202,454 matches
-
ne-a învățat că, oricît de violentă ar fi negarea creației artistice și oricît de pătimașă contestarea ei de către avangarde, acestea sfîrșesc fatalmente prin a se topi la rîndul lor în humusul literaturii. O carte inspiră o alta, devenindu-i model, sursă de motive, rezervor de topoi, punct de referință (fie și pentru o raportare polemică). Literatura funcționează după principiul tutelar al autogenezei și autotelismului. Cărțile descind din cărți, iar, în spațiul artistic, noutatea absolută rămîne doar un mit. Neexistînd creație
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
și ilustrează o tipologie cu sursa în viață, ci invers." Pecetea literaturii se așază peste lume. Scriitoarea identifică două ipostaze ale cratilismului, coexistente, dar în pondere diferită în operele atinse de "melancolia descendenței": "Pe de o parte, preocuparea pentru sursele, modelele, principiile generative ale literaturii. Pe de alta, interesul pentru desfășurarea concretă a procesului care se bizuie pe acele surse, paradigme și principii". Există autori, precum Ștefan Bănulescu, George Bălăiță sau Marin Sorescu, pentru care "rememorarea e predominant matricială", o "nostalgie
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
spre rememorarea "repertorială", spre "manifestarea concretă a repetiției" și spre "figurile" ei, spre arhetipuri. în oricare din aceste două variante, afilierea regresivă presupune - în termenii lui Jakobson - activarea funcției paradigmatice și o desfășurare pe axa verticală ori - conform lui Lotman - modelul cultural semantic. Numeroasele și convingătoarele analize pe care le face Monica Spiridon demonstrează faptul că memoria culturală și conștiința descendenței se imprimă la toate nivelele textului, de la stratul diegetic (personaje coborînd dintr-o cazuistică literară, secvențe narative recognoscibile, destine ce
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
într-un adevărat "spectru de nuanțe retorice", "atribuite în anumite texte personajelor, transferate, în altele, instanței auctoriale și, deci, convertite în conștiință estetică". Autoritatea ascendenței literare e acceptată cu resemnare sau naște revolta; prilejuiește ireverența, ironia și maliția ori cultul modelelor, devine obiect al parodiei sau, dimpotrivă, al reluării pioase. Ea este privită ca motiv de orgoliu, atestînd noblețea spiritului și apartenența la vița aristocratică a literelor, ori provoacă frustrarea și resentimentul față de modelul tiranic. De fiecare dată, însă, această nobilă
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
prilejuiește ireverența, ironia și maliția ori cultul modelelor, devine obiect al parodiei sau, dimpotrivă, al reluării pioase. Ea este privită ca motiv de orgoliu, atestînd noblețea spiritului și apartenența la vița aristocratică a literelor, ori provoacă frustrarea și resentimentul față de modelul tiranic. De fiecare dată, însă, această nobilă "melancolie" descătușează forțele creatoare. Contrar opiniei curente, nu avem de-a face cu o maladie specifică literaturii acestui secol și nici măcar postmodernismului, așa cum își imaginează unii. O spune autoarea cît se poate de
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
minciună și a continuat cu o crimă. Au urmat alte minciuni, intersectate de diverse alte crime, ba în masă (vezi minerii), ba individual (vezi răfuielile cvasi-cotidiene între bandele de escroci). Vreme de zece ani, acești nefericiți n-au avut un model pe măsura aspirațiilor și așteptărilor furibunde încurajate de gurile strâmbe de minciună ale politicienilor. De la an la an, de la mandat la mandat, de la președinte la președinte, au așteptat ca laptele și mierea să curgă din abundență în gurile lor larg
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
pe căi emoționale. Dată fiind importanța comunicării afective în cazul alternării, înțelegem mult mai bine importanța literaturii în arsenalul propagandistic comunist. Ea are menirea de a construi cadrul emoțional al re-socializării politice, al convertirii ideologice; de a facilita identificarea cu modelele socializatoare ("alții semnificativi", vezi "personajul pozitiv") și mai puțin de a transmite informații, de a stimula gîndirea. Firește, alături de maniera de a simți găsim și moduri de a evalua, de a înțelege etc., constituindu-se într-un habitus ideologic, mai
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
de la Biblioteca Centrală "M. Eminescu"; între ele, des citați N. Spătaru Milescu, dar și contemporanul Cornel Ungureanu, precum și cărți de istorie a culturii chineze. Călătorul ieșean nu se entuziasmează dar nici nu cîrtește; constată, descrie, face comparații și dacă descoperă "modele" ori măcar fapte ce merită urmate, acestea aparțin în exclusivitate profesiunii sale (de scriitor) și nu mai puțin pasiunii sale (cea de muzeograf, de șef al "Atelierului de potcovit inorogi" de la Casa Pogor). Iată: "China e un conglomerat fantastic de
O experiență culturală by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16536_a_17861]
