4,361 matches
-
al IV-lea de Béarn. Oamenii săi au început imediat să jefuiască orașul, și au însușit o bună parte din pradă. Trebuie remarcat, totuși, că el a încercat să protejeze populația civilă de agresiunea cruciaților și a dat stindardul său musulmanilor refugiați în templul lui Solomon (Moscheea Al-Aqsa), pentru a arăta că ei se află sub protecția lui. În ciuda stindardului lui Tancred, toți musulmanii au fost masacrați, aceasta provocând indignarea lui . După capturarea Ierusalimului, creștinii din Nablus, au cerut ca el
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
totuși, că el a încercat să protejeze populația civilă de agresiunea cruciaților și a dat stindardul său musulmanilor refugiați în templul lui Solomon (Moscheea Al-Aqsa), pentru a arăta că ei se află sub protecția lui. În ciuda stindardului lui Tancred, toți musulmanii au fost masacrați, aceasta provocând indignarea lui . După capturarea Ierusalimului, creștinii din Nablus, au cerut ca el să le devină conducător. Pe drum însă a întâlnit avangarda armatei sarazine, care avansa în direcția Ierusalimului, și l-a avertizat pe Godfrey
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
creștinii din Nablus, au cerut ca el să le devină conducător. Pe drum însă a întâlnit avangarda armatei sarazine, care avansa în direcția Ierusalimului, și l-a avertizat pe Godfrey de Bouillon despre pericolul de atac. Cruciații au făcut față musulmanilor și, ulterior i-au învins în bătălia de la Ascalon de pe 19 august 1099. În momentul constituirii Regatului Ierusalimului, Tancred a primit titulatura de principe de Galileea. În 1100, Tancred a devenit regent în Principatul de Antiohia ca urmare a faptului
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
Imperiul Sasanid, și o regiune bogată datorită Drumului Mătăsii. Principalele orașe sunt Samarkand și Bukhara, centre culturale și științifice După cucerirea arabă a Iranului, Transoxiana devine refugiul a numeroși nobili persani până în secolul al VIII-lea când este cucerită de musulmani. Dinastia chineză Tang ocupă partea estică ca în 1219, Gingis Han să integreze întreaga regiune în imperiul său. În 1369, Timur Lenk creează din Samarkand o capitală a viitorului său imperiu.
Transoxiana () [Corola-website/Science/326956_a_328285]
-
1. În afară de greci și turci, în oraș mai existau și alte etnii - armeni, evrei și alții. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Vital-Cuinet numărau 96.250 de turci și 57.000 de greci. Recensământul otoman din 1905 număra 100.356 musulmani, 73.636 greci, 11.127 armeni și 25.854 de alte etnii sau religii. Cifrele aduse la zi în 1914 se schimbaseră la 111.486 turci și 87.497 greci. Consulul american George Horton afirma că, mai înainte de izbucnirea incendiului
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
a doua zi. Horton notează că soldații turci au evacuat cartierul armenesc pe 13 septembrie, după care au incendiat simultan mai multe case din spatele American Inter-Collegiate Institute. Turcii au așteptat ca vântul să bată în direcția potrivită (evitând incendierea caselor musulmanilor) mai înainte ca să declanșeze incendiul. Această mărturie este susținută de martorul ocular Minnie Mills, decanul Inter-Collegiate Institute: „I could plainly see the Turks carrying the tins of petroleum into the houses, from which, in each instance, fire burst forth immediately
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
au urmat după debarcarea grecilor așa cum au fost văzute de martorii oculari de origine occidentală locuitori ai orașului. Autorul face o reevaluare a primului guvernator elen al Smirnei, Aristidis Stergiadis, a cărei atitudine imparțială fața de locuitorii orașului, creștini sau musulmani fără deosebire, i-a adus o mare antipatie din partea populației grecești locale. În capitolul al treilea al cărții autorul prezintă evenimentele zilnice care au avut loc după armata turcă a intrat în Smirna. Narațiunea este bazată pe mărturiile scrise ale
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
necesară să protejeze İzmir de accidente mai înainte să intre în oraș. Totuși, grecii și armenii, cu planurile lor pregătite de mai înainte, au decis să distrugă İzmirul. În discursurile ținute de Chrysóstomos în biserici, care au fost auzite de musulmani, incendierea orașului a fost definită ca o datorie religioasă. Distrugerea a fost dusă la îndeplinire de această organizație. Sunt multe documente și mărturii oculare care confirmă aceasta. Soldații noștri au lucrat cu tot ce au avut pentru a stinge indendiul
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
lupte pentru apărarea guvernului sultanului din Constantinopol, a cărui autoritate era puternic amenințată de forțele naționaliștilor . Anzavur a trimis două telegrame a doua zi, una sultanului, a doua lui Mustarrif Ali Riza în care declara că: „Este de datoria tuturor musulmanilor adevărați să îi înfrângă pe naționaliști.” Amenințarea acestei mișcări contrarevoluționare a fost înțeleasă imediat de naționaliști, care au luat imediat măsuri de contracarare a forțelor lui Ahmet Anzavur. Anzavur s-a ținut de cuvând și, împreună cu sprijinitorii săi a început
