4,012 matches
-
că animalele lui așa cum sunt, mici, dar trag, îs voinice, și iuți cum nu le găsești pereche. Tot drumul lung și greu, prin prăpăstioase locuri, e neobosit, și umblă numai pe jos și în urma trăsurii. Îl chiamă Ștefan: uscat, cu mustățile lăsate peste gură și bătute de vânt, tot drumul a fost vesel și a dat dovadă de o putere nedomolită, ca și căluții lui de altminteri. Și drumul îl facem prin rătăcănii îngrozitoare, prin coclauri, pe unde a înțercat dracul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
început a zice pas cu un zâmbet dureros și tragic, chiar înainte de a cerceta cărțile. Popa Guțan strigă din când în când cu vocea-i de stentor; Botez, un guard de geniu, mic, cu o față de bufon și cu niște mustăți uriașe, bea de stinge și spune câte comedii toate de se tăvălesc de râs cucoanele. Tinerii joacă, parcă-s purtați de vârtejuri, joacă de nu mai pot, gâfâie și-s numai pic de apă; iar lăutarii țipă din scripci ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
negre, și luna singură pe cer fără stele, singură, neclintită, spăimântată deasupra morții de jos. Așa trebue să lucească luna în singurătăți polare... 2 Septembre LOCOTENENTUL RACOVEANU Un zdrahon vesel, cu vorba răspicată, de țăran șugubăț. Pârlit de soare, cu mustața ridicată în sus coada rățoiului, ori unde-ar fi, cu oricine, fie cu soldații, fie cu ofițerii, numai în glume o duce. E însărcinat cu aprovizionarea, și la masă se plânge într-una de șoarecii care-i bântuiesc cortul. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a face amor trebuiesc doi. Unii cred că trebuiesc mai mulți. Alții socot că trebuiesc mai puțini. Lumina cea neînserată. La cafeneaua aceea boierească (Capșa) care mie nu mi se pare tocmai boierească. Acolo cuconu Ilie vede pe fostul g-ral Mustață, pe Ghiță Arghirescu, pe deputatul cel liberal care strigă tare: Nicolae, cafeaua mea, nu m-ai văzut că m-am așezat la masă, Minuleasa ș.a.... și-i caracterizează pe toți. Feuer breitet sich nicht aus, Hast du Minimax in Haus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că Bascii s-au mișcat de aici cu o undă a vechilor invazii, fixându-se în Apus. S-ar părea că sunt asemănări între Gruzini și Basci. Portretul bătrânului de la muzeu conservator Songulasvili Susțin unii că bărbații (purtători încă de mustață) sunt nu numai mai impunători, ci și mai frumoși decât femeile. Se poate. Însă am băgat de samă și câteva femei mai svelte și mai frumoase decât toți bărbații la un loc. Nasurile acestea dominante nu par georgiene, căci Tbilisi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
loc printre oameni ș-a ieșit în față. Stătuse mai la fund deocamdată, printr-o măsură de strategie și de prevedere. Era vorba tot de o nedreptate: buruiana asta crește pe toate drumurile în țara noastră. Era un om cu mustața neagră, trecut de 30 de ani, cu privirea dreaptă. C-o mână își netezi pletele unse cu unt, apoi ridică ușor capul și-și duse piciorul drept înainte. Oamenii ceilalți îl aprobau urmărindu-i toate mișcările. Apoi ziceți dv. de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
geniu, timpul oferindu-i operei sale un farmec greu de descris. Frescele bisericilor lui Ștefan cel Mare ne îngăduie să reconstituim portretul marelui domn. Până în 1884, s-a crezut, pornind de la o litografie făcută de Gh. Asachi, că domnul avea mustăți și o barbă impunătoare. Episcopul Melchisedec s-a străduit să îi convingă pe istorici că adevăratul portret al lui Ștefan cel Mare este cel din miniatura de pe o foaie din Tetraevanghelul de la Humor. Întâmpinată cu multe rezerve, opinia episcopului a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
știe că va pieri de mâna lui”. Altminteri, comportamentul zmeului și uneori chiar descrierea lui merg spre ipostaza antropomorfizată: „Imediat a venit împărat cu tot’ și când a văzut.ce-a văzut? Un om d-o statură mijlocie c-o mustață dă aur și barbă de mătase” (Pătuleni - Dâmbovița). Împăratul va fi incapabil să decodeze identitatea ființei capturate prin intoxicare bahică (deci în urma contactului cu substanțe profane) și o va expune sub titlu divin. Abia instanța narativă va explica mult mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-i pescarii, vidra îl obligă de fapt pe Antofiță să treacă prin abluțiunea inițiatică: el este înghițit de apele începutului și iese din ele chiar în insula de unde s-a ivit creația - „D-o salcie că năzărea,/ O salcie cu mustăți pe apă,/ Pe Vidros mi-e cocoșată”. Mutilarea rituală are loc chiar sub acest axis mundi, stâlpul nelipsit din inițierile tribale fiind figurat aici de un arbore feminin, ca și monstrul înghițitormarea. Pocnindu-l cu coada peste ochi, Vidra îi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
