4,723 matches
-
surzi și muți în folosința celor care aud și care vorbesc (Lettre sur les sourds et muets à l'usage de ceux qui entendent et qui parlent), în 1751. Comunicându-și experiența ca spectator, el citează trei exemple de scene mute care l-au răscolit mult mai profund decât oricare scenă dialogată, scena de somnambulism în Macbeth, tăcerea celor doi prinți în Heraclius, ca și gestul final al lui Antioh, ducându-și, în Rodogune, cupa la buze. "Somnambula Macbeth înaintează în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fie ghicit; care să țină loc de răspuns, și aproape totdeauna la începutul scenelor." Autorii de drame, deveniți de acum înainte regizori potențiali, încep atunci să consemneze jocurile de scenă în sânul dialogului și chiar să noteze "jocuri de antracte" mute, precum Beaumarchais în Eugénie, lucru asupra căruia se explică în lunga didascalie care separă primele două acte. "Acțiunea teatrală nefăcând pauză niciodată, m-am gândit că am putea încerca să legăm un Act de cel care-l urmează printr-o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
orizont?" Dramaturgiile orientale nu încearcă să creeze o iluzie realistă. Prezența recitatorului, care deschide drama, amintește constant de caracterul fictiv al evenimentelor reprezentate. Jocul stilizat al actorilor subliniază convențiile. Simbolistica gesturilor, a machiajului, a costumului este codificată într-un limbaj mut pe care tradiția l-a păstrat. Datorită acestui fapt, îndată ce eroul intră în scenă, spectatorul posedă multe informații despre el, care nu vor trebui exprimate prin cuvânt. Fiecare din formele dramaturgice orientale, și în special drama sanscrită, teatrul Nô japonez
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scufundat teatrul. Dansul, atât pentru că se află la originile teatrului, cât și pentru că poate să decurgă dintr-o fabulă narativă, i se pare, ca și lui Mallarmé, mijlocul de preferat pentru a-i reda teatrului forțe vii. Pentru că dansul teatral mut (această muză fără constrângeri pentru creator) care nu spune nimic dar înseamnă totul, închide în el un potențial de expresii și de transpuneri pe care opera și teatrul nu-și permit să le ducă până la un asemenea grad de puritate
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
intonațiile vocii. El va avea valoare ideografică. Artaud visează să regăsească modurile de exprimare ale anumitor pantomime directe în care gesturile, în loc să reprezinte cuvinte, fraze, ca în pantomima europeană, care nu este, după părerea lui, decât o deformare a părților mute din Commedia dell'arte, să reprezinte idei, atitudini ale spiritului. El dă ca exemplu simbolul oriental ce reprezintă noaptea printr-un copac în care o pasăre, care și-a închis deja un ochi, începe să-l închidă și pe cel
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
său afectat. 13 Să reamintim că Pisălogii este o comedie-balet și că muzica și dansul stabilesc o legătură între diferitele scene. 14 În Le Mystère de la Passion (Misterul Patimii) de Arnoul Gréban, în mai multe rânduri, o scenă de pantomimă mută se desfășoară în același timp cu o scenă vorbită. Dispozitivul medieval simultan lipsit de relief permite o asemenea simultaneitate. Îi putem vedea, de exemplu, în cursul Primei Zile, pe doctorii legii care, într-un colț silențios al scenei, reprezentând Ierusalimul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al aluziilor intertextuale survine în finalul scenetei argheziene, când irelevanța întregii conversații, dată de inutilitatea solicitării (Clientul e orb), trimite atât la furia funcționarului din Petițiune, agasat fără scop de cetățeanul buimac și însetat, cât și la perplexitatea în fața oratorului mut, încercată de "prezențele absente" din Scaunele. Iată de ce piesa Neguțătorul de ochelari, apărută în volum abia în 1968, dar scrisă deja în 1928, apare drept "verigă lipsă" nu între Urmuz și Eugen Ionescu, așa cum nota Nicolae Manolescu 72, întrucât absurdul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de hulă și disperare soluția pentru care va opta fără ezitare în fața revelației neantului. Atunci când, rămas fără schele, suspendat între cer și pământ decide să-și aprindă propriul trup, o face pentru că-și descoperă singurătatea totală și sfâșietoare în universul mut și identifică Absolutul cu propriul său eu, zeificat pentru o clipă: [...] Încropisem niște schele...schele... Nu puteam să mă urc pe pereți... Și uite, calc în jos...(îngrozit) și alunec în sus! Iar tu nu te vezi...în afară de mine. Căci
