KorAP: Find »[drukola/base=naiba & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...137 138 139 ...186 >

4,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

căpitanul Jack și Russ Millard. Tierney bătu în microfon, își drese vocea și spuse: — Domnilor, asistați la instructajul general în cazul crimei din Leimert Park. Sunt sigur că ați citit cu toții ziarele și știți cu toții că-i o treabă a naibii de grea și de complicată. La biroul primarului s-au primit o grămadă de telefoane, iar domnul comandant Horrall în persoană a fost sunat de o mulțime de persoane pe care nu dorim să le supărăm. Chestia cu vârcolacul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
iar Bevo Means mi-a zis că tatăl fetei le-a vândut celor de la Times și Herald niște fotografii mai vechi ale fiicei lui. Or să apară pe prima pagină a edițiilor de seară în toată presa. Millard izbucni: — La naiba! Era singura înjurătură pe care o folosea. Continuă, clocotind de furie: — Or să se năpustească ca vulturii asupra ei. Tatăl a fost interogat? Tierney clătină din cap, apoi se uită pe niște notițe: — Cleo Short, South Kingsley, 1020 bis, districtul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
hotelului, fiule. Se numea Cornucopia Motor Lodge. — Și Betty te-a ațâțat din nou? — Ăăă... mi-a zis că-i la ciclu. Și tu te-ai lăsat dus cu preșul? — Da. Te-a enervat rău de tot chestia asta? La naiba, n-am omorât-o eu! — Șșșt. Ai dormit pe fotoliu, iar Betty a dormit în pat, așa-i? — Așa-i. — Iar de dimineață? — Dimineața am pornit spre L.A.. Betty m-a însoțit la întâlnirile mele și a încercat să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
poți să faci una ca asta? E dezgustător. E-o nebunie! Aruncă teancul peste celelalte hârtii. Privirea îmi căzu pe niște poze de pe 39th, colț cu Norton. Lee o apucă de brațe și o țintui locului. Kay se zbătea. — La naiba, doar știi ce-nseamnă asta pentru mine! Știi! O să închiriez o cameră și o să țin dosarele acolo, dar, iubi, fii alături de mine. E al meu și am nevoie de tine... și o știi. Abia în clipa aia dădură cu ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
și servitorii noștri permanenți. Dacă vrei să verifici, sună-l pe tata. Numărul nostru este Webster 4391. Dar fii discret. Nu-i spune unde m-ai întâlnit. Mai ai și alte întrebări? Pista mea personală în cazul Dalia se dusese naibii, dar îmi deschisese calea într-o altă direcție. — Mda. Ți-o pui și cu bărbați? Madeleine îmi atinse genunchiul. — În ultimul timp n-am avut parte de nici o partidă, dar aș face-o cu tine dacă ai grijă să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
sprijinit de geam. Tocmai o vedeam pe Madeleine prinsă într-un striptease lasciv, în ritmul motorului care torcea, când i-am auzit pe cei doi Vogel șoptind: — ...a adormit, tăticule. — Nu-mi mai spune „tăticule“ când suntem la muncă. La naiba, doar ți-am zis de o mie de ori! Parc-ai fi un fătălău. — Ți-am demonstrat că nu-s fătălău. Poponarii nu-s în stare să facă ce-am făcut eu. Mi-am rupt ața, așa că nu-mi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
zis de o mie de ori! Parc-ai fi un fătălău. — Ți-am demonstrat că nu-s fătălău. Poponarii nu-s în stare să facă ce-am făcut eu. Mi-am rupt ața, așa că nu-mi mai spune fătălău. — Taci naibii din gură! — Tăticule, adică tată... — Ciocu’ mic. Ți-am spus! Polițaiul cel gras și lăudăros, pus la punct ca un copil, mi-a trezit interesul. M-am prefăcut că sforăi, ca să nu-și întrerupă conversația. Johnny șopti: — Vezi, tată, doarme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
gras și lăudăros, pus la punct ca un copil, mi-a trezit interesul. M-am prefăcut că sforăi, ca să nu-și întrerupă conversația. Johnny șopti: — Vezi, tată, doarme. Și-apoi el e poponarul, nu eu. Doar am dovedit-o. Dințosu’ naibii! L-aș putea bate, tată. Știi că aș fi în stare. Al naibii nenorocit! Fură slujbele altora! Aveam postul de la Arestări în buzunar când ... — John Charles Vogel, taci din gură imediat sau îți trag o palmă, cât ai fi tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
