17,356 matches
-
naziștii numesc selecție naturală. Pe podea, în capătul biroului, zăcea cufărul care conținea cadavrul, acoperit cu un cearșaf. Am luat două colete mari și ne-am așezat. Illmann dădu cearșaful la o parte și m-am strâmbat un pic când mirosul de animal de casă se ridică să mă întâmpine, făcându-mă să îmi întorc automat capul spre aerul mai bun de peste umărul meu. Da, într-adevăr, murmură el, a fost o vară călduroasă. Era un cufăr mare făcut din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tutun. După ce termină, zâmbi și își ridică sticla: — Atunci să bem pentru pământul care lovește înapoi. Râgâi zgomotos și își aprinse pipa. Norii de fum înțepător care se rostogoleau spre mine precum ceața baltică îmi amintiră de Bruno. Până și mirosul era același cu al amestecului de tutun pe care îl fuma Bruno. — Îl cunoșteai pe Bruno Stahlecker, nu-i așa, Tanchistule? El aprobă din cap, încă trăgând din pipă. Printre dinții încleștați, zise: — Da, l-am cunoscut. Am auzit ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sculpturi din lemn de plută în vitrine de sticlă. Am admirat astea în timp ce a închis și a încuiat ușa de la intrare, iar el menționă că în tinerețe fusese în marina germană și călătorise mult în Orientul Îndepărtat. Conștient acum de mirosul delicios care umplea casa, mi-am cerut scuze și i-am spus că speram că nu deranjam familia de la masă. — Mai e ceva până ne așezăm la masă, zise bătrânul. Soția și fiica mea încă trebăluiesc în bucătărie. Zâmbi nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Ea închise ochii strâns și, lingându-și buza superioară, își frământă mintea pentru a găsi și cel mai mic detaliu: — Țigări, zise ea, după un minut. Nu ca ale lui tati. Deschise ochii și se uită la mine. Aveau un miros ciudat. Dulce și foarte puternic. Ca frunzele de dafin sau de oregano. Mi-am trecut în revistă notițele și, când am fost sigur că ea nu mai avea nimic de adăugat, m-am ridicat: — Îți mulțumesc, Sarah, ai fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
țigările la fel de bine ca tine, profesore. Uneori, un pic de tutun îți rămâne pe limbă sau sub buză. Când fata evreică, cea care a zis că l-a văzut pe omul nostru, a spus că acesta fuma ceva cu un miros dulce, ca frunzele de dafin sau oregano, se referea cu siguranță la hașiș. Probabil că așa le face el să-l însoțească în liniște. Le tratează ca pe niște oameni mari, oferindu-le o țigară. Numai că nu e genu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
posomorât: — Mai bine ați pofti înăuntru, zise el. Îl priveam cu atenție. Fața lui rămase congestionată și în timp ce m-am strecurat pe lângă el i-am putut zări micile broboane de transpirație de pe frunte. Intrând mai mult înăuntru, am simțit un miros cald de săpun și am bănuit că tocmai terminase de făcut baie. Închizând ușa, Herr Ganz o luă înaintea noastră și ne conduse într-un salonaș în care soția lui stătea în picioare, tăcută. Era înaltă și palidă, ca și cum petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
când am fost din nou în mașină. Mă lasă să o duc atâta cu mașina și nici măcar nu mă invită înăuntru. Numai că sunt multe femei așa, pentru care bărbații sunt doar taximetriști cărora nu trebuie să le dea bacșiș. Mirosul puternic lăsat de parfumul Bajadi al tipei mă făcea să mă cam strâmb. Unii bărbați nu sunt deloc afectați de el, dar pe mine parfumul unei femei mă lovește drept în pantalonii scurți din piele. Ajungând înapoi la Alex după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și câteva teancuri de cărți. — Ce amabilitate din partea dumneavoastră să ne primiți atât de repede, zise Hildegard cu grație. Vogelmann se așeză în fața noastră. Chiar și cu un metru de birou între noi, puteam totuși să-i simt răsuflarea cu miros de iaurt stricat. — Păi, când soțul a menționat că fiica dumneavoastră lipsește, normal că am presupus că este oarece urgență. Își trecu palma pe deasupra teancului de coli de scris luând una și un creion: — Când anume a dispărut? — Joi, 22
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
