3,889 matches
-
burghez cosmopolit". Totuși, în decembrie 1956, la Muzeul de Artă al Republicii din București s-a deschis prima expoziție personală Brâncuși din Europa. Abia în 1964 Brâncuși a fost "„redescoperit”" în România ca un geniu național și, în consecință, ansamblul monumental de la Târgu-Jiu cu "Coloana (recunoștinței) fără sfârșit", "Masa tăcerii" și "Poarta sărutului" a putut fi amenajat și îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac și fusese foarte aproape de a fi fost dărâmat. Constantin Brâncuși i-a făcut
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
librărie și o galerie de portrete a episcopilor de Vârșeț. "Konkordija" este o cladire stil clasicist construită în 1847 și cumpărată în 1852 din nevoia de spațiu a capelei Sf. Roka. Alte monumente din oraș sunt "Catedrală Ortodoxă" și "Catedrală Monumentala", construită în stil pseudogotic, cu un interior impresionant.
Vârșeț () [Corola-website/Science/297185_a_298514]
-
1736 începe reconstrucția și modernizarea băilor, a căilor de acces, grănicerii bănățeni construind aici majoritatea edificiilor din stațiune, care poartă amprenta unui baroc austriac impresionant. Se cuvine să pomenim aici de faptul că în anul 1999, Termele Romane cuprinse în monumentala construcție a hotelului Roman au fost redate, după 2000 de ani, în circuitul turistic astfel încât vizitatorii hotelului au posibilitatea să urmeze tratamentul balnear în aceleași condiții cu cele ale guvernatorului provinciei, generalul roman Marcus Aurelius Pius. În 1736, generalul Andreeas
Băile Herculane () [Corola-website/Science/297208_a_298537]
-
răspândirea și acceptarea termenilor pentru evidențierea orientării sexuale. Magnus Hirschfeld este primul psihiatru care militează consecvent pentru ideea că homosexualitatea nu este nici viciu, nici boală, ci o variantă naturală, înnăscută și explicabilă biologic a instinctului sexual. În lucrarea sa monumentală intitulată "Die Homosexualität des Mannes und des Weibes" („Homosexualitatea bărbatului și a femeii”), apărută în 1914, Hirschfeld folosește alternativ terminologia lui Kertbeny și pe cea a lui Ulrichs, la care adaugă și varianta feminină "Urninde". Astăzi, cuvinte uzuale la vremea
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
provinciei Schleswig - d. 1 noiembrie, 1903) a fost un istoric și jurist german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1902. ""Cel mai mare maestru în viață al timpului nostru în arta redării istoriei, luând în considerație mai cu seamă monumentala sa Istorie a Romei"". S-a născut în anul 1817, la Garding, în Schleswig. Tatăl său, Jens Mommsen, a fost pastor luteran. Studiează dreptul la Kiel (1838 - 1843). După susținerea tezei de doctorat, își câștigă existența predând istoria și geografia
Theodor Mommsen () [Corola-website/Science/298183_a_299512]
-
Academiei Române (1928). Ulterior a fost profesor la Muzeul Național de Istorie Naturală din Paris. A fost printre primii savanți care au admis realitatea derivei continentale, deși în acea perioadă nu putea încă fi demonstrată geologic, deoarece "Geneza faunelor terestre" (titlul monumentalei sale lucrări, apărută în 1940) nu putea fi biogeografic explicată decât prin despărțirea continentelor actuale dintr-o masă continentală unică, conform ipotezei lui Alfred Wegener. În activitatea sa entomologică, s-a ocupat îndeosebi cu studiul lepidopterelor, alcătuind o colecție cu
René Jeannel () [Corola-website/Science/298219_a_299548]
-
bogat împodobite. Ei nu urmăreau doar să înfrumusețeze obiectele. Sculptând zei sau simboluri sacre pe unelte și arme, erau încredințați că acestea vor fi mai eficiente. O dată cu dezvoltarea așezărilor și orașelor și atingerea prosperității statale, templele impresionante, palatele și construcțiile monumentale au fost decorate cu sculpturi și picturi ce înfățișau modul de viața al oamenilor. De la frescele din Micene până la sculpturile funerare din Egipt și de la sculpturile olmecilor până la ceramica pictată în China, arta oamenilor din antichitate ne-a dat posibilitatea
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
Mare. Sistemul artistic, vast și complex, impune existența unor meșteșugari specializați. Arta are valențe simbolistice și religioase și are ca temă centrală nemurirea, în special a faraonului , care era venerat asemeni unei divinități. De aici și existența unor mari opere monumentale. Influența artei egiptene se exercită asupra celei copte și bizantine. Arhitectura în Egiptul antic se caracterizează prin monumentalitate. Sunt utilizate mari blocuri de piatră și coloane solide. Cele trei mari tipuri de monumente funerare sunt: Altă categorie de construcții monumentale
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
