3,504 matches
-
culori de pastel, pe o dimensiune retro. „Icoanele” de altădată, din satul copilăriei, își exercită apelul imperios. Prin „amintirile de fum” se întrezăresc, în tihna lor patriarhală și în ritmica eternă a anotimpurilor, casa bătrânească, grădina înrourată și plină de miresme, bisericuța senină, precum și alte înduioșătoare priveliști ale ocrotitoarei „vetre”. Lărgindu-și gama, ciupind energic struna naționalismului, paseistul se dedă unei făloase retorici, cu trâmbițări de vitejii străbune și evocări de cetăți basarabene. Îi reușește însă cu totul altceva, și anume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
grupurile de sunete din cuvintele/ structurile: * meargă, aripioară, hiat, mioriță, sau, bunăvoință, curajoasă, fiu, dulăpior, ie, deasă; * mioară, ai, zmeoaică, datorie, Steaua, iubire, înnoit, vreau, piesă, veșnicie, pieire; * mei,ursoaică, alcool, boală, ziua, diurn, abia, omenoasă, cuvios, sediu; * două, civilizație, mireasmă, contraatac, i-a lăudat, viu, inimioară, băiețel, euro; * deal, lupoaică, euforie, deasă, Eugenia, trei, voia, rai, știam, energie, aveau, piei; * floare, plăpumioară, voie, binevoitor, cuvioasă, eroină, salariu, știa, doi, comoară; * Andrei, aur, leoarcă, de-ai lor, înseamnă, fiu, vulpoi, argintiu
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
mai frumoasă; mi-ar place ca în literatură să fie câți mai mulți scriitori care să scrie astfel. 8. Transcrieți o propoziție subordonată atributivă din textul dat. Testul nr. 7 Se dă textul: ,, Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se gândește? La nimic. Înnumără florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar înnumără florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
trebui să ne însoțească, mai ales atunci când suntem nevoiți să acceptăm declinul și moartea, este răspunsul pe care Domnul, în ajunul pătimirii sale, i l-a dat lui Iuda, oarecum ca leac pentru trădarea sa: «De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinari și să se dea săracilor?» (In 12,5). Risipa necesară, ca expresie a dăruirii exagerate a propriei vieți - dusă până la exces - nu este purtătoare de sens decât, pentru a cita o preafrumoasă expresie a lui
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Aceleași mâhniri ale unei însingurări voite se degajă și din ciclul de catrene Efulgurații, în care poetul, retras dintr-o lume ce-i este străină, sentimentalizează romanțios pe pragul unor iubiri pierdute. De o limpezime cristalină, lirica lui R. aduce miresmele pure ale unor spații agreste sacre, nealterate de surogate ale vieții moderne. Dar poetul însuși e un solitar, un sihăstrit în felul său, rezonanța în actualitate a versului asigurându-i-o meditația profundă asupra eternului uman. SCRIERI: Elegii sub stele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
Lovinescu se retrăgea în fiecare vacanță în tihna orașului unde își concepea opera: Spre seară, după orele de muncă, E. Lovinescu își lua bastonul și pleca la plimbare prin împrejurimile pitorești ale orașului, de unde se întorcea cu sufletul încărcat de mireasma ogoarelor cu rod bogat, a pajiștilor și a poienilor de o rară frumusețe, care-i împrospătau ființa"35. Atmosfera patriarhală l-a inspirat și pe sculptorul Ion Irimescu, permanent legat sufletește de locurile natale: Dorul de Fălticeni e permanent... Acest
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Și-ntind în jos stâncoasele picioare. Noi suntem un popor alpestru și civilizația noastră e de brad și stejar. Ea n-a lăsat ruine de piatră și cărămidă ci numai cenușă. Sarmisegetuza legendară a ars împreună cu ultimii ei apărători în miresme de rășină. Eposul acestui popor de munte care crede în eternitatea lumii a voit să-l scrie în felurite chipuri Eminescu, tentat câteodată de ipoteza germană a vedea acolo în munți cetăți granitice, căci Decebal se întreba din Valhalla: Nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Măr-Putred (nume sugerând imensitatea roadelor) iarba nouă răzbate prin iarba veche și zimbrii se amestecă cu oi sălbatice cu treisprezece coaste. Boabele de grâu sunt grele și tari și au sunet de sticlă. Mierea cea deasă dă o ceară cu mireasmă inefabilă și grea. În această țară minunată nu se fac mari sforțări intelectuale. Copiii învață de ce fuge iepurele la deal și de ce duce câinele ciolanul în gură. Oamenii sunt ceremonioși, fetele rușinoase, coconii domnești hieratici în straie de brocart "mititele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