avea sprâncene, iar ochii îi erau pe jumătate închiși, ca niște fante chiar. Amândouă aceste trăsături îl făceau să pară slab și labil, într-un fel care aducea cu Nero. Poate că nu era nici unul dintre aceste două lucruri, deși mirosul de colonie care îl înconjura, aerul mulțumit de sine și felul ușor teatral de a vorbi nu făcură nimic pentru a corecta prima mea impresie. Meseria a făcut din mine un judecător de caractere rapid și destul de exact, iar cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să mă duc la fereastră și să o împing în sus. Dar aproape imediat după ce am intrat în toaletă, aș fi putut să îmi doresc să fiu în altă parte sau cel puțin să port o mască de gaze, căci mirosul de fecale care mi-a salutat nările ar fi întors stomacurile unei clinici întregi de proctologi. Bănuiesc că la asta se referă polițiștii atunci când spun că asta e o meserie împuțită. După părerea mea, mai împuțită decât să trebuiască să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
referă polițiștii atunci când spun că asta e o meserie împuțită. După părerea mea, mai împuțită decât să trebuiască să stai potolit într-o toaletă în care cineva tocmai a reușit o eliminare de proporții cu adevărat gotice nu se poate. Mirosul groaznic fu principalul motiv pentru care am decis să ies afară ca să mă duc în garderobă mult mai repede decât ar fi fost prudent și era cât pe ce să fiu văzut de Weisthor însuși atunci când acesta trecu agale, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe jumătate ceea ce-și spuneau, dar esențialul părea să fie că Reinhard Lange ajungea la capătul utilității sale. Kindermann făcu o încercare slabă de a se scuza pentru iubitul său, dar inima lui nu părea să participe la asta. Mirosul din toaletă era o scenă greu de suportat, dar ceea ce se întâmplă în continuare fu chiar mai dezgustător. Nu puteam să văd exact ceea ce avea loc și nu se rosteau cuvinte. Dar zgomotele a doi bărbați angajați într-un act
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Gollner. — Bine. Să mergem. De afară, fabrica de bere Schultheiss din Kreuzberg, cu cărămizile sale uniforme, numeroasele turnuri și turnulețe, ca și cu grădina măricică, părea să semene mai mult cu o școală decât cu o fabrică de bere. Cu excepția mirosului, care chiar și la două noaptea era suficient de puternic să te înțepe în nări, te-ai fi putut aștepta să găsești încăperi pline cu bănci, nu cu butoaie de bere. Ne-am oprit lângă o gheretă în formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
erorii, trădat - pe el, Reichsführer-ul SS și Șeful Poliției Germane. Pentru bărbatul care se vedea el însuși în rol de papă nazist pentru Antihristul lui Hitler, asta fu prea mult de suportat. Venind suficient de aproape de mine ca să-i simt mirosul coloniei de pe fața lui minuțios rasă, și clipind furios din ochi, cu gura strâmbată de un rictus plin de ură, el mă lovi puternic în fluierul piciorului. Am gemut de durere, dar am rămas nemișcat, aproape în poziție de drepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un filosof bărbat. Bineînțeles, acest comportament semnifică și desconsiderarea conveniențelor, indiferența față de judecata semenilor, recurgerea la metoda ironică, teatralizarea ludică și alte opțiuni dragi filosofilor din triunghiul subversiv, dar nu este indiferent faptul că în această istorioară e vorba de miros, de nas și de registrul asociat în mod obișnuit cu această parte a corpului: a strâmba din nas când e vorba de cineva, a nu putea să-i suferi nici măcar mirosul și alte asemenea expresii din vorbirea curentă. Pentru că nesocotirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
indiferent faptul că în această istorioară e vorba de miros, de nas și de registrul asociat în mod obișnuit cu această parte a corpului: a strâmba din nas când e vorba de cineva, a nu putea să-i suferi nici măcar mirosul și alte asemenea expresii din vorbirea curentă. Pentru că nesocotirea sau uitarea nasului în istoria filosofiei merită să li se consacre un studiu în exclusivitate! Zadarnic am sta să căutăm reflecții, fie ele și modeste, sau analize demne de acest nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
asemenea expresii din vorbirea curentă. Pentru că nesocotirea sau uitarea nasului în istoria filosofiei merită să li se consacre un studiu în exclusivitate! Zadarnic am sta să căutăm reflecții, fie ele și modeste, sau analize demne de acest nume referitoare la mirosuri, parfumuri și miresme în lucrări de filosofie consacrate judecății de gust, esteticii, analizei sentimentelor, emoțiilor și percepțiilor artistice. Totul pentru ochi! Și, de asemenea, o bunăvoință față de ureche, pentru că aceste două organe țin lumea la distanță, spre deosebire de gust, de pipăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