analiză binefăcător, incontestabil”. O altă ipostază a monstrului devorator este zmeul, tatăl fiind, de data aceasta, cel care îl înghite pe viteaz, poate din cauza incompatibilității cu natura malefică prin excelență a mamei zmeoaice: „Cum l-a văzut, tata al lu Mustață de Aur și Barbă de Mătase - fiind și acela zmeu, că erau zmei amândoi - imediat l-a-nghițit pe loc” (Pătuleni - Dâmbovița). Accesul la obiectele năzdrăvane este condiționat de trecerea prin pântecele infernal, ca răsturnare a nașterii în lumea albă, și șederea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sale ce percep în întregime lumea: „Bagă mâna-n urechea mea dreaptă și scoate d-acolo o oglindă și vez’ ce este. Când a băgat mâna acolo, mă rog, ș-a luat oglinda calului, ce-a văzut? A văzut pă Mustață de Aur și Barbă de Mătase, moșu care i-a dat drumu de la taică-său din împărăție, era cu trei zâne lângă el” (Pătuleni - Dâmbovița). Funcția psihopompă a calului transformă trupul lui într-un mediu transparent al sacrului, de care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mamei a fost mai numeroasă și ca În majoritatea cazurilor sa implicat mai mult În viața mea. Bunicul (Moșul) Ioan Munteanu, În onoarea căruia am primit și eu numele de botez∗, era un țăran Înstărit, măcelar de meserie, scund, cu mustață mare cenușie și permanent Îmbrăcat În costumul popular de Săliște. Îi văd și astăzi șerparul din piele, care Îi Încingea mijlocul și care era ținta privirilor mele la orice Întâlnire, căci șerparul ascundea printre altele totdeauna un cornețel cu bomboane
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
foame toate trei, înainte de a se însera de două ori în martie căci și capra nimerise în cuțitul unui cazac, vaca o luaseră furierii prusieni, nici o găină nu mai scurma, de la porumbeii uguitori rămăsese numai găinațul, când și flăcăul cu mustața-n furculiță care le făcuse pe copilițele Stine Trude Lovise într-o doară cu ștremeleagul lui, căci Amanda fusese de fiecare dată receptivă, o părăsise și fugise din nou după acont de soldă în Saxonia, Boemia, Hochkirch, pentru că regele-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
De asta nimănui nu-i păsa. Socul a înmugurit de parcă n-ar fi fost nimic. Meiul ovăzul au dat în spic. Prune de uscat, destule. Merita să te duci după ciuperci. Și c-o vacă de funie, s-a-ntors flăcăul cu mustața-n furculiță, Din taberele de iarnă, invalid și acum, ca de fiecare dată. De la Zordorf avea două degete mai puțin, De la Torgau venea râzând cu un singur ochi, De la Hochkirch a rămas cu un semn pe scăfârlie, Care-l făcea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
provocările politicului, atunci când acesta dorește să transforme o creație pur estetică într-un act de propagandă partinică. Ai scris o carte surprinzătoare, de teatru, "Cațavencii". Cartea a primit premiul Asociației Scriitorilor din Iași după ce a ratat premiul Uniunii Scriitorilor "la mustață"... Ce reprezintă teatrul în evoluția ta literară? Câtă dramă și câtă comedie găsim în societatea românească? Cațavencii s-a scris cu trecerea anilor și a cuprins în paginile ei drama și comedia societății românești, atât cât s-a putut, prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
carnet roșu, nu mă puteau bănui că vreau funcții catedro-decanale și mă lăsau, cât de cât, în pace. Presiuni exercitau doar "agenții de influențare pozitivă", "listașii", "persoanele de sprijin" din haita inamabilei semio(p)ticiene Madama Carpov (actuala muză cu mustăți a "Convorbirilor literare" cassianice, alături de Gagademicul Ciopi): să mă însor, să zămislesc puradei în loc de eseuri fragmentate, să ader la Pecereu, etc. (De-aș fi acceptat respectivele sfaturi ale "oamenilor de bine", m-ar fi putut ține de coaie, ca pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aveau mașini de găurit, în coordonate, cu precizie de micron, care trebuia să stea la o anumită temperatură, mașina, scula și așa era la-nceput. Oricum, faptul că erau mulți meseriași, au fost puși directori de fabrici, Gîlea la IMAMUS, Mustață la CUG, pe Mustață l-am avut eu șef la Mecanicu'-șef... Budacea, cu care ați stat de vorbă, un director bun. Un director..., era complet diferit de ceilalți doi... Ștef era un ardelean, care trecea pe-aicea, la cantină