palidul anacreontic rural G. Tutoveanu, se cade să ne oprim la Corneliu Moldovanu, autor de versuri sacerdotale, de o indiscutabilă puritate de timbru și într-o limbă relativ incoloră dar cu o ușoară aromă biblică, care cântă după Anghel "șoapta miresmelor dulci ca și mierea" a florilor și izbutește mai ales când se coboară la intimități: O, Medy, ochii tăi aș vrea să-i cânt Și părul tău ce-și flutură în vânt Risipa de beteală aurie,- Și gura, și gropița
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai vrea să meargă la bal, când e aproape gata, iar soția aruncă în capul bărbatului un lighean cu apă. Compunerile care exprimă, pe urmele lui Caragiale și Sadoveanu, umorul inocenței, în care se evoacă într-o limbă plină de mireasma moldoveniei și a scripturilor fericirile oamenilor simpli sunt cele mai merituoase. În Timotheiu mucenicul este fermecător stilul biblic prin care preotul și ascultătorul său își îndreptățesc libațiile. Bucata memorabilă a lui Pătrășcanu e Înzăpădiți, analiză a euforiei ebrietății, înrudită cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
voie, pe mână fruntea-mi las să cadă, Și nu știu pentru ce atuncea aș vrea să-ngîn o rugăciune. Interesantă la Anghel apare constituirea unui univers intim al rafinatului, nu cu geologie sălbatecă ci cu "natură moartă". Poetul a cântat mireasma rufelor: Miroasă iarba pătulită a sinziană ș-a sulcină, Miroasă dulce, cum miroasă un așternut păstrat de zestre; Și-n mine, când e întunerec și când se face iar lumină, Ca-ntr-o odaie-n care-apune ori bate soarele-n
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fanfaron și teatral, insinuant și sentimental. Sentimentalismul, care a câștigat adeziunea publicului, este tratat într-un spirit estetizant violent. Poetul pune în fascinarea prin sentiment o grijă excesivă artistică, teatrală și comică oarecum, ca orice mistificație. El arde pentru iubită miresme otrăvitoare în trepieduri de argint, îi presară în pat garoafe și maci, stropește pernele cu parfum de brad și înfige într-o glastră trei ramuri verzi de lămâiță și un ram uscat de eucalipt. Dragostea urmează după acest ceremonial pedant
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
teatrului nostru, stă în explozia juvenilă de poezie mitică, în maturitatea versificației. Versurile au destulă somptuozitate ca să placă în sine, dar și necesara fluiditate spre a nu îngreuia declamația. Călin-Nebunul al lui Eminescu, puțin scurs de miere, dar încă păstrând miresmele, a trecut pe aici. Și peste tot plutește o jovialitate sănătoasă, un umor gras de poveste. În stilul popular al lui Creangă și Eminescu, Alb-împărat are o oratorie sfătoasă de rigă cu suflet țărănesc, arhaic: - Oaspeți dragi, Mărită Doamnă, fetelor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o mare prospețime de impresii în perceperea înfloririi și dezagregării materiei. Sosirea lemnelor de la pădure deșteaptă senzația esențelor: În mers greoi și clătinat, Căruțele cu lemne mi-au adus Din codrii Bîrnovei, de sus, Și în ograda mea au descărcat Mireasmă proaspătă și tare de pădure. Melcul putred găsit sub frunze e prilej de meditație aproape tac-tilă asupra misterului creației: Azi am găsit sub frunzele uscate O galbenă căsuță de culbec, Ușoară, cu lăuntrul alb și sec, Pe care nimeni n-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a odăii, a relicvelor, cu elemente autohtone: În casa amintirii nu-i astăzi și nu-i ieri, Căci orologiul vremii a încetat să bată Și clipa netrăită a înghețat pe el. Dar prin iatac adesea te-apucă și te fură Miresmele cosite a florilor de fân, Păstrate sub răcoarea pânzetului de in. Înlocuindu-se havuzurile cu balta și pășunile franceze cu Bărăganul, căpătăm o pictură superioară de-un impresionism fumuriu și dezolat ca al pânzelor lui Andreescu. Seara la Miorcani aduce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vitale. Poetul are o capacitate extraordinară de a se bucura de prezența materiei. Totul îl îmbată: târgul care "miroase-a ploaie", creșterea "de sfeclă, de mărării, de ceapă", nările boilor cu "miros de lapte și de rîpi", fânul plin de mireasmă udă", bălăcirea porcilor în noroi, răcoarea cărnii cartofului, izul vinului din cramă, parfumul gutuii, aburul jimblei, chiar mirosul de doctorii. Evreu, B. Fundoianu e invadat de o nostalgie de bucolic, caracteristică rasei sale biblice și potrivită vieții evreilor din nordul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
natale", unde retrăiește senzația ieșirii din timp și din sine, stimulat de "aspectul imutabil" al locurilor și de "fibrele încă vii ale vieții de odinioară". Memoria afectivă (și, o dată cu ea, imaginația creatoare) nu se declanșează, deci, pe neașteptate, sub imperiul "miresmelor" inefabile de altădată. Procesul reamintirii lasă aici mai curând impresia unui act reflex, determinat de contactul cu un spațiu familiar, cunoscut încă din copilărie și desenat pe ecranul memoriei prin însăși fatalitatea biologică ce leagă pe indivizi într-o comunitate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
