6,603 matches
-
se cuvenea datorită calităților mele. Și, neobținînd-o, am socotit asta nu un nenoroc, ci o nedreptate care mi se făcea. M-am revoltat, dar destul de repede am constatat că lumii îi era indiferentă revolta mea în aceeași măsură ca și nefericirea mea. Atunci, în marele meu orgoliu, am găsit cea mai rea soluție. Am început să am vanitatea și voluptatea suferinței. Și am ajuns într-un punct unde sinceritatea era străină de modestie. Strigam: iată cât sânt de vulnerabil, admirați-mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Sânt și elefanți orbi care se sinucid strivind. Dar eu vreau să trăiesc, să simt mirosul de fân. Ții minte ce mi-ai spus odată? Că omul este singurul animal care e nefericit. Celelalte animale cunosc setea, foamea, căldura, frigul. Nefericirea nu. În cazul ăsta, nici fericirea", ți-am replicat atunci. Acum îți spun la fel. Dar dacă rămânem aici nu există scăpare. Mangusta devine din ce în ce mai slabă, mai vulnerabilă, până ce într-o zi nu va mai avea curajul să privească nici
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
presimțiri. Ne ajunsese din urmă oboseala fericirii? Se poate. Fericireav noastră se prelungise din cale-afară, iar ciudata fire omenească, dacă nu simte fericirea, că se umflă din ce în ce mai mult, ca broasca din fabulă (păzind gradația ― evitând egalitatea), devine de-a dreptul nefericire (infelix ― felicitas). Ne-am luat rămas bun, tăcuți, îngîndurați, cu sufletele pustii. Nici ea nu m-a întrebat ce am de sânt trist, nici eu nu am întrebat-o. La ce bun? Ne înțelegeam uneori așa de bine și pe deasupra
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o întreb: ― Cum, ție nu-ți pare bine? ― Desigur, răspunse. Doar n-oi fi vrând să țopăi de bucurie. Vom avea o casă. Foarte bine! Trebuia s-o avem mai devreme sau mai târziu. M-am vârât în pat cu nefericirea în cârcă. După explozia de bucurie de adineauri nici că se putea un duș mai rece. Oare Mi-haela mai purta pică tatei că se împotrivise la căsătoria noastră? E adevărat, îl îngrijise și-l acoperise de toate atențiile, dar toate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în gândirea și trăirea filozofică românească, oare nu s-ar cuveni să traducem câteva dintre marile surse ale meditațiilor sale? Un Rozanov, un Klages, inclusiv Merejkovski, de nu chiar o selecție cioraniană din opera lui Nietzsche! În fine, există, din nefericire, și la noi, ca-n toată lumea occidentală a corectitudinii politice, o reticență la slavofilia lui Soljenițîn. Explicabilă, adică justificabilă (și, în ultimă instanță: onorantă), în fel și chip, ea a răcit până la îngheț piața editorială de la noi și de aiurea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
am scos din buzunar o ascuțitoare (avea și radieră) în formă de revolver browning și dau să-mi ascut creionul. Atât i-a trebuit lui Gladkov. A început să strige în gura mare că am vrut să-l împușc. Din nefericire pentru el, la inspecția venită, cerându-se "proba", revolverul, și fiind întrebat dacă despre el este vorba, Gladkov l-a privit cu atenție și a spus da din toată inima și din toate puterile. La patru zile după plecarea inspectorilor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și împăunat venea Petre. Uite mamă, a deschis pumnul, mi-au dat soldații fire de coadă pentru buhai. Stăteam cu mâna ridicată, palma deschisă a lovitură, numai bună însă de primit trofeul cabalin depus ca o ofrandă de către copil. Din nefericire pentru mine dar și pentru săteni, școala a fost ocupată de trupe, ceea ce însemna gândul unei staționări îndelungate și, ca urmare multe, foarte multe rechiziționări de la populație și, cum haina soldatului nu îmbracă numai oameni, sătenii erau speriați de ce li
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de armă. Mai mult de atât, cunoscându-l pe starșii-leitinantul, comandantul garnizoanei sovietice din Alexandria,locotenentul major Tolsticov am obținut un ordin în care se arăta oficial că nimeni nu are voie să se atingă de medicamentele din depozit. Din nefericire, alături de multe drame, cea a românilor basarabeni vânați de jandarmii prea zeloși pentru a fi trimiși înapoi în URSS, era peste înțelesul meu. Se dorea “repatrierea” tuturor celor care în 1940 se aflau pe teritoriul Basarabiei. Iar aceștia nu erau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de spus. Războiul cu mine. Am vorbit despre frumusețe. Dar și aici trebuie aduse niște corecturi pentru a nu cădea în greșeala specialiștilor care, văzând în greci un "popor estet", uită că în Olimp iubirea nu atinge niciodată extazul sau nefericirea. Iubirile zeilor greci au mereu ceva de alcov banal. Zeii aceștia, care imită tot ce văd la oameni, se comportă ca niște a-manți mediocri. Ei cunosc amorul, nu dragostea. Nu trec niciodată de limitele unei împreunări. În această privință, au