-
care au votat în totalitate alipirea la România Mare și i-au favorizat în schimb pe maghiari, care și-au făcut netulburați mendrele, ca și pe evreii care s-au consolidat în toate orașele de peste munți. Eliade oferă guvernanților români modelul celor din Iugoslavia și Ungaria, ambele state autoritare. Și iată ideea centrală a acestei critici, pe care, dacă o vom citi cu atenție, o vom regăsi în multe dintre atacurile contra guvernanților actuali. "Luntrea condusă de piloții orbi se lovise
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
ceea ce el socotește a fi o criză de inteligibilitate a unor principii esențiale comportamentului uman, așa cum au fost ele moștenite de la secolele anterioare: activul și pasivul. Secolul al XVII lea, observă în justificarea demersului său autorul, a propus mecanismul drept model explicativ al universului. Conform unui asemenea model, fenomenele lumii înconjurătoare se produc și se justifică în termeni cauzali, și nu în vederea atingerii unor scopuri, a împlinirii unei finalități. A urmat secolul al XVIII lea, care a preluat de la anteriorul noțiunea
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
de inteligibilitate a unor principii esențiale comportamentului uman, așa cum au fost ele moștenite de la secolele anterioare: activul și pasivul. Secolul al XVII lea, observă în justificarea demersului său autorul, a propus mecanismul drept model explicativ al universului. Conform unui asemenea model, fenomenele lumii înconjurătoare se produc și se justifică în termeni cauzali, și nu în vederea atingerii unor scopuri, a împlinirii unei finalități. A urmat secolul al XVIII lea, care a preluat de la anteriorul noțiunea de cauzalitate adăugînd însă o critică severă
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
omogene - în care aristocratul tradițional se împărtășește alături de țăran din cultura populară). La Sadoveanu e vizibilă, în schimb, latura semicultă, de obicei ironizată, a unei specii de graniță: care preia din poezia populară formule fixe și versificație, dar urmează și modele culte, pe care le vulgarizează. Categoriile "impure" - în acest caz, e vorba de un fenomen de mixtură între oralitate și scris - au fost în genere neglijate de folcloriști. Altminteri, pentru o analiză a raportului dintre scris și oral, dintre o
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
creează prin jocul atributelor o curbă descendentă (binecrescut, imposibil de modernizat, emfaze dizgrațioase și amenințătoare). Acumulările de tensiuni negative pun în valoare surpriza, cu întreaga ei energie simbolică (lumina). Cu alte cuvinte, "finalul în poantă", "structurare cu adaos de sens", modelul de producere cel mai simplu, ca execuție (oare?), dar prin care se emite mesajul cel mai puternic, cel mai angajant și cel mai încrezător: ieșirea din tragic. Profesorul Negrici spunea cu totul altceva decât dacă îi place sau nu să
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
sau altul, și lucrul se poate constata urmărind biografiile auctoriale, scriitorii de valoare au făcut ei înșiși experiența acestei măreții. Tot avea Iona senzația de a fi "geamăn" și nu știa cu cine. Ei bine, a fost geamăn cu acest model existențial, "o iluminare născută în miezul ființei", care a dat sens vieții intelectuale într-o epocă absurdă. De aici ar trebui să pornească ierarhiile literare, de la o definiție complexă a operei, ca raport între creativitatea individuală și ritmurile inconștientului colectiv
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
de a-l defini. Ce se întâmpla, de fapt? Se forța dinspre critică înspre literatură, dinspre rețetă către practică, reanimarea genului consacrat vieții personale. Se scriau, de asemeni, studii despre epistolar. Cu alte cuvinte, critica presa asupra literaturii ca să producă modele de existență normală, să îi reînvețe pe oameni să se perceapă și să se accepte ca indivizi, cu tot ceea ce decurge din această condiție. Nu e puțin lucru. Aceasta a fost rezistența prin cultură, un "acasă" axiologic și o pedagogie
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
farmacie, aflată la parterul casei în care au locuit. Și totuși tînăra de la etaj a dus o viață mai puțin sterilizată, a avut diverse aventuri, a locuit singură, a scris în tinerețe o carte, s-a măritat cam fără pasiune. Modelul părinților n-a funcționat și cu produsul acelei căsnicii pasionale. Pe cît de neverosimil s-au iubit ei, pe atît de neverosimil se suportă Florence și Vincent. Totul se prăbușește fără zgomot așa cum toată povestirea e construită oarecum in sotto
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
tinerețe fără bătrînețe. Aș mai adăuga un singur lucru: poate că cititorul de azi are nevoie tocmai de o asemenea literatură fără încrîncenare, simplă, dar deloc simplistă, ușor de citit și greu de uitat. Elveția se dovedește încă o dată un model. Yvette Z'Graggen, La Punta, roman. Traducere și postfață de Henri Zalis, Editura Vremea, București, 2000, 200 p., f.p.