Revolta lui Ahmet Anzavur () [Corola-website/Science/327015_a_328344]
-
(1919-1924) a fost o campanie de proteste politice panislamice lansată de musulmanii din India Britanică cu scopul influențării guvernului britanic în sensul protejării Imperiului Otoman după înfrângerea acestuia din urmă în Primul Război Mondial și pentru diminuarea consecințelor acestei înfrângeri. Poziția califului după semnarea armistițiului de la Mudros în octombrie 1918, ocupația militară
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
să contracareze încercările puterilor occidentale de dezmembrarea a imperiului și tendințele de democratizare interne. El la trimis pe emisarul personal Jamaluddin Afghani în misiune în India Britanică. Cauza monarhului otoman a fost întâmpinată cu simpatie politică și susținere religioasă de către musulmanii indieni. Dat fiind statutul său de calif, sultanul era în mod oficial liderul religios și politic suprem al tuturor musulmanilor din lume. În ciuda acestei poziții oficiale, sultanul nu s-a folosit efectiv niciodată de autoritatea sa calif. Un mare număr
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
Jamaluddin Afghani în misiune în India Britanică. Cauza monarhului otoman a fost întâmpinată cu simpatie politică și susținere religioasă de către musulmanii indieni. Dat fiind statutul său de calif, sultanul era în mod oficial liderul religios și politic suprem al tuturor musulmanilor din lume. În ciuda acestei poziții oficiale, sultanul nu s-a folosit efectiv niciodată de autoritatea sa calif. Un mare număr de lideri religioși musulmani a început să activeze pentru întărirea conștiinței islamice și pentru dezvoltarea participării musulmanilor la activitatea politică
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
suprem al tuturor musulmanilor din lume. În ciuda acestei poziții oficiale, sultanul nu s-a folosit efectiv niciodată de autoritatea sa calif. Un mare număr de lideri religioși musulmani a început să activeze pentru întărirea conștiinței islamice și pentru dezvoltarea participării musulmanilor la activitatea politică favorabilă califatului. Liderul musulman Maulana Mehmud Hasan a încercat chiar să organizeze un război național de independență împotriva britanicilor cu sprijinul Imperiului Otoman. Abdul Hamid al II-lea a fost forțat să accepte reinstaurarea regimului monarhic constituțional
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
acestei poziții oficiale, sultanul nu s-a folosit efectiv niciodată de autoritatea sa calif. Un mare număr de lideri religioși musulmani a început să activeze pentru întărirea conștiinței islamice și pentru dezvoltarea participării musulmanilor la activitatea politică favorabilă califatului. Liderul musulman Maulana Mehmud Hasan a încercat chiar să organizeze un război național de independență împotriva britanicilor cu sprijinul Imperiului Otoman. Abdul Hamid al II-lea a fost forțat să accepte reinstaurarea regimului monarhic constituțional, ceea ce a marcat începutul celei de-a
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
și pentru sprijinirea califatului. În momentul izbucnirii Războiului de Independență al Turciei, lideii religioși musulmani s-au arătat îngrijorați de soarta califatului, care nu mai era amenințat de puterile europene, care se angajaseră să îl protejeze, ci de revoluționarii turci. Musulmanii indieni se aflau într-o situație foarte delicată, fiind în pericol să fie recrutați în armata britanică și trimiși să lupte împotriva coreligionarilor lor turci. Pentru fondatorii mișcării, Khilafat nu era o mișcare religioasă, ci una apărută pentru susținerea coreligionarilor
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
Panindian. Organizația și-a avut sediul în Lucknow. Scopul acestor lideri era edificarea unității politice musulmane și folosirea influenței lor pentru protejarea califatului. Ei au publicat în 1920 Manifestul Khilafat, care făcea apel la britanci să protejeze califatul și la musulmani să îi supravegeze pentru aceștia să își respecte angajamentele. În 1920, a fost pusă la punct o alianță între liderii Khilafat și cei ai Congresului Național Indian, cel mai mare partid politic indian de orientare naționalistă. Liderul Congresului, Mohandas Gandhi
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
Dr. Ansari, Maulana Azad sau Hakim Ajmal Khan au dezvoltat la rândul lor relații personale foarte bune cu Gandhi. Acești lideri au fondat în 1920 Jamia Millia Islamia (Universitatea Naționațională Islamică) pentru promovarea învățământului independente și a renașerii sociale a musulmanilor. Campania de necooperare a fost un succes la început. Protestele uriașe, grevele și actele de nesupunere civică s-au extins în toate regiunile Indiei. Hinduși și musulmani împreună au opus rezistență pașnică guvernului. Gandhi, frații Ali și alți lideri ai
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
