73,760 matches
-
evitate în această ediție, consacrată, cum se vede, mai ales, creației sale prozaistice). Să adaug că scriitorul, fire bolnăvicioasă, care a avut parte de o copilărie și o tinerețe frustrantă (tatăl s-a sinucis), trăind, chinuit, numai 35 de ani, murind de o operație neizbutită în ianuarie 1937, profesor de franceză prin provincie (Galați, Constanța) și numai puțină vreme înainte de sfîrșitul prematur a izbutit să se reîntoarcă în București, ca profesor de franceză la școala monahală din Cernica. Cu siguranță că
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
operație neizbutită în ianuarie 1937, profesor de franceză prin provincie (Galați, Constanța) și numai puțină vreme înainte de sfîrșitul prematur a izbutit să se reîntoarcă în București, ca profesor de franceză la școala monahală din Cernica. Cu siguranță că dacă nu murea înainte de vreme, repet, la 35 de ani, creația sa ar fi fost mai bogată, încununîndu-i artisticitatea și așa remarcabilă. Parcă pîndit de sfîrșitul lui prematur, opera lui Holban e acaparată de ideea morții, ca motiv obsedant, excelent demonstrată în romanele
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
Acești dascăli, de fapt, sugerează autorul, s-au aplatizat de mediul provincial în care trăiesc, unde marile performanțe intelectuale nu sînt posibile. Și ni se induce, magistral, teama acută a autorului de ratare. În excelenta nuvelă Bunica se pregătește să moară scriitorul surprinde, în tonuri melancolice potrivite, situația fatală a bunicii ajunsă, obosită, dar încă dornică de viață, la vîrsta venerabilă de 80 de ani. "Bunica se teme de moarte! Degeaba se gîndește că bunicul, tovarășul ei de toată viața, o
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
surprinsă însă cu multă eleganță și rafinament. Pe scena textului, lumea ni se înfățișează ca un veritabil spectacol și nu e de mirare că o dată teatrul demolat, personajele animate de pasiune până la dăruirea totală se despart, părăsesc târgul sau chiar mor. "Orașul nu produce decât: serbări, festivități nesfârșite, dueluri, povești galante, literatură, pictură, grădinărit, bârfă, zvonuri, execuții, procese, jalbe, muzică, dans, coride, broderie, aurărit, croitorie" (p. 47). La fel viața însăși; viața ascunsă cu totul în spatele scenei sărutului matern din tabloul
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
dacă omitem două-trei acte de caritate ale fostei noastre organizații de breaslă din anii refugiului la Iași, începînd din toamna lui 1916. Evocarea enumeră pe acei scriitori care s-au înrolat, au fost răniți, au fost luați prizonieri sau au murit pe frontul primei conflagrații mondiale. Date utile, deși cunoscute, ca un fel de prelegere didactică. Ar fi bine dacă dascălii noștri de literatură le-ar aminti elevilor contemporani în intervalul dintre două escapade la discotecă numit proces de învățămînt. Ceea ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16074_a_17399]
-
în Sussex în perioadele în care soțul ei era plecat. Iar în timpul războiului, Woolf s-a mutat lîngă locuința lui Trekkie și a surorii ei Alice (suferindă de o gravă deprimare, ca și Virginia, motiv din care și ea a murit mai tîrziu), iar în cele din urmă s-au mutat o vreme cu toții în casa lui Woolf. După război, Trekkie a locuit, alternativ, atît cu Ian, cît și cu Leonard, într-un mènage à trois pe care îl numim așa
Noi scrisori de dragoste by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16073_a_17398]
-
Și atunci, să ne mai mirăm că viața spirituală a românului arată cum arată și că degradarea fibrei naționale a atins cotele disoluției finale? A devenit aproape de prost gust să mai vorbești despre cultură într-o țară în care se moare de foame. Dar am să replic: se moare de foame tocmai pentru că nu avem cultură! Doar o populația abrutizată, niște humanoizi ce ies din starea de toropeală extatică doar la auzul manelei (corespondentul vechiului bici aplicat pe spinarea vitelor) și
Pamflet cu primari by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16110_a_17435]
-
spirituală a românului arată cum arată și că degradarea fibrei naționale a atins cotele disoluției finale? A devenit aproape de prost gust să mai vorbești despre cultură într-o țară în care se moare de foame. Dar am să replic: se moare de foame tocmai pentru că nu avem cultură! Doar o populația abrutizată, niște humanoizi ce ies din starea de toropeală extatică doar la auzul manelei (corespondentul vechiului bici aplicat pe spinarea vitelor) și la țâpuritura scabroasă a politicienilor naționaliști se poate
