Brad cu mine? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
stă întinsă pe patul lui Brad, zâmbind seducător la aparatul de fotografiat. Pe patul unde eu și cu Brad facem dragoste atât de des. Stă întinsă acolo de parcă ar fi al ei. Nu-i de mirare, nu-i deloc de mirare că mă urăște. Și atunci totul devine îngrozitor de clar. Și când toate încep să se așeze la locul lor, în minte îmi rămâne un singur gând, care mă copleșește: ce naiba face Brad cu mine? De ce mi-a spus că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
închide ochii, ca și cum dacă el nu mă vede pe mine sau dovezile astea incriminatoare, poate că nici eu nu-l pot vedea pe el. Știu cum se simte. ― Cel puțin acum înțeleg de ce mă urăște, continui eu. Nu-i de mirare că s-a simțit al naibii de amenințată, n-avea cum să pozeze pentru colecția ta porno cât eram eu aici, nu? ― Nu e chiar așa, spune o voce din ușă. Isuse Hristoase. Nu e ziua mea bună. Jenny stă în ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Cum de arăt așa? Ben dă din cap. ― S-a întâmplat după ce ai plecat. Am slăbit, și Geraldine m-a refăcut, cum ar spune ea. ― O, Doamne, oftează Ben. Ce m-am mai făcut de râs azi. Nu e de mirare c-ai plecat. ― Nu te-ai făcut de râs. A fost minunat să aud ce mi-ai spus. ― Dar știam eu că era ceva cunoscut legat de tine, doar că n-am visat, n-am crezut niciodată că ... se dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
i-ar discoasă Cum că ea - frumoasa fată - a ghicit că e frumoasă. Idol tu! răpire minții! cu ochi mari și părul des, Pentr-o inimă fecioară mândru idol ți-ai ales! Ce șoptește ea în taină, când privește cu mirare Al ei chip gingaș și tânăr, de la cap pân-la picioare? Vis frumos avut-am noaptea. A venit un sburător Și strîngîndu-l tare-n brațe, era mai ca să-l omor... Și de-aceea când mă caut în păretele de-oglinzi Singurică
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mândra lună. Și s-așează toți la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul, Lin vioarele răsună, iară cobza ține hangul. {EminescuOpI 86} {EminescuOpI 87} Dar ce sgomot se aude? Bâzâit ca de albine? Toți se uită cu mirare și nu știu de unde vine, Până văd păinjenișul între tufe ca un pod, Peste care trece-n sgomot o mulțime de norod. Trec furnici ducând în gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci; Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
oficiul de gardă și slujbașii plecară pe plajă să-l întâmpine cu mare armonie. Samuraiul se amestecă și el printre cei care așteptau grupul de aleși. Curând, văzu apropiindu-se încet un șir oameni călare. Nu mică i-a fost mirarea să vadă printre aceștia vreo patru sau cinci străini, primii pe care îi vedea vreodată în viața lui. Uitând până și de plecăciune, samuraiul îi privea stăruitor pe acei oameni curioși. Străinii purtau toți haine de călătorie ca ale lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lor nu sunt niciodată mânjite de noroi. Asta e pricina pentru care te-ai lepădat tu de credința creștină? Nu, nu, zise fostul călugăr și se uită peste umăr. În dreptul colibei din spatele său, câțiva indieni stăteau și îi priveau cu mirare. Orice-ar spune preoții, eu cred într-un Iisus al meu care nu se află în catedralele ca niște palate de aur cu turle de nestemate, ci trăiește aici, printre acești indieni năpăstuiți. Așa cred eu. Fostul călugăr spunea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mâine, și poimâine. Dar cum pot japonezii să îndure o asemenea disperare? Scurta lor bucurie s-a năruit din temelii și acum se văd nevoiți să pornească iarăși la drum lung spre o altă țară necunoscută. N-ar fi de mirare