slăbiciunea lui (de... Boubouroche), Bizu se dovedește a fi un adorator rafinat al femeii, un devot al preludiului prelungit, care știe să se bucure din plin de toate mărunțișurile ritualului erotic: glasul iubitei la telefon, fotografiile, scrisorile cu caligrafia și mireasma lor parfumată, zâmbetul și privirea, căldura ori răceala mâinii, atingerea involuntară a unor piese de vestimentație feminină (găsind mantoul Dianei atârnat peste paltonul său, Bizu simți "o voluptate nouă", fetișistă, de mare intensitate, care-i oprește inima în loc) în fine
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Elenă Mircescu „Sunt copilul primăverii, eu vin primul prin zăpadă, chiar prin ger și promoroaca; Nici de viscol nu mă tem!” se fălea un ghiocel în discuția aprinsă ce-o avea c-un brebenel. „Sunt copilul primăverii, vin cu primele miresme port și nume de fetica!” suspina brândușa mică. De la mine-și ia culoarea marea, cerul necuprins! Dintr-un colț, o viorea Suspina de fericire, Măi aprinsă că o stea, Soarele pe cer urcând, Le surâde cald și blând. Luna martie
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Candele cu tămâieri Cântece de mângâieri. Freamăte și șoapte, Sunete de clopote Viorele pe vâlcele, Muguri pe rămurele, Ghiocei și toporași, Mielușei și iepurași; Puișori în pufișori, Stropi de-argint pe mărțișori, Ciripit de ciocârlii, Ouă roșii la copii; Și miresme-ncântătoare De cireși scăldați în floare Toate spun cu-adevărat Că „Hristos a înviat!” De Paști Primăvară, primăvara, Mieii zburda pe câmpii, Flori în soare râd pe-afară Ne vin Paști după Florii, Ouă roșii vom ciocni. Ne-om plimba
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
se vrea, Hora de veseli copii ce se joacă Zarea-i un cântec și cântă cu ea, Inima noastră, a copiilor, parcă Zboară hulubi cu aripi argintii... Ziua copiilor lumii e azi Ziua copiilor țării, a noastră Vin de la munte miresme de brazi Basm al văzduhului, apa albastră Prietenie, soli de pace Poartă cu drag, spre ai lumii copii Zâmbetul lor cel frățesc ni-l întoarce. 1 iunie de Ț. Oancea 1 iunie, tu vii Cu bujori și ciocârlii Și cu
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
1974; Viktor Goleavkin, Tăticul meu drag, București, 1975; Vladimir Piskunov, Andrei Belâi, București, 1975 (în colaborare cu Madelaine Fortunescu și Leonid Dimov), Romanul sovietic, Iași, 1978 (în colaborare cu Alexandra Nicolescu); Irina Guro, Drumul spre Rübezahl, București, 1976; Galina Serebreakova, Mireasmă de mixandre, București, 1976 (în colaborare cu Alexandra Nicolescu); Gheorghi Markov, Siberia, I-II, postafața trad., București, 1976-1984 (în colaborare cu Fănuș Neagu); Aleksandr Vampilov, Vara trecută la Ciulimsk, București, 1977; Nuvele rusești, I-II, București, 1978; Mihail Bulgakov, Ouăle
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
ca după avioane, cu sigurantă nu pot fi mai fericiți ca noi. Ia închipuți-vă,de exemplu,că vă plimbați liniștiți într-o pădure de brazi după o ușoară ploaie de vară, când rășina curge ca mierea pe trunchiurile bătrâne răspândind mireasmă de tămâie; sau, mai simplu, imaginați-vă că mergeți desculți prin iarba verde și mătăsoasă ce se întinde cât vezi cu ochii, că stați întinși pe un braț de iarbă abia cosită și priviți cerul limpede și albastru... albastru... Soarele
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Andrei Simona-Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1195]
-
adesea prin atracția spre vigoarea telurică, spre seve tari, prin poetizarea cu o figurație rubensiană. În butoaie „bolborosește [...] vinul de piatră acrișor”, la jăratic „se rumenesc berbecii în lungi frigări de măr sălbatic”, în „aerul tăiat de păsări se-amestecă miresme tari”, „între spini și verze”, „durerile pândesc [...] ca niște iepuri vii”. În nopțile fără lună, „pășunile au răni: / spinări de cai curbate”. Prin „păduri bătrâne” „trec urșii spre izvoare cu botul sângerând de mure, / un cerb flocos își spală barba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
evocată mai înainte, în vreme ce lunecam încet pe o mare parcă adormită în plină amiază și învăluită în aburi, multe nasuri de pe puntea vasului Pequod se dovediră mai vigilente decît cele trei perechi de ochi“ din vîrfurile catargelor. Adulmecaseră, pasămite, o mireasmă stranie și nu prea plăcută. Ă Pun rămășag că, undeva pe aproape, se află niscaiva cașaloți dintre ăi pe care i-am gîdilat deunăzi cu drugii, spuse Stubb. Eram sigur c-au să-și arate coada pînă la urmă! Deodată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]