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
muncii. În consecință, cu cît faci mai bine un lucru, raportîndu-te în mod constant la valoare, cu atît ești respins de cei din jurul tău, care preferă să parvină pe alte căi ce exclud, în mod evident, munca, dar includ corupția. Modelul cel mai la îndemînă, în cea de-a doua direcție, îl oferă aleșii de toate culorile din ultimul deceniu. Ei toți ar trebui să știe că nu sînt deloc originali. Aceeași anormalitate, mai sus pomenită, conduce la o preferință cel
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
până de curând, pe de altă parte să dezamorseze prejudecățile cu privire la Europa. În ceea ce privește ideologia de dreapta, Adrian Marino e tranșant într-un subcapitol intitulat Teoriile antieuropene: Nae Ionescu, Noica, }uțea. Scurtele analize și concluziile teoriilor celor trei din Roza vânturilor, Modelul cultural european și Proiectul de tratat, Eros... nu mai lasă loc nici unui comentariu. Bun cunoscător al istoriei ideologiei românești, Adrian Marino face apel la exemple din istoria noastră cultural-politică pentru a demonstra deopotrivă tradiția și deschiderea istorică a românilor spre
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
prezentat acum cîțiva ani în această rubrică, dicționarul latinismelor și volumul care îl însoțește nu sînt de fapt destinate doar filologilor. Ele oferă cea mai bună orientare pentru cei care vor stabili compatibilitatea sau unificarea terminologiilor, ținînd cont de tradiții, modele și norme de adaptare; de asemenea, pot contribui la programele pentru învățarea în interrelație, "una prin alta", a limbilor romanice. Parte a unor proiecte de mare actualitate, dicționarul va fi de acum încolo un instrument indispensabil, iar volumul de sinteză
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
germani din Aktionsgruppe Banat. (Fără ei, Semnul, Punct oferă indicii clare pentru această filiație.) Grupul activ la începutul deceniului opt și care a dat scriitori ca Rolf Bossert, Richard Wagner, William Totok, Herta Müller i-a oferit remarcabilei autoare "optzeciste" modelul unei implicări reale, în și prin poezie, dincolo de bariera protectoare a evazionismului estetic și a textualismului postmodernist. , inervat de ticăloșiile și mizeriile livrate ca hrană spirituală, scandalizat de dispersia Răului și alcătuit pe un întreg portativ al protestului, este în
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
și 87). E diminuat, chiar neutralizat, accentul ardelenesc, remarcat de G. Călinescu în coloratura lexicală a poeziei coșbuciene. Versificația ușoară construiește o poezie a elogiului solar, a muncilor câmpului, o poezie a celebrării naturii și a anotimpurilor. Uneori e adoptat modelul folcloric, ca într-un fel de invocație sau descântec: "Ieși, sfântule soare!/ Ieși din închisoare!/ De ne adu zorile,/ Cu privighetorile,/ ?i-ncălzește florile!/ Ieși din nor, de după nor!/ Dă verdeață luncilor!/ Loc de joc copiilor!" (Cântecul soarelui, p. 89
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
complexă într-o facultate de artă nu mai este de mult o vorbă în vînt sau, dimpotrivă, o prețiozitate. Orizonturile se deschid, interferează, se populează prin lectură, cultură, tipuri de experiențe, prin imagini, prin spații, oameni, povești, culori, sunete, gesturi, modele. Sau cam așa ar trebui să fie. Problema este, de fapt, una singură. Flexibilitatea celor care îi învață pe ceilalți, a profesorilor, cu alte cuvinte. Curiozitatea și prospețimea studenților se întreține și prin seducția modelului, prin știința cu care strecoară
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
oameni, povești, culori, sunete, gesturi, modele. Sau cam așa ar trebui să fie. Problema este, de fapt, una singură. Flexibilitatea celor care îi învață pe ceilalți, a profesorilor, cu alte cuvinte. Curiozitatea și prospețimea studenților se întreține și prin seducția modelului, prin știința cu care strecoară în termeni conștiința libertății interioare, prețuirea datelor native și însoțirea lor cu o muncă nespusă, continuă. Exercițiul acesta este, poate, dintre cele mai dificile. Există instalată, de pildă în teatru, un soi de comoditate a
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
complexe în fața miturilor de tot felul (de la cele ale lumii literare, la cele politice), atitudinea de frondă cordială, relaxată, la adresa mecanismelor administrative, aderența, cu elan quijotesc, pentru tot ce este tînăr și tot ce e nou, admirația necondiționată în fața marilor modele Eminescu și Călinescu, neobosita luptă pentru apărarea miturilor fondatoare, în contrast cu demitizarea vieții literare (și nu numai) de azi, micile sale țîfne și lamentări, fac interesant aproape orice rînd scris de Marin Mincu. De fiecare dată autorul are ceva de spus
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]