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că azi sunt mai puțini oameni singuri decât înainte. Aici, pe plajă, nu-ți dai seama. Unii sporovăiesc, alții stau întinși la soare, cu ochii închiși, să se bronzeze. Domnește permanent o gălăgie veselă. Ai zice că nu există drame, nefericire. Cine poate ști, însă, ce ascunde fiecare? Pe vremuri, la Costinești, nu era nici un semn de "civilizație". Ieri, niște bișnițari au descins, aici, cu limuzinele pe plajă și și-au adjudecat o parte din mare, marcînd-o cu două șiruri de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Marius Ghica și eu. E frig. În jurul nostru, pietoni. Țepo-su zice: "Eu, în orice loc mă duc, mă integrez imediat. Mă simt de-acolo". Marius Ghica adaugă: "Și eu". Ridic din umeri: "Eu, dimpotrivă. Pretutindeni, mă simt străin. Și, din nefericire, inclusiv în București am uneori acest sentiment". Ceilalți tac. Poate, mărturisirea mea a fost deplasată. (Mai târziu, pe vas) Theo (acum cunosc, în sfârșit, numele său întreg: Theo in der Smitten) e singurul personaj de aici ieșit din comun. Noi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o industrie alimentară parcă anume pentru încurajarea obezității și o altă industrie pentru combaterea obezității, în care moda "fără", adică "fără colesterol", "fără grăsimi", "fără multe calorii", a ajuns o adevărată obsesie. Aparent, totul e bine reglat. Sinuciderile, aberațiile sexuale, nefericirea, plictiseala dispun de ultimele cuceriri ale electronicii. Dacă ești singur, poți conversa, folosindu-te de calculator, cu toată lumea. La televiziune, se zâmbești chiar și atunci când e prezentat buletinul meteorologic, de parcă "starea vremii" ar fi o marfă căreia i se face
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o veche cunoștință... Atmosfera e destinsă, odihnitoare. Multă verdeață, străzi pașnice, pe care merg doar mașini (rare), zgomot puțin; mă simt ca într-o stațiune în vacanță. Poate că și aici "relațiile publice" înlocuiesc solidaritatea umană, poate că și aici nefericirea are dreptul să fie "publică", să se afișeze, doar când vrea să provoace milă, încolo "afacerile sunt afaceri", dar "străinul" din mine ațipește. Sunt mulțumit că e soare, că un necunoscut mi-a zis hi, că nu sunt opresat de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a tuturor germenilor aruncați de mâna naturei, să-i ducă la o dezvoltare pozitivă or negativă. Dar timpul nostru sîntem noi și calitatea socială (o vorbă nouă) a spațiului în care trăim atârnă asemenea de la noi, deși noi înșine - din nefericire - nu atârnăm de la noi. Vream să zic că societatea în care sîntem nevoiți a trăi, rezultat al unor antecedente pe cari ea n-a fost desigur stăpână, nu este de natură a încuraja talente și, poate și mai puțin decât
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
care se interesează și M. S. Domnul și care trebuie s-o fac cu cea mai mare îngrijire. Iertați, vă rog, neîngrijirile de stil ale scrisorii de față și credeți că sunt amețit de cap, văzîndu-mă pus în curentul unor nefericiri familiale cu cari eu, ce am fost avizat la un trai singuratec și la puterile mele proprii, nu sunt deprins și nici știu a le mânui. Cred că, dacă bătrânul meu va mai răsufla de greutățile momentane cari-l apasă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
neglijată, caligrafia - o noțiune cunoscută numai teoreticește, gramatica există ca un fel de schematism de cuvinte a căror întrebuințare reală li lipsește copiilor în istoria românilor cronologia nu se știe exact și intuițiunea vremilor trecute li e dată elevelor (din nefericire după chiar cărțile didactice) cu punte de vedere foarte moderne. În geografie memorarea fiind la locul ei, elevele știu bine, căci recitarea de numiri e partea tare școalei. Altfel d-ra Livescu nu e lipsită de inteligență naturală, după cum s-ar
