4,685 matches
-
discursul optimist de promovare a postumanului (și a transumanuluiă și critica extremă a acestuia. Așadar, recurgem la o critică a entuziasmului tehnoștiințific în diverse accepții ale acestuia, de la viața și inteligența artificiale la postulatele tehnologiste cvasireligioase ale omniscienței și ale nemuririi, dar și la o temperare realistă și pragmatică a criticii speculative de tip Virilio sau Baudrillard. Acest tip de postumanism critic moderat recunoaște necesitatea continuării finitudinii umane pentru supraviețuirea ființei umane în noi contexte existențiale. De asemenea, urmărește o reconciliere
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tehnologiei, implicit a avantajelor acestora, umanismul s-ar autoexclude pentru că ar evada el însuși din problematicile actuale și nu ar adopta o ideologie. Chiar dacă tehnologia computațională se presupune a augmenta capacitățile de acțiune ale omului și a susține pretențiile de nemurire și de omnisciență, reversul acestei concepții este încă mai dilematic: utilizarea acestei tehnologii deține un potențial al distrugerii subiectului uman și a viselor însele învestite în această tehnologie. Ceea ce speră omul a obține de la întrebuințarea pozitivă și constructivă a tehnologiilor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
acid limitele gloriei: „Când sare-n ochi că gloria și fericirea sunt incompatibile, cum se face că atâția oameni aleargă după glorie? Din aceleași motive pentru care primul om a ales arborele cunoașterii, amăgirea, sclipiciul cunoașterii în locul adevăratei vieți. Falsa nemurire în locul celei adevărate, aparența în locul ființei. Omul e superficial și mizerabil, el vrea să lase urme vizibile și nu izbutește decât vânzolindu-se în fața semenilor săi, în loc să aspire la Dumnezeu și, asemenea Lui, să se îngroape în sine, să refuze
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a-temporalului și a-spațialului, păstrându-și procesualitatea originară. Reprezentare a divinității, în majoritatea mitologiilor, "soarele" face lucrurile manifeste, prin eterna reîntoarcere la starea dintâi a creației. Soarele prezintă alternanța viață / moarte / renaștere, fiind un "simbol al învierii și al nemuririi". Soarele este "inima" sau "ochiul lumii", în simbolismul vedic, Atmă, Spiritul universal. "Simbol cosmic", soarele a impus o adevărată religie astrală, alături de lună, impunând complementaritatea yang-yin, dar și dualitatea activ / pasiv, masculin / feminin, foc / apă.77 În mitologia primitivă, soarele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se află la obârșiile lucrurilor, măsurând spațiul. Razele sale, în număr de șapte, corespund celor șase dimensiuni ale spațiului, punctul central reprezentând dimensiunea extracosmică. Ca inimă a lumii, Soarele este figurat în centrul roții zodiacale. Simbol al învierii și al nemuririi, Soarele reprezintă un aspect al Arborelui Lumii, al Arborelui Vieții identificat el însuși cu raza de soare.78 Ca simbol al învierii și al nemuririi, Soarele a fost considerat "fruct al Arborelui Vieții", așa-numitul "măr de aur". Se spune
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
inimă a lumii, Soarele este figurat în centrul roții zodiacale. Simbol al învierii și al nemuririi, Soarele reprezintă un aspect al Arborelui Lumii, al Arborelui Vieții identificat el însuși cu raza de soare.78 Ca simbol al învierii și al nemuririi, Soarele a fost considerat "fruct al Arborelui Vieții", așa-numitul "măr de aur". Se spune că Arborele Vieții are douăsprezece fructe care reprezintă cei doisprezece "sori", Arborele însuși fiind considerat un popas al soarelui. La încheierea unui ciclu, astrul solar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
crestată pe o piele de cerb lopătar. Primăvara, la sărbătoarea Soarelui, indienii din Florida ridicau un stâlp în vârful căruia era atârnată pielea unui cerb, prins după un anumit ceremonial.146 Vânătoarea propriu-zisă construiește un ritual al inițierii în misterul nemuririi și regenerării permanente, o dată cu decesul ontologic al Soarelui și renașterea cosmică: "Sculați, sculați, mari boieriu, / Dimineața lui Crăciun, / Că vă vin colindători, / Dimineața lui Crăciun. / Trei cocoși negri-au cântatu, / Trei voinici s-au deșteptatu. / Haideți, voinici, la vânatu, / Să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Vulcănescu dar și de părintele Iustin Pârvu. Cei 35 de ani de ani petrecuți după eliberarea din temnițele comuniste, ca duhovnic la mănăstirea Techirghiol, mănăstire de maici, îi aduc părintelui faima de Duhovnicul neamului de la Malul Mării. A lăsat spre nemurire cuvintele: ” Moartea e o realitate dragii mei, ea nu vine să îi faci o cafea ...e fără cruțare și te ia așa cum ești”. Din lipsă de probe, după cum arată documentele găsite la CNSAS de la această arestare din 1952, din care
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
