5,491 matches
-
pulmonară care îi este fatală și care se demonstrează că a survenit din cauza piciorului netratat. Dacă ar fi fost observată la timp starea pacientului, ar fi fost rapid și eficient tratabil și nu s-ar fi ajuns la acest rezultat nefericit. Ca urmare, bineînțeles că este inițiat un proces de malpraxis medical. Deși asistentul este cel care a avut un comportament neglijent, totuși și dr. T. va fi considerată responsabilă (în temeiul răspunderii comitenților pentru faptele prepușilor lor - respondeat superior - așa cum
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
pacientului, însă acceptă astfel de urmări tocmai datorită comportamentului lipsit de diligență. Trebuie însă de remarcat și faptul că instanțele nu vor considera niciodată res ipsa loquitur drept bază pentru stabilirea răspunderii atunci când starea de fapt relevă doar un caz nefericit, un rezultat nedorit sau atunci când se arată că prejudiciul produs făcea parte din riscurile prevăzute și prezentate pacientului anterior aplicării terapiei, asupra cărora acesta își exprimase consimțământul. Rămâne de văzut dacă instanțele române vor putea considera oportună aplicarea și adaptarea
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
caz de malpraxis medical, pe lângă obligație profesională - standard terapeutic - încălcarea obligației profesionale - prejudiciu - legătură de cauzalitate, lanțul elementelor să includă și condiția săvârșirii faptei cu vinovăție. În absența vinovăției, de exemplu atunci când cazul fortuit a fost cauza determinantă a rezultatului nefericit, nu vedem posibilă vreo formă de răspundere penală, iar răspunderea civilă ar fi - cu greu - posibilă, doar dacă doctrina și practica - sau poate, mai târziu, și legislația română - ar adopta, adapta și promova teorii precum strict liability (răspundere obiectivă) și
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
partenerului de viață lezat să depindă de posibila recuperare financiară - în instanță, evident - în urma prejudiciilor suferite, a victimei comportamentului medical eronat; - în cazul vătămărilor sau pierderii unui copil, părinții pot obține compensații de ordin financiar atât pentru suferințele provocate de nefericitul eveniment, cât și pentru neînțelegerile familiale intervenite între ei din această cauză (de exemplu familia se destramă ca urmare a pierderii copilului) sau pentru problemele apărute atunci când vătămarea este atât de gravă, încât duce la neînțelegeri și conflicte în familie
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
științifice care le sunt necunoscute și pe care se văd nevoiți să încerce să le înțeleagă și să le interpreteze în interesul optim al părților. Astfel, medicii pot suporta consecințe dezastruoase, iremediabile, asupra evoluției lor profesionale, chiar și atunci când rezultatul nefericit al terapiei administrate nu le este pe deplin imputabil, și aceasta în special în baza unei lipse de comunicare eficiente în instanță. O atare comunicare însă este de esența procedurilor extrajudiciare de soluționare a litigiilor în domeniu, cu precădere în
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
domeniu, cu precădere în cursul medierii. Mai mult, și pacienții sunt avizi după o astfel de comunicare, în sensul dorinței acute de a primi informații suplimentare referitoare la cauzele eșecului, sau chiar manifestări sincere ale regretelor cadrelor medicale în ceea ce privește rezultatul nefericit. Dacă hotărârile instanțelor se limitează la stabilirea vinovăției și a cuantumului despăgubirilor, procedurile „parajudiciare“ se axează pe comunicare și pe un acord al părților în vederea stabilirii unei compensații echitabile. O astfel de abordare a situațiilor conflictuale de natură medicală se
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
decât de a sluji progresului și binelui celorlalți oameni. Întorcându-ne la cazurile extreme tocmai amintite, este remarcabil faptul că, în pofida temerilor conform cărora, odată ce au făcut cunoștință cu lumea și și-au descoperit propriile limite, vor fi tot mai nefericiți, din scrierile Helenei Keller răzbate o seninătate uimitoare. La rândul ei, Olga Skorohodova, făcând afirmațiile atât de paradoxale conform cărora orbul surdomut poate fi mai ușor învățat decât subiectul având un singur handicap senzorial sever, oferă și ea o speranță
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
de după război și recursul la ficțiunea Atlantidei, să zicem. Nu va evita o seamă de exerciții spirituale legate de cele 14 faze ale repauzării și, prin contrast, va scrie poezii și se va îndrăgosti definitiv de Lila. Lila, misterioasa și nefericita iubire a adolescentului Yambo, ea va fi până la urmă divinitatea-regină, păstrătoare a flăcării resurecției, își spune Yambo cel de-acum, aflat într-o combinație de autism letargic și stare de grație. Căci el are suverana atotputernicie de a-și reprezenta