nici dacă japonezii ar fi dezamăgiți de mine și m-ar urî și m-ar disprețui. Dar niciodată n-au dat glas acestor gânduri. De câte ori nu m-am învinuit pe mine privindu-i cum mă urmează tăcuți, fără urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de la Santa Severa, au aflat de la mine cum se desfășurau lucrurile. Doar atât și nimic mai mult. Oricât de luminoase ar fi fost previziunile, ele n-au putut însenina chipurile întunecate ale lui Tanaka și Hasekura. Nici nu era de mirare. Japonezii trecuseră de prea multe ori dintr-o dezamăgire în alta. Nishi avea fierbințeală mare. Chiar și tânărul acesta care își dăduse toată silința să pară vesel și care dovedise o curiozitate mai vie decât toți ceilalți japonezi n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
De mă gândesc mai bine și eu sunt un băiat rău. De multe ori îmi place să fac altfel de cum bine mă-nvață surioara mea. Doar ea-i mai mare și-ar trebui s o ascult. Nu-i, deci, de mirare că și ea se poartă cu mine-acum cam urât.” Și-a mai prins băiețelul ceva să își mai spună: că răzbunarea la nimic nu-i bună. „Hrana” lui Ghițulică Toată lumea are, astăzi, multă treabă: tata și bunicul s-au dus
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
orătănii. Ușor de bănuit ce-a pățit, așa că nici nu mai are de ce și nici chef nu mai are să se amestece cu ele. Și nu regretă nimic, căci e mai bine hrănit decât toate păsările din curte. Nu-i de mirare că e mult mai gras și pare mult mai mare decât frații săi. E dimineață. Ai zice că e o dimineață ca toate celelalte și, totuși, nu seamănă nici cu cea de ieri, nici cu cea de alaltăieri, nici cu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ghiozdan mult mai mare și mai frumos, cu o toartă de piele și două curele care atârnă pe brațul fotoliului din sufragerie. Băiatul se uită, rând pe rând, și la mama, și la tata, și la Sorina. Înțelegându-i, parcă, mirarea, fetița spune: E noul meu ghiozdan. Îți place? Da, e foarte frumos. Dar ce-ai făcut, l-ai stricat pe celălalt? Nu. Am crescut mai mare și acum nu mai am nevoie de el! Apoi, scoate dintr-un sertar al
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
înălțime, ridicat peste ceilalți tovarăși de piatră, adunați ca mulțime în jurul tronului unui stăpânitor, se zărește din depărtări, după cum de pe vârfu-i, când atmosfera e limpede, se văd sclipiri de luminițe în ceață, până la Roman și chiar Iași. Nu e de mirare că, prin exagerare, bătrânii îți spun că de pe el se poate prinde până și luciul Mării Negre, ca niște fluturași de argint. E frumos răsăritul de soare pe Ceahlău, dar nici mânia naturii nu e mai puțin impresionantă. Mai ales când
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pe potecuța ce ducea în pădure. N-am mers noi mult așa și numai ce am auzit un fel de răpăit slab de tobă, undeva, mai depărtișor. Cine o fi bătând acum toba prin pădure? E meștera ciocănitoare, a răspuns mirării noastre moș Vuia. Pasărea asta e doctorul pădurii. Trece din copac în copac, ciocane prin scoarța lor și ascultă cu luare-aminte. Cum simte vreun viermișor pitit pe-acolo, bate cu ciocul până ce îl scoate afară și scapă pădurea de boală