se-ndeamnă blând". Trist ca un zeu, cu zilele și nopțile prea mici pentru trupul în amurg, uimit în fața viilor și-a morților, el rămâne însă însingurat să caute marea Câmpie pierdută. În "Tristul edict" nu-și clamează ca altădată nemurirea prin operă: "Scriind mă înfrățesc cu morții/ deși nici unul nu e vrednic să-l ador." Moartea are o față clară ca o icoană de foc. Persistă și în acest volum iconografia, elemente de univers grațios; astfel, toamna își scutură cerul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
șoldul,/ Delfinei coapse-a tale, de himeră/ Până la țărm rostogolind imboldul." Poetul îi mărturisește iubitei că nu o va face nemuritoare într-un sonet, precum Shakespeare pe iubita lui: "doar nu sunt Shakespeare/ să-ți promit, cum știi,/ O certă nemurire, ființă dragă". De fapt se îndoiește de valoarea artei lui: "Frumoase versuri/ dac-aș ști sa fac/ Le-aș înșira pe un fir ca pe mărgele". Deși se vrea un trubadur modern, simte o înviorare când strânge la piept un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Alteori, lumea este văzută ca un univers închis, repetabil, ca în poemul "Roata". Atât în "Poeme", cât și în "Moartea ceasului", Sorescu încearcă o lirică reflexivă, într-o formulă inedită și o interpretare cu totul particulară, pentru a dezvălui adevărul, nemurirea, angoasa, plictisul. Asistăm la o redimensionare a majorului și la o reabilitare a banalului în sensul descoperirii unor semnificații noi, încercând alte măsuri în fixarea valorilor. Apare, încă în acest volum, o sete de dezmărginire, o sete cosmică precum în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trup în care trupul ne este strâns/. Ducem războiul cerului cu lutul și ochii noștri răspund cu plâns." " Suntem ai pământului, dar de esență divină" ("Ai pământului"). O componentă a spiritului nostru este inerența zborului, în ea stă lumina, inima, nemurirea ("Într-o imensă pasăre suntem însămânțați"). Poemul configurează metamorfoze stranii, halucinante, pentru a ne convinge de necesitatea năzuinței în existența noastră: În nesfârșirea ei ambițioasă,/ În patosul cu care mai speră la urmași,/ Stă viața noastră." Urmărind alte unghiuri, inedite
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin văile tulburi ale vieții, existența capătă aspectul vânătorii. Poetul este un izolat în această lume în care drumurile confraților sunt ocolite: "Veniți în urmă, de pâslă și piatră,/ Șoptiți, hohotiți, chicotiți sau tăceți./ În vreme ce gura mea latră". Intrarea în nemurire presupun o luptă cumplită: "A mia oară poarta mi s-a făcut de gheață,/ A mia oară caii mi-au înghețat în grajd,/ Mă scoți ca pe-o epavă de os la suprafață,/ Cu buze gri de înger nebun, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Dinamica secundei", E. S. P. L. A.,1968; "Căldura pământului", Editura Eminescu, 1972; "Întindere solară", Albatros, 1973; Într-un auz de floare"; 1974. 6 Al. Piru, "Poezia românească contemporană", 1950-1975, Editura Eminescu, pag. 215. "Arta-i lunga, lungă/ viața-i scurtă, nemurire de-un șiling / cine cumpără? Ding-ding." 7 "Mesteacănul", E. S. P. L. A., 1953; "Focurile sacre", E. S. P. L. A.,1956; "La marginea deșertului Gobi", E. S. P. L. A., 1960; Unde apele vorbesc cu pământul", Editura Tineretului, 1961; "Jocul de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
inima sau intelectul. Or, hrana corpului, a inimii sau a intelectului nu poate sătura sufletul sau spiritul. Inima și spiritul sunt flămânde și însetate de infinit și de veșnicie. Atât timp cât oamenii nu vor ști să dăruiască sufletului infinitul, iar spiritului nemurirea, în străfundurile ființei lor se vor simți mereu nesatisfăcuți''. Omraam Mikhaël Aïvanhov Se știe că infinitul a apărut întâi în forma unor procese nesfârșite și convergente. Prezența unor asemenea procese apare pentru prima dată la Zenon din Elea (sec. V
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
analitică care să definească structura și tensiunea mecanică în banda lui Möbius, odată ce aceasta este torsionată. astăzi banda lui Möbius este peste tot. Ea a devenit un simbol al transformării, miracolului, răsturnărilor de situații și refacerii. Este o imagine a nemuririi. Mai mult, în zilele noastre, banda lui Möbius este simbolul omniprezent al reciclării, reprezentând, în acest caz, procesul de transformare al reziduurilor materiale în resurse utile. banda lui Möbius în fizică: Unii cosmologi consideră că universul nostru e suprafața unei
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
pentru a-l parafraza pe Roland Barthes, și o invitație pentru fiecare dintre noi de a aspira la calitatea de "ales" al castei teatrului. Prin Shakespeare, Alexa Visarion înțelege că "teatrul învinge mereu, căci sufletul n-are conștiință, ci numai nemurire. El te ajută să fii mereu altul."15 Este imposibilă inventarierea tuturor temelor și a motivelor asupra cărora Alexa Visarion își îndreaptă atenția în cărțile sale. Cu o cultură care ar putea strivi orgoliile multor universitari, autorul deschide frontiere neatinse