miresme în lucrări de filosofie consacrate judecății de gust, esteticii, analizei sentimentelor, emoțiilor și percepțiilor artistice. Totul pentru ochi! Și, de asemenea, o bunăvoință față de ureche, pentru că aceste două organe țin lumea la distanță, spre deosebire de gust, de pipăit și de miros, care presupun carnea și trupul în totalitatea lui. Imaginea și sunetul dispun de un statut intelectual contestat savorilor, mirosurilor și percepțiilor tactile: gura, nasul și pielea înu doar buricele degetelor, deja atât de restrictive) presupun mucoase și secreții. Dar, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Și, de asemenea, o bunăvoință față de ureche, pentru că aceste două organe țin lumea la distanță, spre deosebire de gust, de pipăit și de miros, care presupun carnea și trupul în totalitatea lui. Imaginea și sunetul dispun de un statut intelectual contestat savorilor, mirosurilor și percepțiilor tactile: gura, nasul și pielea înu doar buricele degetelor, deja atât de restrictive) presupun mucoase și secreții. Dar, mai ales, aceste trei simțuri dovedesc animalitatea care subzistă în om: a atinge, a adulmeca, a amușina, a mesteca, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nările larg deschise, de aspirația gâfâită a unui manifer care caută urma altui animal: pentru a se feri de el, pentru a se apăra ori pentru a-l ataca. Pe potecile năpădite de iarbă, unde ochiul nu se descurcă bine, mirosul nu înșală: urme de urină, de excremente, de glande marcatoare de teritorii, tot atâtea semne și semnale pentru a-ți găsi și ocupa locul într-o lume în care domnește violența și în care moartea pândește permanent, în virtutea logicilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care moartea pândește permanent, în virtutea logicilor de prădători din ordinea naturală. Mai târziu, când se ridică, încetează să mai meargă în patru labe și devine biped, strămoșul omului își eliberează mâinile, își dezvoltă creierul și adaugă un cortex creierului reptilian; mirosul i se atenuează și olfacția își pierde din acuitate. în schimb, i se dezvoltă vederea: vede mai bine. Ochiul, mai elaborat, înlocuiește nasul primitiv; mirosul se estompează în favoarea imaginii, la fel cum se întâmplă și cu pipăitul, înlocuit de auz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
biped, strămoșul omului își eliberează mâinile, își dezvoltă creierul și adaugă un cortex creierului reptilian; mirosul i se atenuează și olfacția își pierde din acuitate. în schimb, i se dezvoltă vederea: vede mai bine. Ochiul, mai elaborat, înlocuiește nasul primitiv; mirosul se estompează în favoarea imaginii, la fel cum se întâmplă și cu pipăitul, înlocuit de auz. Astfel încât cele cinci simțuri fac obiectul unei adevărate ierarhii la filosofii oficiali: simțurilor nobile li se atribuie un statut invers celor al simțurilor de disprețuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Pe acest principiu, săvârșind aceeași aproximație logică, unii conchid că tabloul ciumei din finalul poemului rămas neterminat se datorează unui martor direct, fiindcă este prea bogat în detalii morbide vizibile doar la fața locului. Prea multă precizie, prea multe culori, mirosuri, prea multă minuțiozitate, o prea bună cunoaștere a sufletului omenesc surprins într-un asemenea moment, prea multă înțelepciune pentru un singur om. Deci Lucrețiu a trăit ciuma. Și încă un deci: a și murit de ciumă, în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pentru investigație. Să ne folosim de simțuri, desigur, să nu uităm că orice cunoaștere le implică, evident, dar să nu ne mulțumim cu asta și să adăugăm capacitățile deducției, rațiunii și reflecției. Să plecăm de la ceea ce ne învață văzul, auzul, mirosul, pipăitul, gustul, da, dar pentru a ajunge la certitudini prin intermediul unei operații intelectuale deductive. Plecând de la firele de praf care dansează într-o rază de lumină, abderitanii au dedus existența unor particule microscopice, invizibile, dar foarte reale. Punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pomenirea unui câine cu numele nemțesc, e drept (dăruit autorului de un prieten franc). Crescut însă la Isarlîk. Fuge-n lume, Se înnoadă! Primăvară belalie, Insomnii de echinox, Dimineți, lăsați să vie Cum venea, băiatul Fox: Capul, cafeniu pătat, Cu miros de dimineață, De zăvozii mari din piață În trei locuri sângerat, Îl lipește de macat, Ochii-ntoarce, a mirare, Din piept mare: Ce lătrat! Pomi golași și zori de roșuri! (E aprilie, nu mai) Forfotă de fulgi pe coșuri, În
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]