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
dintre știință și artă"), soțul iese șifonat, ceea ce n-o împiedică să-l reabiliteze pe David pentru umorul său care, illo tempore, a făcut-o să se îndrăgostească de el și chiar pentru faptul că, în fond, este un om nefericit. Deși realizează că relația de cuplu înseamnă moartea personalității, Katie își dorește atenția necondiționată a partenerului, prețuirea acestuia, pe de-o parte; pe de altă parte e destul de lucidă să-și dea seama că de fapt nu vrea să divorțeze
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
bolnav decupând și colecționând din ziare știri ce relatează morți petrecute în situații absurde, grotești sau terifiante, între farsă tragică și atrocitate incredibilă. Analista a ascultat ani în șir visele, ideile fixe, delirul și frustrările unei tipologii mediocre, pe jumătate nefericite, pe jumătate demente, temându-se acum să nu naufragieze în mediocritatea propriei clientele. În timp ce pacienții îți descarcă visele și închipuirile, Cora se preface că și le notează, de fapt scriindu-și lista de cumpărături. Chiar și cel mai recent pacient
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nu este, firește, ușor să ai drept frate un sfânt și, potrivit proverbului englezesc I had rather be a live dog then a dead philosopher, adesea mi-aș dori să am ca frate un om fericit, și nu un sfânt nefericit.“53 William W. Bartley, un biograf al lui Wittgenstein de care am amintit deja, crede că, alegând profesia de învățător, Wittgenstein și-ar fi propus să facă ceva și pentru emanciparea țăranilor de munte în mijlocul cărora a decis să trăiască
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acestei teme în scrisorile și însemnările sale dezvăluie pecetea de neșters pe care a pus-o asupra sensibilității sale viziunea fundamentalistă asupra vieții a lui Otto Weininger. Odată întors la filozofie, Wittgenstein trăia din nou sub presiunea sentinței necruțătoare a nefericitului său compatriot: „Fii geniu sau dispari.“ Această presiune a fost deosebit de puternică în primii ani după reluarea activității filozofice. Wittgenstein socotea că nu este îndreptățit să rămână în Universitate decât atâta timp cât are într adevăr ceva de spus. Pretențiile lui față de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
îndreptățit să rămână în Universitate decât atâta timp cât are într adevăr ceva de spus. Pretențiile lui față de sine erau, și în această privință, mult mai mari decât cele pe care le avea față de alții. Ori de câte ori nu putea lucra bine, era profund nefericit și își resimțea viața ca o povară. O însemnare din anul 1929 spune totul în această privință: „Dacă nu pot să lucrez sunt ca un copil speriat și bătut. Sunt fără încredere în mine, fără nici un sprijin. Mă simt fără
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
albastru și în Caietul brun. Forma matură a ceea ce comentatorii au numit filozofia târzie a lui Wittgenstein o constituie manuscrisul Cercetărilor filozofice, un text la care va lucra mulți ani, începând cu toamna anului 1936. În comparație cu acea existență de „sfânt nefericit“, pe care Wittgenstein a dus-o în Austria, după Primul Război Mondial, primii ani la Cambridge par să fi reprezentat o epocă vie, colorată și, în acest sens, mai frumoasă a existenței lui Wittgenstein. Viața i s-a părut acum
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
aceasta a fost pentru el o sursă de permanentă suferință.“116 Wittgenstein mai credea că dacă nu este bine înțeles asta e urmarea faptului că modul lui de a gândi nu este în spiritul timpului. Un spirit dominat, în mod nefericit după părerea lui, de acel prestigiu al generalizărilor și al gândirii teoretice pe care îl consacraseră realizările științei. În vara anului 1947, Wittgenstein l-a înștiințat pe vicecancelarul Universității că a decis să și părăsească înainte de termen catedra. A fost
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
devenirea întru ființă, s-a spus că el este incompatibil cu filozofia.“ (Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, Humanitas, 1991, p. 253.) 5 Ray Monk, autorul celei mai ample biografii a lui Ludwig Wittgenstein, atrage atenția asupra a ceea ce numește „polarizare nefericită“ a interesului pentru persoana și pentru opera gânditorului: „Unii cercetează opera despărțită de viața lui, alții găsesc viața lui fascinantă, opera lui însă de neînțeles.“ (Acesta din urmă a fost și cazul lui Noica.) Monk încearcă să probeze ceea ce cititorii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pesimismul lui profund, la intensitatea suferinței sale mintale și sufletești, la modul neîngăduitor în care și-a mânat intelectul, la nevoia de iubire legată de duritatea lui, care o respingea, sunt înclinat să cred că viața lui a fost extrem de nefericită. Și totuși, el a exclamat la sfârșit că ar fi fost «minunată». Mie acest cuvânt mi se pare misterios și în mod ciudat mișcător.“ (N. Malcolm, op. cit., p. 126.) 140 În noiembrie 1944, Wittgenstein îi scria lui Malcolm, pe atunci