M-am prefăcut că sforăi, ca să nu-și întrerupă conversația. Johnny șopti: — Vezi, tată, doarme. Și-apoi el e poponarul, nu eu. Doar am dovedit-o. Dințosu’ naibii! L-aș putea bate, tată. Știi că aș fi în stare. Al naibii nenorocit! Fură slujbele altora! Aveam postul de la Arestări în buzunar când ... — John Charles Vogel, taci din gură imediat sau îți trag o palmă, cât ai fi tu de polițist de douăș’patru de ani! Chiar atunci în aparatul de emise-recepție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
să participe și el la interogatoriu. Nu înainte să obținem o declarație. — Las-o pe mâna mea și scot eu declarația. — O declarație dată de bunăvoie, sergent. Fritzie se înroși: — Mă insulți, Millard. — Poți să crezi ce vrei, dar, la naiba, ai să faci ce-ți spun eu, cu sau fără domnul Loew! Fritz Vogel înlemni. Arăta ca o bombă umană pe cale să explodeze, iar vocea îi era fitilul: — Te prostituai împreună cu Dalia, nu-i așa, fetițo? Îți etalai fundulețul laolaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
acolo cu ciocatele lui masive, lustruite cu scuipat. Fostul proxenet și spărgător de bănci înghiți apă cu pișat și vomă. — Lee Blanchard e în TJ, iar tu ai venit aici glonț, direct de la Marele Q. Asta-i o coincidență a naibii de ciudată și nu-mi place. Nu-mi place de tine, nu-mi place de târfa sifilitică care te-a fătat, nu-mi place că-s aici, într-o țară străină plină de șobolani, când aș putea fi acasă, alături de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
după care o amplifică. Livid, Fritzie își făcu mâna pumn, gata să-l pedepsească. Lasă-l, i-am spus. Vogel se retrase. Hohotele nebunești ale lui De Witt se potoliră încetul cu încetul. Trase aer în piept și spuse: — Al naibii să fiu, ce-am mai râs! Probabil că frumușelului de Lee îi e teamă de mine pentru felul cum am dat din clanță la proces, dar nu știu decât ce-am citit în ziare și trebuie să vă mărturisesc că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
făcu loc printre tehnicienii de la laborator, cu Fritzie Vogel pe urmele lui. Tehnicianul-șef se luă cu mâinile de cap de supărare. Un val cacofonic de speculații umplu biroul. Apoi se auzi un fluierat strident, iar Russ Millard strigă: — La naiba, dați-vă la o parte și lăsați-i să-și facă treaba! Și păstrați liniștea. Ne-am executat. Tehnicienii se aplecară asupra plicului, îl presărară cu praf de amprente, răsfoiră carnețelul cu adrese, examinară fotografiile și anunțară cu voce tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
nume și numere de telefon, majoritatea bărbați. Nu sunt în ordine alfabetică, câteva pagini sunt smulse... În fotografiile apare Short cu diverși bărbați în uniformă. Fețele bărbaților sunt scrijelite... Mă întrebam uimit: Oare o să urmeze și o scrisoare? Se duce naibii teoria mea cu crima accidentală? De vreme ce plicul fusese trimis în mod evident de ucigaș, era el unul din soldații din fotografii? Plicul acesta lansa un joc de-a șoarecele și pisica sau, dimpotrivă, vinovatul anunța astfel că o să se predea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
oferit alegătorilor destulă distracție. Putem să trecem peste capul lui și să ne concentrăm asupra numelor din agendă cu tot efectivul. Cu cât mai multă publicitate i se face cazului, cu atât îi închidem gura mai bine lui Horrall... — La naiba, Ellis... Nu! Ascultă-mă puțin. Înainte voiam să ascund faptul că tipa-i cam ușuratică. Acum îmi dau seama că lucrurile au ajuns în punctul în care nu mai putem mușamaliza treaba asta. Știm ce hram purta și vom primi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Am știut-o de la bun început, la fel ca și tine. Dar situația ne scapă din mâini. Lucrez cu efective insuficiente la alte șase cazuri de crimă, iar dacă dăm publicității numele bărbaților însurați, viețile lor or să se ducă naibii doar fiindcă au agățat-o pe Betty Short pentru una mică. Urmă o lungă tăcere, după care Loew spuse: — Jack, știi că mai devreme sau mai târziu o să ajung procuror districtual. Dacă nu anul viitor, atunci în ’52. Știi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Joe. E iute la mânie. — Ba are o pulică bleagă. Toți nemțălăii sunt așa. Eu sunt francez și știu cum stă treaba. Russ râse cu poftă, de parcă tocmai ar fi auzit un banc bun la Elks Club. — Joe, ești dat naibii! Dulange făcu un gest obscen cu limba. — Sunt francez. — Joe, ești temperamental, iar domnul maior Carroll mi-a spus că îți bați soția. E adevărat? — Calule, mănânci ovăz? — Fără îndoială. Îți place să lovești femeile, Joe? Când o cer. — Cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