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cu drept cuvânt prefața cărticelei, // copiii, după sistema veche, nu numai că învață cu dezgust și foarte cu greu a citi și a scrie, apoi ceea ce învață într-un semestru sunt în stare să uite într-o lună. Și, din nefericire, nu se predau la noi numai scrierea și cetirea astfel, ci toate obiectele. O privire numai în manualele noastre scolastice ne va încredința că elevii trebuie să fi învățînd ca în somnabulism, că nu știu nici ce scriu, nici ce
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
vreau să viu; crezi că, în starea în care mă aflu, îmi abate a-ți face infidelități, mă crezi în sfârșit de-o sută de ori mai mizerabil decum sunt în stare a fi. În momentele în cari-mi simt nefericirea și slăbiciunea de caracter, în momentele în cari văd că nu sunt bun de nimic în lumea aceasta și că în zadar trăiesc, atunci când sunt descurajat și sătul de viață, te-am rugat, femeie dulce și fermecătoare, să ierți că
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
m-au fermecat cu desăvârșire și ca nealtădată. Îndealtmintrelea, vorba ta, nu mai făgăduiesc nimic, dar mă pun pe treabă // și sper că vei avea mai bune rezultate decât în trecut. E natural ca, trecând fericirea mea, să-mi reînceapă nefericirea. Picioarele iar mi se coc, căci tu, ducîndu-te, mi-ai luat și sănătatea cu tine. Dar aceasta să n-o iei în înțeles rău, ci în cel bun că, dacă te văd, înviez din morți și mă dezmlăștinez, iar când
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
omul om, precum e în toată lumea iar nu cum e la noi, adică ca la nimeni, unde găsești în cercurile cele mai înalte oameni ce trăiesc în vecinică dușmănie cu gramatica, necum cu alte cunoștințe sau cu dreapta judecată. Din nefericire tocmai aceasta din urmă lipsește și nici în școli franțuzești nu se poate învăța pentru că se moștenește de la mama. 326 {EminescuOpXVI 327} [EMANOIL GRĂDIȘTEANU] Iași, în 16 august 1876 Domnule Prezident, La citația d-voastre N 2417 din 15 iunie
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
amăgesc nu voi, nici îmi pare bine de pierderea ce-ai suferit-o, și Dumnezeu știe de n-aș muri ca s-o fac nefăcută. Tu știi asemenea că nu fericirea mea o am în vedere și că doresc toate nefericirile cu putință daca acesta ar putea fi prețul fericirii tale. Tu știi dar bine că nu voiesc fericire și, deși tu ești în stare a-mi da - și numai mie - mult mai mult decât ai tu însăți, tu care, în
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mai [fiu] atât de chinuit și daca plătesc amorul meu cu viața - să plătesc cu el un moment de fericire. Prea sunt filozof pentru a nu ști că nu m-așteaptă nimic decât țărâna și uitarea... că nu voi avea nefericirea de-a te revedea, ba încă pentru vecinicie cum se zice... [PERSOANĂ NEIDENTIFICATĂ] [București, februarie - martie 1881] Domnul meu, Veți fi observat, cu o părere de rău pe care țara întreagă o împărtășește, că partidul care ne guvernează nu mai
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în sufletul tău și să te închini la propria-ți creațiune ca la însăși ființa pe care o divinizezi în ea. E un sentiment atât de înalt, atât de curat, atât de adânc - însă adresate unei ființi cu care din nefericire // sau din fericire poate eu nu mă pot nici măsura, nici compara (Elisabeth). Eminescule, acea poezie e simțită - și d[o]ar eu am dispărut din inima ta - era oare altceva decât inima ta la care eu am ținut, mult
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
aflau, un fel de compensație amară. Ca mulți oameni, nu mai putuseră îndura anonimatul și această neliniște putuse, în parte, să-i împingă la acele neplăcute violențe. Pentru a te face cunoscut e de-ajuns să-ți ucizi portăreasa. Din nefericire, e vorba de o faimă efemeră, căci portăresele care ar trebui să fie și sunt ucise sunt destule la număr. Crima deține, fără încetare, primul rol pe scena lumii, dar criminalul nu-l joacă decât o clipă, fiind pe dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Important este să te strecori și, mai cu seamă, să eviți judecata. N-am spus să eviți pedeapsa. Căci pedeapsa fără judecată se îndură mai ușor. Are, de altminteri, un nume care-i o chezășie pentru nevinovăția noastră: îi spunem nefericire. Nu, important, în cazul de față, este să scapi de judecată, să eviți să fii întruna judecat, fără ca osânda să-ți fie vreodată rostită. Dar lucrul nu-i chiar atât de ușor. Căci astăzi suntem cu toții gata oricând să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]