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nerv și simț al umorului. (Ceea ce explică de ce lui Russell i s-a putut decerna și Premiul Nobel pentru literatură.) Scriitor cu mare audiență și mare succes, Russell a fost, totodată, până la adânci bătrânețe un susținător activ al cauzei celor nefericiți și neîndreptățiți. Albert Einstein era probabil singurul dintre contemporanii lui Russell care s-a bucurat de o reputație asemănătoare. I-a apropiat aspirația spre libertate, modul nonconformist în care și-au condus viața, sfidarea multor convenții, aversiunea pentru persecuția națională
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
emoționale ale masei, în care el vedea o înfrângere a judecății sănătoase, dar nu-și pierdea încrederea în triumful final al rațiunii. Wittgenstein nu cunoștea asemenea decepții. Pentru el, omul care gândește cu adevărat nu putea fi decât o ființă nefericită. Perspectiva primului asupra vieții era în esență optimistă, a celui de-al doilea una profund pesimistă. Convingerile lui Russell erau tipice pentru cele ale unui democrat și liberal al epocii. El era de acord cu utilitariștii că exercițiul rațiunii ne
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pecețile purtate/ la vedere-n nerușine" sau "femeia rară,/ cu picioarele împiedicate/ și nestemate bătute în talpe// și cu surpare de-a stânga"(***) la "Muma de sus" (Eminescu), adică "Luna clară", ce se scaldă "ca nimfa-n cer" ( Va) ajung, nefericit, să experimenteze suferința în doze mari, urmând un traiect existențial ce nu poate avea decât un singur punct terminus, stingerea. Preludiile acesteia sunt așteptarea febrilă, chinuitoare, fantazarea barocă, somnul coșmaresc sau, cel mai adesea, obsesia absenței și a sterilității. Reverberațiile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
patetică, "biografistă", și distanțarea rece, parodierea în tușe groase a feliei de viață "autenticiste": "gata, te strig pe mai multe voci,/ te aplaud de la distanță,/ da, pelicula de gheață a crăpat/ și am căzut în bularga viselor,/ în nicolina precupețelor nefericite" (o muzică dăunătoare oamenilor) etc. etc. În perfectă consonanță cu titlul, Păpădia electrică (imagine memorabilă, pe care Radu Vancu o înțelege, spre exemplu, ca pe o modalitate de contragere simbolică a "conjuncției dintre spiritul rece și trupul călduț") exploatează o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Trousson precizează că secolul al XIX-lea și secolul XX au făcut, din ceea ce era odată un "mit de situație", un "mit de erou" [p.35 și urm.] 62. Eroul este "cel ce le rezolva, găsește o ieșire fericită sau nefericită", "cel care violează prohibițiile sociale pentru a rezolva situația mitică, conflictul, găsind o ieșire fericită sau nefericită [Callois, 2000, pp.18,19]. Ceea ce duce la rezolvarea situației este căutarea 63. Anticipând unele poziții care vor fi demonstrate ulterior, putem spune
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mit de situație", un "mit de erou" [p.35 și urm.] 62. Eroul este "cel ce le rezolva, găsește o ieșire fericită sau nefericită", "cel care violează prohibițiile sociale pentru a rezolva situația mitică, conflictul, găsind o ieșire fericită sau nefericită [Callois, 2000, pp.18,19]. Ceea ce duce la rezolvarea situației este căutarea 63. Anticipând unele poziții care vor fi demonstrate ulterior, putem spune că Pariziana se caracterizează chiar prin căutări de ordin diferit: căutarea socială (afirmarea și guvernarea feminină), căutarea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Clorinde ravie, se penchant pour mieux voir" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.132]. 87 Literatura îi atribuie, de regulă, provincialei sentimente baroce, rochii excentrice și un limbaj extravagant. Dacă un autor riscă să o aducă în scenă, ea este nefericită, inocentă și persecutata, necunoscută și neînțeleasa. De regulă, ea va avea cincizeci de ani, iar dacă autorul are condescendenta să o prezinte tânără, va avea grijă să o depoetizeze de la inceput printr-un mic defect, deloc grav în aparență (ten
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
des noms de femmes. A Paris, tous leș gens importants șont menés par une intrigante de leur société" [Girardin, 1843, p.212]. 217 Mitul lui Tristan și Isolda este fondator în literatura occidentală prin legitimarea literară a dragostei ilegitime și nefericite. Acest mit deschide tradiția reprezentării unei iubiri tragice, bazată pe dilemă între două soluții nefericite: separarea sau viața comună în marginea societății. Mitul lui Tristan și Isolda este unul subversiv și inaugurează, cum bine arată Denis de Rougemont, o lungă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]