Pamflet cu primari by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16110_a_17435]
-
douăzeci și nouă de ani. O vârstă neobișnuită pentru astfel de funcții... Cu ce sentiment ați primit această alegere? Am fost ales în această înaltă și grea funcție în împrejurări cu totul deosebite... În 1939, predecesorul meu, Iacob Niemirower a murit, și au început pregătirile în vederea găsirii urmașului său. Aceste pregătiri au ținut timp de câteva luni, și am fost ales la începutul anului 1940, în februarie. S-au prezentat mai mulți candidați, printre care și primul rabin al Clujului, domnul
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
în același timp, energie, am descoperi la această ființă nobilă, blajină, care era regina-mamă Elena! Mareșalul Antonescu a ordonat deportările în Transnistria; în drum, sărmanii oameni cădeau istoviți sau era uciși; cei ajunși în locurile sinistre de surghiun, în Transnistria, mureau de foame, de boli, de frig, căci nu ni s-a permis să le trimitem ajutoare. M-am adresat reginei-mame Elena și i-am spus, plângând: Majestate, fiecare ceas, nu fiecare zi, fiecare ceas contează, fiindcă oamenii, sărmanii, sunt într-
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
sfert plină de elanuri romantice și de utopii juvenile. în aceste circumstanțe marele nostru artist a rămas mai departe acolo, la Paris, unde se stabilise definitiv cu vreo douăzeci și cinci de ani în urmă, adică în 1965, și unde a și murit nu peste multă vreme. Au trecut ani grei de la aceste întîmplări, s-au schimbat multe guverne și destui miniștri, dar Ion Vlad nu s-a mai întors acasă nici măcar ca artist. Este greu de spus acum dacă vina este una
O somație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16103_a_17428]
-
Noaptea mă apuca în așternut. Pierdusem răbojul timpului." Un altul, după oarecare timp, continuă tușind, deoarece fuma pe întuneric se vedea jarul țigării arzînd ca un mic semafor de gară: "... - N-am timp, mă lămuri, sunt ocupat cu înmormîntarea; a murit Mișu... Acum vin de la cimitirul ovreiesc și merg la jurnal... Mișu trăgea să moară, și noi în odaia de alături... tu comprends? - lipitoare - nu altceva, m-a dăulat. Du-te numaidecît, pînă nu iese bacceaua, hoașca: contez, nu e așa
Diverse supoziții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16146_a_17471]
-
tușind, deoarece fuma pe întuneric se vedea jarul țigării arzînd ca un mic semafor de gară: "... - N-am timp, mă lămuri, sunt ocupat cu înmormîntarea; a murit Mișu... Acum vin de la cimitirul ovreiesc și merg la jurnal... Mișu trăgea să moară, și noi în odaia de alături... tu comprends? - lipitoare - nu altceva, m-a dăulat. Du-te numaidecît, pînă nu iese bacceaua, hoașca: contez, nu e așa? Și porunci birjarului, să mîne. Vino poimîine la cimitir, îmi mai strigă cu capul
Diverse supoziții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16146_a_17471]
-
exaltare uitînd de toate sta gata să se producă... (remarca celui de al doilea, ca vîrstă, culmea, un economist, dar suflet sensibil); ...despre un ins așadar care, avînd 37 de ani și un băiat de 15 ani, cînd nevastă-sa murise, nu mai spun cum, se însurase din nou, ca omul, la țară, care țară nu are fidelități absurde ca orașul, mă-nțelegeți?... dacă ăilalți doi înțelegeau; și ăi doi dădură în același timp din cap - încadrîndu-l - cum să nu înțeleagă
Diverse supoziții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16146_a_17471]
-
sat fără să se teamă. Apoi oamenii ies, alungă lupul, prind căprioara care zace, vie încă, în zăpada roșie ca vopsită. Unui vânător i se face milă și o împușcă, fiindcă, dacă i-ar fi dat drumul, tot ar fi murit în pădure sau ucisă de celelalte jivine. La moartea lui... (șters apăsat). La editură... miting... Frusina, femeia de serviciu bătrână care face curat și aduce în pauze sandviciuri, bocește în gura mare pleznindu-și palmele una de alta, ritmic, zbierând: Și-
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
strigături de șanț. Și bagă și blesteme, în timp ce molfăi un colț de basma, la o adică. Păi, ce, în cazul meu, de exemplu, doar să mă tăvălesc ai vrea? Sau să iau bătaie? Nu ți-ar plăcea mai bine să mor? Ia, uite, învață d-acilea:
Mirci Badea vrea să mă tăvălesc în chinuri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19625_a_20950]
-