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ăsta de lumânare...Să văd dacă mai e bun de ceva... (Își aprinde veșmintele.) O să-l las să ardă...până la capăt... Așa, de sufletul meu...97 Transformarea ființei în rug marchează o totală inversiune a obiectului adorației. Pentru că Dumnezeu rămâne mut și invizibil, pentru că, în ceasul din urmă se dovedește inexistent, Omul însuși, singur în univers, se sacrifică sieși. Ultimul paracliser, din ultima catedrală în care n-a mai pătruns nimeni, devine o torță vie și țâșnește prin lumină înspre lumină
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în anul 2000). Adresându-se tinerilor, autorii de comics manipulează materia și rezultatul, consideră Souchet, determinând "mai mult sau mai puțin inocent (dar întotdeauna conștient) judecata pe care o va face", imaginea fiind "o cutie de rezonanță silențioasă, dar nicidecum mută, a lumii".753 Pe de altă parte, îndeplinind în primul rând o funcție de divertisment și nu una de informare, narațiunile benzii desenate nu corespund realității, referințele la realitate având rolul de a conferi povestirilor eroice, legendare (de regulă lipsite de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a trăsăturilor cu care ne-au obișnuit o parte din vedetele filmelor de acțiune precum Dolph Lundgren sau Arnold Schwarzenegger, robotizați în procesul uciderii pe bandă rulantă a unui adversar mult mai numeros dar incomparabil mai slab"). Muncitorul devine "slogan mut: un braț musculos sfărâmând pe nicovală un lanț. Brațul și pumnul, iconurile cel mai des utilizate în grafica și pictura de gen, dar și în textele proletcultiste. Mâna adunată în pumn denotă o concentrare a energiilor pe cale de a fi
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Luc Benoist formulează o foarte importantă remarcă, afirmând că "dezvoltarea unui adevăr doctrinal în mit nu este o fabulă", pornind tocmai de la originea etimologică, conform căreia fabula echivalează cu vorbirea (fabula), iar mitul, dimpotrivă, provine dintr-o rădăcină care înseamnă mut, tăcut (mutus), trimițând la ideea de tăcere a lucrurilor care, prin natura lor, nu pot fi exprimate decât prin simboluri. Luc Benoist, Semne, simboluri și mituri, p. 120. "Mitul se prezintă ca un exemplu logic de acțiune, de pasiune sau
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pe urmele „Surului“, lupul intrat în legendă. Dar, de cele mai multe ori, mergea în pădure în poiana de la marginea lizierii, „Poiana nebunului“ cum intrase în „gura lumii“, acolo se așeza pe un trunchi de copac, doborât de furtună, și se uita mut, îndelung, într-un loc... într-un singur loc, unde cu ani mulți înainte fusese casa pădurarului Anton Chiuariu. Și cum sta acolo, așa neclintit și mut ca o statuie... dintr-o dată se pomenea strigând: „Trage... trage, Antoane! Uite-l vezi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
acolo se așeza pe un trunchi de copac, doborât de furtună, și se uita mut, îndelung, într-un loc... într-un singur loc, unde cu ani mulți înainte fusese casa pădurarului Anton Chiuariu. Și cum sta acolo, așa neclintit și mut ca o statuie... dintr-o dată se pomenea strigând: „Trage... trage, Antoane! Uite-l vezi... e Suru, îl vezi?!“ și arăta insistent cu ciomagul undeva în neant... Dacă nu-i nimeni în jur, să i-l arate pe lup.... vorbește singur
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îi era puternic, dar stăpânit, baritonal cu inflexiuni molcome. După încruntarea sprâncenelor și cutele frunții, dădea impresia unui om cu o voință de nestrămutat... Dar, stăpân pe mișcările trupului sau pe vorbele sale, calm și cumpănit. Lisandru pentru o clipă muți, nu se aștepta la asta... - Da‟ mata... dom‟șorule, ci ti bagi întri noi ? Și mai făcu doi pași spre el; iar Tudor îi văzu răutatea din ochii lui mici de sub sprâncene. - Las-o Lisandri, dacă nu vrea, n-o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Anna rămăsese mască. Te-ai... măritat... cu el. Neil Lomond e soțul tău? Cred că-ți bați joc de mine. Sigur că nu, zise Darcey cu blândețe. Însă e clar că nu mai e soțul meu de mult. Anna rămase mută. —Știu, știu și-mi pare rău, îngână Darcey, și ea puțin agitată. Ar fi trebuit să-ți spun dinainte numai că... vezi tu, nici mie nu prea mi-a venit să-mi cred ochilor când a intrat în birou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sec. —Te-am întrebat și ai zis că nu știai despre ce vorbesc. Doar nu era să-ți spun. —De ce? Și să mă dau de gol? întrebă el. Că într-adevăr îmi aminteam? Că încă îmi mai păsa? Îl privi mută de uimire și își trecu degetele prin păr. Simți buclele moi și încercă din instinct să îl netezească. El o urmărea. —Părul tău arată bine, zise. Îmi place așa. —Neil, e o nebunie. Mă sperii. Știu, îmi pare rău. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sărutare Cum se dedică roua gurii hâde, Deși se terfelește și se râde Și încă se mai moare din uitare. Să mi te smulgi din mari tristeți trecute, Aceasta este vrerea personală, Aceasta este starea ideală Și manifestul unor gânduri mute. Să mi te faci, prin timp, soliditate, Să mă ajut prin tine, la nevoie, Dă-mi doar nesomnul marilor păcate Și un sărut, atunci când este voie. Să mi te rupi în multe sacrificii De parcă te-ai desface în versete, În
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
o unitate administrativă de sine stătătoare, se extindeau, cuprinzând, În afară de orașul propriu-zis, alte șapte orașe din apropiere, 59 de localități rurale și 27 de zone rezidențiale din Împrejurimile capitalei. Roscoe Conkling Arbuckle, poreclit Arbuckle Grăsanu’ (1887-1933), comedian american din filmul mut, unul dintre cei mai cunoscuți și Îndrăgiți actori ai generației sale. Joc de cuvinte intraductibil: În lb. engleză, cuvântul shot Înseamnă atât „un pahar“ de ceva, de regulă o tărie, cât și „Împușcătură“. Cuvânt În lb. germană, dar a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
spre mușuroi cu provizii pentru iarnă. Singurul care lenevește este greierașul care cântă vesel fără să se gândească la ce îl așteaptă. Toata natura e în schimbare. Toamna a căzut Nistor Elena, S.A.M. Valea-Seaca Toamna a căzut Peste parcul mut. Tainicule dor, În zadar te-alint; Trandafirii mor Visurile mint. Toamna trece-acum Învelită în fum Unde-i ruginiul Parcului cel mut? Trandafirii mor Visurile mint. Nouraș Nistor Elena, S.A.M. Valea-Seaca Nouraș e-un băiețel, Harnic deși-i mărunțel Unde
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
curate ca Pilat din Pont. Mai privesc o dată calendarul aztec. Eu însumi mă apropii de granița celor 52 de ani și trebuie să-mi fac un bilanț. Mă culc cu acest gând. zei Statuia uriașă a unui zeu. Orb și mut ca moartea. Bătrân ca lumea. Zeul va fi murit înăbușit de propria sa mască, asistat de vulturii care vin noaptea să se culce în iarba crescută peste pietrele piramidei. Acești zei nu dădeau șanse de mântuire, ci amânări. Nu așteptau
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
s-au hotărât să se folosească de păsări. Prima care a fost trimisă a fost o rândunică. Ea a atins cerul, dar n-a avut putere să pătrundă în el. A fost trimis atunci un porumbel. El s-a întors mut. Apoi, oamenii s-au hotărât să se folosească de arbori. Au plantat un eucalipt și au cântat și dansat zile în șir, în jurul lui, ca să-l facă să crească. De câte ori se opreau din dans și din cântat, se oprea și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
gol, acolo, în mijlocul apei negre, dând aceeași senzație violentă, dar greu de definit, pe care ai avea-o dacă te-ai privi în oglindă și n-ai vedea pe nimeni. Conacul, cu cupola sa întunecată, cu zidurile fosforescente, cu ferestrele mute lucind fantomatic, părea mai ireal ca oricând. Curenții nopții învîrtejeau vizibil fumul alcătuirii sale. Era atât pustiu, atâta geometrie, așa atroce singurătate, că mi-am pierdut pentru câteva clipe/cu un vuiet în urechi, cunoștința. Minuscul, față în față cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ce s-a învrednicit în aceste picturi, neținând cont de canoane, Pictura mea, îi spunea Theo lui Daniel, cel necopt la minte, pictura mea e ca o liturghie, aproape îl izgonește pe preot din altar, îl reduce la tăcere, pictura mută vorbește pe perete, cuvintele lui Grigore de Nyssa, cuvinte pe care Theo mi le reamintea mereu, îmi ridic ochii spre părintele Varava și-i susțin privirea rotundă, Eu aș fi mândru să slujesc în această biserică! Și se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mi se pare orașul în jurul nostru, oamenii, să mă fi sălbăticit oare atât de mult, Uitasem ce ochi frumoși ai, sunt cuvintele ei, și eu mă întorc spre ea susținând din privirea ochilor frumoși conversația de deasupra noastră, în timp ce dialogul mut dintre trupurile noastre continuă nestingherit și ne prefăceam amândoi că nu înțelegem, o invit într-o cofetărie, afară se-ntunecă parcă de ploaie și deodată trupurile noastre își amintesc de ziua aceea din iunie, când ne-a prins ploaia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]