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ochilor, întocmai ca și pe Bărăgan, o netezime aproape ca a mării. Doar unde și unde, dacă zărești câte un pâlc de pădure, ce se ridică deasupra câmpiei, ca o insulă abia răsărită la orizont. Cu atât mai mare e mirarea când, aproape de Brăila, vezi ivindu-se în depărtare un lanț de munți, având profilul culmilor carpatice. Privind peste vapoarele ce lunecă pe Dunăre și peste ostroavele pline de sălcii, “munții” de la Măcin ademenesc asemeni ca și culisele unui teatru. S-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de împărat și începu să vorbească: Oprește-te stăpâne; oprește-te tată! Și abia rosti cuvântul tată, că-i căzură coarnele și pielea de pe el și se ivi băiatul crezut atâta vreme mort. Negură se trase câțiva pași înapoi, de mirare și de bucurie. Băiatul mai vorbi: Lăsați-l pe bătrân în pace, mulțumiți-i că m-o scăpat de la moarte! Dacă nu era el, tăticule, nu-ți mai vedeai băiatul niciodată. Și băiatul povesti tatălui său ce se întâmplase: Precum
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
si a zbughit-o pe portiță, să nu-l mai vadă mama ce face fiindcă stiți? lui Gheorghiță pâinea nu-i place; mănâncă ce-i pe deasupra, iar pâinea o aruncă. Vai, nu-i păcat de-atâta muncă? auzi el cu mirare, când pâinea se rostogoli pe cărare. Cine vorbește? Și despre ce "muncă" pomenește? se opri Gheorghiță pe loc, cu urechea ciulită. Sunt eu, felia de pâine azvârlită. Poate că mâine, dacă vei ști ce comoară se-ascunde într-o felie
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
trec prin inimă ropot de ploi Cu ironice zâmbete calde Înveșmântate în negru puhoi Și lacrimi pierdute-n tornade Întrebările încep să coboare Dănțuind trist în hora uitării Se deschide pe nori câte-o ușă Dar se-nchide cu semnul mirări Braț la braț urmărim alb si negru Confruntare în tainic mister La răspântii urlând negrul se stinge Însă albul iubind se ridică la cer
Lupta nev?zut? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83244_a_84569]
-
un Înalt simț al moralității dacă l-a forțat pe fiul său cel mai mare să se Însoare cu o fată atât de insipidă, atât de lipsită de farmec, care să compenseze zestrea jenant de mică. Nici nu-i de mirare că fiul și-a luat o concubină de Îndată ce și-a permis. Desigur, Mama Scumpă avea altă versiune: „Mama ta“, spunea ea, „a fost fiica unei concubine dintr-o familie din clasa de mijloc. Concubina a născut zece copii sănătoși, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
călătorului. Am făcut tot posibilul ca să le fie bine. Cine? Întrebă Harry. Cine s-a Îmbolnăvit? — Domnul Moff și fiul său. Domnul Bennie și domnișoara Marlena. Dar fiica ei este bine, nu are absolut nimic. Marlena! Biata, nu-i de mirare că l-a repezit. Se simțea oribil. Totul e bine, așadar! Explicația Îl Înveseli. Relația dintre ei doi nu mergea așa de rău cum crezuse el. Deci, ce putea să facă pentru a se simți mai bine? Toate metodele obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
betel și țigări de foi. O să găsească și tăiței. — Ce ciudat, spuse Rupert În seara aceea la cină. Tocmai mă gândeam la tăiței și iată-i. Era probabil unul din alimentele de bază ale tribului, bănuiau ceilalți, Însă era de mirare de ce nu-l serviseră mai devreme. Tăițeii erau delicioși. În seara asta legumele erau mai bune, la fel mugurii proaspeți de bambus și ciupercile de pădure. Chestiile fermentate păreau mai puțin dezgustătoare și, din fericire, nimic nu avea aspect negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o săptămână. În plus, era o măsură preventivă Împotriva uneia dintre cele mai groaznice și mortale boli pe care o putea avea un bărbat, koro, În care organele genitale erau absorbite În corp. Odată ce dispăreau, victima murea. Nu-i de mirare că plantele roșii erau supranumite „a doua viață“. Cu banii câștigați din vânzarea plantei, Pată Neagră și compatrioții săi cumpărau provizii În cantități discrete, de la diverși deținători de magazine, incluzând mâncărurile visate, desigur țesături și delicatese murate. Apoi urcau muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]