o căsnicie plină de cruzimi, gelozii, umilințe și scandaluri care se termină, în 1914, prin două focuri de revolver trase de Anghel: unul spre Natalia care cade, unul în pieptul propriu, din convingerea că și-a ucis soția. Dimitrie Anghel moare pe patul de spital, în urma acestui incident. Natalia Negru le supraviețuiește cu mult ambilor poeți. Jasmine și Titus Steel S-au cunoscut la serviciu. Au făcut împreună câteva filme porno, apoi s-au căsătorit. Înainte de nuntă, el zicea așa: “A
Români celebri și iubirile lor la prima vedere by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19650_a_20975]
-
preferați Chagall, Klimt 19. Eroii mei preferați din viața reală Oamenii mei. 20. Ce urăsc cel mai mult Răutatea cinică. 21. Calitatea pe care aș vrea s-o am din naștere Să știu să cînt. 22. Cum aș vrea să mor Liniștită, împăcată și iubită. 23. Greșelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgență Cele involuntare și cele cu adevărat regretate. 24. Deviza mea. Dreptatea este de partea celor buni! Între timp, am terminat de plătit leasing-ul fericirii de la punctul
Chestionarul lui Proust by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19656_a_20981]
-
împiedicată. Am vărsat aseară o jumatate de sticlă de apă pe laptop și, fără ea, ar fi explodat. Fără ea, aș fi fost, la ora asta, distrusă. Mai distrusă decât bunica-mea, acum vreo 25 de ani, când i-a murit porcul și s-a bocit trei zile, închisă în casă. Așa, cu pijamaua-minune de straja împotriva dușmanilor lichizi, n-a intrat apă decât pe sub monitor. Puțină și s-a dovedit ca dacă-l țin într-o poziție anume, se scurge
Multumiri salvatoarei mele! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19678_a_21003]
-
luați niște panseuri de-ale lui Vadim, din volumul său, Aforisme: Nevasta unui prelat se numește prelată? Făcea tot timpul supoziții după supoziții. Ce mai, era un mare supozitor! Sfârșitul Lumii va avea loc în două etape: prima când voi muri eu, iar a doua când va veni Apocalipsa. Femeia pătimașă n-are ciclu, are ciclon. Avantajul ultimului născut într-o familie este acela că el nu-și poate vedea niciodată mama însărcinată. La capătul unei zile de muncă epuizante, eu
Limba maternă, palma paternă şi femeia cu mustaţă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19741_a_21066]
-
eu nu mă odihnesc - eu zac. E mai excitantă, la urma urmei, o femeie cu coadă decât una cu mustață. Bărbatul care vrea să fie femeie seamănă izbitor de mult cu un câine care se comportă ca o pisică. Geniile mor de timpuriu, fiindcă și-au menținut viața într-o continuă erecție. Limba maternă pentru copil n-are nici o valoare dacă nu e dublată de palma paternă.
Limba maternă, palma paternă şi femeia cu mustaţă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19741_a_21066]
-
fotoliu, uitându-se la televizor... Și așa mai departe. 99,99% dintre lucrurile pe care le mâncăm sunt nasoale și ne omoară. OK. Atunci ce să mâncăm? Nu mai bine nu mai mâncăm nimic și bem doar apă plată? De murit, tot vom muri, și chiar mai repede, dar măcar o să murim sănătoși. Desigur, în afară de ăia care vor trage lozul necâștigător: apa plată nebună dintr-un transport nebun, care nu se știe cum a pătruns în țară, dar autoritățile cercetează cazul
Apa plată, izvor al sfârşitului vieţii… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19764_a_21089]
-
la televizor... Și așa mai departe. 99,99% dintre lucrurile pe care le mâncăm sunt nasoale și ne omoară. OK. Atunci ce să mâncăm? Nu mai bine nu mai mâncăm nimic și bem doar apă plată? De murit, tot vom muri, și chiar mai repede, dar măcar o să murim sănătoși. Desigur, în afară de ăia care vor trage lozul necâștigător: apa plată nebună dintr-un transport nebun, care nu se știe cum a pătruns în țară, dar autoritățile cercetează cazul și vor lua
Apa plată, izvor al sfârşitului vieţii… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19764_a_21089]
-
dintre lucrurile pe care le mâncăm sunt nasoale și ne omoară. OK. Atunci ce să mâncăm? Nu mai bine nu mai mâncăm nimic și bem doar apă plată? De murit, tot vom muri, și chiar mai repede, dar măcar o să murim sănătoși. Desigur, în afară de ăia care vor trage lozul necâștigător: apa plată nebună dintr-un transport nebun, care nu se știe cum a pătruns în țară, dar autoritățile cercetează cazul și vor lua măsuri...
Apa plată, izvor al sfârşitului vieţii… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19764_a_21089]
-
frigului. Cea mai probabilă cauza de deces într-un WC public din România rămâne totuși infarctul. În acest sens, vă invit să revedeți o imagine șocantă surprinsă de mine, acum vreo două săptămâni, în buricul capitalei. Mai apucă cineva să moară de frig după ce dă cu ochii de așa ceva?
Frigul e nevinovat! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19792_a_21117]