monumentale. Influența artei egiptene se exercită asupra celei copte și bizantine. Arhitectura în Egiptul antic se caracterizează prin monumentalitate. Sunt utilizate mari blocuri de piatră și coloane solide. Cele trei mari tipuri de monumente funerare sunt: Altă categorie de construcții monumentale o constituie templele. Acestea sunt precedate de o alee mărginită de sfincși și obeliscuri. Urmează o pereche de ziduri trapezoidale susținute de piloni și sala hipostilă în care se află altarul. Cele mai celebre sunt templele de la Luxor, Karnak, Philae
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
1050 î.e.n. și 700 î.e.n. Vasele erau împodobite cu ornamente măsurate cu precizie și, ulterior, cu meandre și cu reprezentări statice de figuri umane și animale. În perioada arhaică de la jumătatea secolului VII î.e.n., au apărut două tipuri de sculpturi monumentale: "KOUROS" și "KORE". "Kouros" reprezenta un bărbat gol, un zeu războinic, tânăr și puternic. În cazul lui se respecta simetria și frontalitatea, trăsături definitorii pentru arta egipteană. Echivalentul feminin era "Kore", o tânără femeie stând în picioare, înfășurată într-o
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
proprie, specifică, în portrete și reliefuri. Busturile care reproduceau fidel subiectele erau populare grație cultului străbunilor din perioada republicii, până în 27 î.e.n. În timpul domniei primului împărat roman, Augustus, când au fost promovate științele și artele, în portretistică a apărut stilul monumental. Statuile conducătorilor, reliefurile funerare, arcurile de triumf și columnele redau scenele de luptă și evenimentele istorice. Printre cele mai valoroase monumente arhitectonice sunt: Colosseumul, Forumul Roman, Panteonul, Arcul lui Constantin. În domeniul sculpturii, printre cele mai valoroase lucrări se situează
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
chipurilor la peisajele în locul fundalelor aurii tradiționale. Picturile pe lemn, în contrast cu cele murale, erau folosite mai ales la altare și la lucrările devoționale. Bisericile gotice aveau puțin spațiu pentru picturile murale, cu excepția coloanelor și bolților. De aceea s-au dezvoltat monumentalele ferestre cu vitralii. S-au remarcat frescele lui Giotto în Assisi și Florența și picturile murale ale lui Pietro Lorenzetti în Palazzo Publico din Siena. Spre deosebire de acesta, construcțiile nu mai sunt greoaie, întunecoase, ci înalte, zvelte, cu interiorul bine iluminat
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
fiul său Teodosie, așternuse pe hârtie nu numai principii de guvernare politică a statului, principii morale de educare a tineretului, ci și principii de guvernare a sufletului, care oferă celor ce le vor urma moștenirea adevăratelor valori, cele spirituale. Această monumentală lucrare a fost creată între anii 1513-1521. În volumul „"Monumenta Romaniae Vaticana"” apărut în 1996, Dumitriu-Snagov a prezentat dovezile referitoare la faptul că „învățăturile” lui Neagoe Basarab au fost ulterior plagiate pentru Ivan cel Groaznic. Plagiatul a fost executat de
Neagoe Basarab () [Corola-website/Science/297451_a_298780]
-
La izbucnirea Războiului Civil Spaniol în 1936, Alcazarul din Toledo a fost asediat de forțele Republicane, rezistând cu succes acestor atacuri. Orașul Toledo a fost declarat Patrimoniu Mondial de UNESCO în 1986, pentru o scară largă a patrimoniului cultural și monumental ca una dintre fostele capitale ale Spaniei și locul de coexistență a culturilor crestină, evreiască și mauritană. Mulți oameni celebri și artisti s-au născut sau au trăit în Toledo, inclusiv Al-Zarqali, Garcilaso de la Vega, Alfonso X și El Greco. Începând
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
în perioada 1468-1475, fiind ctitorit de Ștefan cel Mare. Din Curtea Domnească s-a mai păstrat doar o parte din pivnițele casei domnești (unde se află acum o expoziție muzeală) și porțiuni din zidul de incintă. Biserica zidită în 1497-1498, monumentală și elegantă, este caracteristică stilului arhitectural moldovenesc din acea perioadă, îmbinând tipul cu plan dreptunghiular și bolți semicilindrice cu cel trilobat și turla pe naos. Turnul, construit în 1499 din piatră brută și întărit cu patru contraforturi ce-i subliniază
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
să capete aspectul său modern actual cu bulevarde largi ce radiază dintr-un centru, acum, destul de înghesuit. Carol III a comandat noile proiecte ale orașului la trei arhitecți neoclasici ai timpului: Francisco Sabatini, Ventura Rodriguez și Juan de Villanueva. Arcurile monumentale din Plata de la Independencia și Puerta de Alcalá au fost construite în 1778. Puerta del Sol, o altă emblemă a Madridului, datează tot din această perioadă. Toate distanțele din Spania au ca punct de referință o piatră care este situată
Madrid () [Corola-website/Science/296725_a_298054]
-
Templul evreiesc din Cernăuți a fost un monumental lăcaș de cult evreiesc din orașul Cernăuți (pe atunci în Imperiul Austro-Ungar, astăzi în Ucraina) care a existat în perioada 1878 - 1941. El a fost construit în stil neo-maur. Sinagoga a fost confiscată de guvernul sovietic în 1940 și incendiată