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
propoziție, "placat cu lama rece a gândului asudat de amintire." N-am ce să explic, așa e. Amintirea este o lamă rece, asudată. Amintirea este amintirea unei vinovății. Al treilea moment sună astfel: "căci sufletul n-are conștiință, ci numai nemurire. El te ajută să fii mereu altul." Sebastian-Vlad POPA Fotografii din spectacolul Un carnaval al dragostei, 1989, Teatrul Fontanen, Suedia Kari Bunaes -Irina. În plan îndepărtat Ulf Friberg Tusenbach Stina von SydowNina Zarechnaia și Dan Candell Treplev Kari Bunaes -Irina
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
evidență prin diferențierea formală a textului, în două strofe inegale cu tipar prozodic diferit. Apoi, opoziția oamenii comuni/poetul este sem nalată prin contrastul pluralitate unicitate și prin simboluri poetice ale condiției existen țiale diferite: efemer/etern, limitat/ilimitat, devenire/nemurire, dionisiac/apolinic. Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat Toate aceste perechi contrastive determină structurarea viziunii artistice pe două planuri ale imaginarului poetic. Prima strofă concretizează condiția existențială
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
viziunea originală asupra existenței în spațiu și timp a omului superior. Prin urmare, geniul este văzut ca entitate spirituală ce revarsă în lume lumina lui de veci, ca esență nepământeană ce aspiră la cunoașterea prin Eros, gata să renunțe la nemurire pentru vremelnicia unei clipe de iubire. Semnificațiile majore ale acestui mit - „îngropate“ în straturile de adâncime ale textului - conferă Luceafărului eminescian dimensiunea unui poem filozofic complex, în care epicul, liricul și dramaticul se împletesc. ÎNCHEIERE Desăvârșit prin formă (versuri de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de partea materiei, a bogăției, a puterii pământene. Or, Cristos este sinonim cu libertatea, cu "pâinea cerului", învățătura sa fiind o povară pusă pe umerii omului fără ca el să o poată duce. Creștinismul seduce nu numai printr-o promisiune a nemuririi, ci și printr-un Dumnezeu care, fiind capabil să moară și să învie, face proba nemuririi dinlăuntrul veșmântului morții însuși. Răspunzând celui mai mare seducător din Istorie, spre deosebire de cei care trăiesc "în întuneric", creștinii trăiesc în lumina a ceea ce urmează
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cerului", învățătura sa fiind o povară pusă pe umerii omului fără ca el să o poată duce. Creștinismul seduce nu numai printr-o promisiune a nemuririi, ci și printr-un Dumnezeu care, fiind capabil să moară și să învie, face proba nemuririi dinlăuntrul veșmântului morții însuși. Răspunzând celui mai mare seducător din Istorie, spre deosebire de cei care trăiesc "în întuneric", creștinii trăiesc în lumina a ceea ce urmează să vină: Ziua Domnului ca zi a Parusiei (a doua venire a lui Iisus, deschiderea Cerurilor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
funcții magice și mitologice. În afară de folclorul național, L. Blaga a avut ca surse de inspirație mitologia universală și literatura cultă. La Blaga " Imaginea arborelui n-a fost aleasă numai pentru a simboliza Cosmosul, dar și pentru a exprima viața, tristețea, nemurirea, înțelepciunea" (Mircea Eliade); gorunul semnifică în mitologie "trecerea din realitatea timpului în eternitatea Universului prin sentimentul morții" (N. Balotă). Gorunul din poezia lui Blaga este un simbol sacru al condiției omului în Univers. Odă simplissimei flori Odă simplissimei flori face
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Sărmanul Dionis, acesta încearcă să evadeze din realitate spre a ajunge la Dumnezeu, străbate timpul și spațiul, în care au loc diferite metamorfoze. În idila Sara pe deal evaziunea are loc din contingent în oniric; prin eros se accede la nemurire. ARTE POETICE EMINESCIENE Concepția lui Eminescu despre artă și condiția poetului au fost exprimate în: Epigonii, Glossă, Odă (în metru antic), Criticilor mei, Icoană și privaz, Eu nu cred nici în Iehova, Odin și Poetul, Iambul, Numai poetul, În zadar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în tema naturii și dragostei, poezia Floare albastră dezvoltă și idei filosofice: cunoașterea terestră (Aproapele) și cunoașterea infinită, absolută (Departele). Fiind considerată o meditație asupra cunoașterii și fericirii, această poezie sugerează condiția geniului care caută fericirea între "norocul" terestru și nemurirea rece. Eminescu a preluat motivul literar al "florii albastre" de la romanticii europeni, pentru a evidenția dragostea, iubita, proiectarea iubirii în infinit, absolutul, eternitatea, contingentul, fericirea deplină. La Novalis, motivul "florii albastre" semnifică împlinirea iubirii ideale după moarte, iubita fiind un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]