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
în coordonate, cu precizie de micron, care trebuia să stea la o anumită temperatură, mașina, scula și așa era la-nceput. Oricum, faptul că erau mulți meseriași, au fost puși directori de fabrici, Gîlea la IMAMUS, Mustață la CUG, pe Mustață l-am avut eu șef la Mecanicu'-șef... Budacea, cu care ați stat de vorbă, un director bun. Un director..., era complet diferit de ceilalți doi... Ștef era un ardelean, care trecea pe-aicea, la cantină, se ducea la cantină
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
2006, anul retragerii sale: Eisenhower 38; Kennedy 42; Johnson 72; Nixon 184; Carter 64; Reagan 197; Bush tatăl 16; Clinton 21! Ciudată și sinistră statistică! Nu mă așteptam ca la acest capitol "artistul "Reagan să-l depășească, e adevărat "la mustață", pe "durul" Nixon! Deci... 638 de Recviemuri pentru Fidel! Că Fidel Castro și Cuba au fost de-alungul celor 50 de ani ținta mai multor atentate, este o realitate de necontestat. Că n-or fi fost chiar 638, asta e altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
zis că da, vînd marfă, și a cumpărat zece capsule. Am aflat că picase de vreo șase luni. Prin Bert am cunoscut un alt client, Louis, un tip foarte arătos, cu un ten ca de ceară, trăsături fine și o mustață neagră, mătăsoasă. Semăna cu un portret de la 1890. Louis era un hoț relativ cumsecade și avea În general un renume bun. CÎnd cerea pe datorie ceea ce se-ntîmpla rar se achita Întotdeauna-n ziua următoare. CÎteodată apărea cu un ceas sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
noi a doua oară, se bucurase să plece din nou pe front, dar a trebuit să rămână. Ca să țină ordinea și să ajute populația Bucureștilor, guvernul lăsase pe Lupu Costache, ministru de interne, pe Emil Petrescu, primarul Capitalei, pe generalul Mustață, ca prefect de poliție, și pe Al. Crăsnaru. Marghiloman, președintele Crucii Roșii, și toți partizanii lor nu voiseră să plece. La început, îi credeam pe toți solidari cu noi; încetul cu încetul însă, am văzut pe a cărui protecție ne
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
alții se văitau de ce nu au murit în luptă. Nu le vorbeam decât de victoria finală. Când m-am întors seara acasă tot se mai scurgeau trupele române fără rost. Atunci avurăm cea dintâi dezamăgire asupra delegaților guvernului nostru: generalul Mustață, prefectul Capitalei, afișă pe toate străzile următoarea ordonanță: „Noi, generalul Mustață, ordonăm cele ce urmează: La intrarea în Capitală a armatelor Imperiale germane, toți locuitorii, bărbați și femei, vor avea o purtare cuviincioasă, oferind cu bunăvoință (subl. a,) găzduirea de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
vorbeam decât de victoria finală. Când m-am întors seara acasă tot se mai scurgeau trupele române fără rost. Atunci avurăm cea dintâi dezamăgire asupra delegaților guvernului nostru: generalul Mustață, prefectul Capitalei, afișă pe toate străzile următoarea ordonanță: „Noi, generalul Mustață, ordonăm cele ce urmează: La intrarea în Capitală a armatelor Imperiale germane, toți locuitorii, bărbați și femei, vor avea o purtare cuviincioasă, oferind cu bunăvoință (subl. a,) găzduirea de care vor avea trebuință. Porțile și ușile caselor vor fi deschise
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aduce o insultă armatelor Imperiale, precum: împușcături cu vreo armă de foc ascunsă, aruncarea de orice fel de lucruri, cum și amenințare cu vorba ori cu gestul, va fi imediat pedepsit cu împușcarea“... (subl. a.). Ne scandaliză prefectul Capitalei, gen. Mustață. Întregul stil german pentru prima oară îl citeam, era cea dintâi ordonanță în care Imperiale se scria cu I mare, în care ne amenința cu moartea. Câte am mai văzut în urmă, până a nu le mai lua în seamă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Colonelul din Brănești dispăruse și el, expediat pe front din cauza diferenței de 50 000 lei între casa și registrele etapei. Cel care l-a urmat s-a prezentat cuviincios, [era] mai spălat decât celălalt, de vreo 50 de ani, cu mustață cănită. Părea potolit și lipsit de morga tradițională. N-am vorbit de război, dar i-am spus că voi trimite scrisorile mele închise la cenzura din București, găsind de prisos să fie verificate și la Brănești. A convenit. Maica stariță
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]