Templul din Cernăuți () [Corola-website/Science/317033_a_318362]
-
Marele Arc), este un monument situat în cartierul de afaceri la Défense la estul Parisului, pe teritoriul comunei Puteaux. Președinții Georges Pompidou și Valéry Giscard d'Estaing au avut ca proiect marcarea axului istoric al Parisului printr-o operă arhitecturală monumentală. Cel care concretizează în final aceste proiecte este președintele François Mitterrand sub numele de „proiect Cap Défense”. Etablismentul public pentru amenajarea regiunii La Défense (EPAD) lansează în 1982 un concurs internațional de arhitectură. Acest concurs reunește 424 de proiecte anonime
Grande Arche () [Corola-website/Science/317066_a_318395]
-
î.Hr. și aceasta conform preceptelor faraonului Akhenaten, conform cărora artistul trebuie să fie cât mai realist. De asemenea, și la mormântul lui Tutankhamon s-au găsit obiecte de artă valoroase (aur, pietre prețioase, alabastru). Una din marile realizări ale artei monumentale egiptene o constituie complexul arhitectural de la Abu Simbel (c. 1250 î.Hr.). Acesta se compune din temple cioplite direct în stâncă realizate în perioada faraonului Ramses al II-lea. Sunt remarcabile grupurile statuare care ornează aceste construcții. Statuia faraonului, aflată într-
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
este bustul împăratului Constantin. Un exemplar care a supraviețuit timpului, în ciuda distrugerilor datorate invaziilor barbare sau reconstrucției realizate de creștini, este statuia ecvestră a împăratului Marcus Aurelius, ce datează din perioada 161 - 180 d.Hr. Creștinismul timpuriu respinge sculptura religioasă monumentală, distanțându-se astfel de arta păgână și îndreptându-se către sculpturile de mici dimensiuni și basorelief: urne, relicvarii etc. Creștinii au preluat de la romani doar tematica busturilor și a reliefurilor de pe sarcofage. Arta devine austeră și are ca scop principal
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
tematica busturilor și a reliefurilor de pe sarcofage. Arta devine austeră și are ca scop principal educarea maselor, predicarea noii religii în contextul în care cei mai mulți erau analfabeți. Sculptura rămâne strâns legată de arhitectura bisericească. Nici arta bizantină nu promovat sculptura monumentală, dar a realizat numeroase reliefuri în fildeș și ornamente arhitectonice sub formă de basorelief. În vestul Europei însă stilul monumental statuar cunoaște o înflorire, mai ales în perioada lui Carol cel Mare și a lui Otto cel Mare, atât la
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
în contextul în care cei mai mulți erau analfabeți. Sculptura rămâne strâns legată de arhitectura bisericească. Nici arta bizantină nu promovat sculptura monumentală, dar a realizat numeroase reliefuri în fildeș și ornamente arhitectonice sub formă de basorelief. În vestul Europei însă stilul monumental statuar cunoaște o înflorire, mai ales în perioada lui Carol cel Mare și a lui Otto cel Mare, atât la curtea imperială, cât si în cadrul bisericilor. Stilul este preluat și de biserica anglo-saxonă, unde întâlnim lucrări din metal prețios pe
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
fine, cu ochi migdalați, cu pomeți proeminenți, nas mic si surâs suav, apare un oarecare manierism. Acest stil se regăsește la "Îngerul surizând" din Catedrala din Reims, stil care evoluează pe durata întregului secol al XIII-lea, în arta statuară monumentală precum și în artele decorative. Statuile de devoțiune se multiplică, iar "Fecioara cu pruncul" devine o temă favorită. Paralel cu acest stil elegant, în plastica funerară se dezvoltă un curent realist care cunoaște un mare avânt, începând de la sfârșitul secolului al
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
America de Nord, materialul utilizat cu predilecție era lemnul din care se confecționau stâlpi pentru totem, măști, bărci. Câteva exemple: măștile zeului ploii de la Teotihuacán (datată acum circa două milenii), marile statui de războinici de la Tula (de acum un mileniu) și sculpturile monumentale ale aztecilor (de acum 500 de ani). Apariția culturii europene catolice a adaptat cultura locală la cea barocă obținându-se drept rezultat un stil hibrid. Astfel, în America de Nord, sculptura reflectă combinarea celor două valori principale europene: tradițiile civice republicane romane
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
urmărește evoluția arhitecturii de la primele locuințe construite de omul primitiv până la structurile monumentale moderne, arhitectură ale cărei stiluri au avut diverse forme, în funcție de spațiul geografic și perioada istorică respectivă. Primele locuințe folosite de oameni erau temporare și mobile, reflectând stilul de viață nomad, de tipul vânător-culegător. Materialele ușor transportabile, cum ar fi pielea
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]