unității panislamice al Khilafat era cauza principală a fundamentalismului islamic indian. În măsură egală, o bună parte a liderilor musulmani au considerat că Congresul Național Indian devine treptat un instrument politic al fundamentaliștilor hinduși. La apariția fricțiunilor dintre hinduși și musulmani, frații Ali au început să se distanțeze de Gandhi și de Congres. Frații Ali au criticat atașamentul puternic al lui Gandhi pentru acțiunile nonviolente. Legăturile dintre frații Ali și Gandi au devenit foarte reci după ce acesta din urmă a condamnat
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
acțiunile nonviolente. Legăturile dintre frații Ali și Gandi au devenit foarte reci după ce acesta din urmă a condamnat uciderea de către fundamentaliști a 23 de polițiști în Chauri Chaura în 1922. În ciuda faptului că discuțiile politice cu britanicii au continuat, lupta musulmanilor a fost slăbită de opțiunile lor tot mai diferite: susținerea Congresului, a Mișcării Khilafat sau a Ligii Musulmane. Lovitura finală a venit din partea lui Mustafa Kemal, ale cărui forțe au învins atât armatele intervenționiste occidentale, dar și partizanii monarhiei. Victoria
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
Germania un an. După serviciul militar, sultanul Qaboos a studiat administrația publică locală în Anglia și, după un tur, s-a întors acasă la Salalah unde a studiat islamul și istoria țării sale. Sultanul Qaboos ibn Sa‘id este un musulman al școlii Ibadi de jurisprudență, care a condus în mod tradițional Omanul. Un liberal religios, el a finanțat construirea sau întreținerea unui număr de moschei, în special marea moscheea Sultanul Qaboos, precum și locurile sfinte ale altor religii. În 1976 Qaboos
Qaboos bin Said Al Said () [Corola-website/Science/326443_a_327772]
-
imperiului și parlamentului, armenii au fost profund afectați. Federația Revoluționară ArmeanăArmenian Revolutionary Federation sprijinea tradițional CUP, dar după formarea noului parlament, situația armenilor s-a înrăutățit dincolo de așteptările liderilor lor. Războaiele Balcanice transformaseră imperiul multietnic și multireligios într-unul dominant musulman. Majoritatea parlamentară a CUP nu s-a dovedit de bun augur pentru minorități, de vreme ce politicienii aflați la putere nu mai aveau nevoie de sprijinul celor din urmă. Musulmanii turci deportați din Balcani au fost colonizați în partea de vest a
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
să facă față unor tendințe asemănătoare din partea provinciilor răsăritene. După ce o bună parte a populației creștine se găsea acum în afara granițelor imperiului după încheierea Războaielor Balcanice, se manifesta o presiune crescândă pentru redefinirea politicii otomane spre satisfacerea pretențiilor conducătoare ale musulmanilor. Alegerea acestei politici era împotriva intereselor locuitorilor regiunilor cu populație creștină semnificativă. În 1913, CUP a încercat să se mențină la putere prin adoptarea unei atitudini populiste. Pentru câștigarea unei legitimități crescute, CUP și-a dedicat eforturile întăririi propagandei islamiste
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
au fost încercări de adoptare a unor practici europene, care fuseseră aplicate cu succes în vestul continentului, precum serviciul militar obligatoriu, învățământul laic, lupta împotriva corupției. ul a inclus politica otomanismului, care presupunea unirea diferitelor naționalități trăitoare pe teritoriul imperiului, „musulmani și nemusulmani, turci și greci, armeni și evrei, kurzi și arabi”. Această politică a început oficial cu proclamarea egalității în fața legii a tuturor cetățenilor otomani, indiferent de religie. Proiectul ambițios a fost lansat pentru combaterea declinului continuu al imperiului, al
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
militar: recrutările soldaților a început din acel moment să se facă în fiecare provincie funcție de mărimea populației. De asemenea, reformele garantau dreptul la viață și la proprietate pentru toți cetățenii, indiferent de religie. Aceasta a pus capăt sistemului care permitea musulmanilor să-și execute servitorii nemusulmani și să le confiște averile. Cea mai importantă prevedere a hatișerifului a fost legiferarea egalității în fața legilor a tuturor cetățenilor, indiferent de religie. Nemusulmanii din imperiu erau tratați ca niște cetățeni de rangul doi și
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
creșterea suveranității pentru diferitele comunități etnice din cadrul imperiului, împotriva planurilor otomanilor care prevedeau tratamentul egal al tuturor cetățenilor în fața legilor. Reformele au dus la creșterea puterii clasei mijlocii creștine și a rolului ei politic și economic. Pe de altă parte, musulmanii nu s-au bucurat de beneficiile reformelor, iar situația lor s-a înrăutățit. Aceasta a dus la creșterea sentimentelor antioccidentale, la radicalizarea musulmanilor și apariția unor grupuri precum Junii Turci. Reformele au culminat în 1876 cu aprobarea primei constituții otomane
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]