ești numai caporal dacă ai atâtea medalii?“ Începe să îmi zică Matt și Gordon și începe să vorbească de copilașul nostru, deși nu ne-am pus-o decât o dată, iar eu am mi-am pus prezervativ. Johnnie se sperie ca naiba și începe să cânte împreună cu gândacii „Nu, domnule, fata asta nu-i a mea“. Mai vreau fofoloancă, așa că o duc pe Dalia să-l vadă pe doctorul de gândaci. Îi strecor zece parai și el se face c-o examinează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
tu, când ai văzut-o ultima oară?“ Și apoi lovitura de grație: Fritzie și Johnny Vogel șușotind în drum spre Valley: „Ți-am demonstrat că nu-s fătălău. Poponarii nu-s în stare să facă ce-am făcut eu.“ „ Taci naibii din gură!“ Am ieșit în goană pe hol, am băgat o fisă în telefonul public și am format numărul lui Russ Millard de la Birou. — Centrala Omucideri, locotenentul Millard. — Russ, sunt Bucky. — S-a-ntâmplat ceva, istețule? Pari cam agitat. Cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
locotenentul Millard. — Russ, sunt Bucky. — S-a-ntâmplat ceva, istețule? Pari cam agitat. Cred c-am descoperit ceva, Russ. Nu pot să-ți spun acum, dar trebuie să mă ajuți cu două chestii. — E cumva vorba despre Elizabeth? — Da. La naiba, Russ... — Liniștește-te și spune-mi. Am nevoie de dosarul de la Moravuri al lui Charles Michael Issler. Știu că a mai fost ridicat de trei ori pentru proxenetism și trebuie să aibă un dosar. — Și? Am înghițit în sec. — Vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de la Moravuri. Mi-am amintit de remarca lui Bill Koenig - că Fritzie a luat sifilis de la curve pe vremea când lucra la Moravuri și că a fost pus pe liber și trimis să se trateze cu mercur. — A dat de naiba, nu-i așa? Sally își drese vocea: — Am auzit că s-a îmbolnăvit de sifilis și a înnebunit. A crezut că i l-a dat o colorată, așa că s-a dus la un cuplărai de pe Watts și le-a pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
manevra cu șantajul legat de rapoartele federalilor și despre sifilis și bordelul din Watts. Spune-i că mâine mă duc cu toată povestea la ziare. Johnny își reluă smiorcăiala. Un locotenent în uniformă se apropie și se stropși: Ce mama naibii se întâmplă aici? Blițul unui aparat de fotografiat îmi arse ochii. Era Bevo Means, cu carnețelul pregătit, gata să ia notițe. — Sunt polițistul Dwight Bleichert, am răspuns, iar acesta e polițistul John Charles Vogel. I-am întins locotenentului declarația și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
că l-ați putea face pe căpitanul Vasquez, aici de față, să se răzgândească. — Ce mama... Domnule, sunt un polițist cu acte-n regulă din L.A. și ați face mai bine să vă grăbiți. — Mă iei drept prost, fiule? La naiba, vreți dovezi? Am lucrat la Omucideri împreună cu Russ Millard și Harry Sears. Am lucrat la Arestări. Am lucrat la... — Dă-mi-l pe mexican, fiule. I-am înmânat receptorul lui Vasquez. L-a luat și și-a îndreptat automatul spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Harry Sears a fost prezent în calitate de invitat. La început s-a bâlbâit și, pentru prima dată, am remarcat că exact la al patrulea pahar a scăpat de bâlbâială. L-am scos și pe bătrân de la azil. Habar n-avea cine naiba sunt, dar oricum s-a distrat de minune: a tras la măsea din sticluța lui Harry, a ciupit-o de fund pe Kay, a țopăit în ritmul muzicii de la radio. Am întins o masă cu sandvișuri și punci cu sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
încetinesc puțin ritmul și să continui mai blând, mai tandru, dar imaginea unei vene care pulsa cu putere pe gâtul lui Kay m-a făcut să o pătrund cât de tare am putut. Am terminat mormăind: — Îmi pare rău! La naiba, îmi pare rău! Oricare va fi fost replica lui Kay, ea a rămas înăbușită în perna în care își îngropase capul. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI OPT În seara următoare am parcat vizavi de vila familiei Sprague. De data asta eram cu Fordul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]