4,922 matches
-
trecut cu vederea din neglijență. Pe când aveam șaptesprezece ani, am fost pentru prima oară într-o excursie cu școala la Marea Neagră. Apa era verde cu spume albe. Cu privirea înverzită de sat, marea îmi părea pajiștea cea mai mare și netedă pe care-o văzusem vreodată, acoperită de cele mai bogate ierburi de crețuri înspumate. O pajiște plină ochi. Cunoșteam întinsele izlazuri verzi care atingeau marginea cerului, atât de netede că orice om se zărea de departe. O vedere ca-n
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
înverzită de sat, marea îmi părea pajiștea cea mai mare și netedă pe care-o văzusem vreodată, acoperită de cele mai bogate ierburi de crețuri înspumate. O pajiște plină ochi. Cunoșteam întinsele izlazuri verzi care atingeau marginea cerului, atât de netede că orice om se zărea de departe. O vedere ca-n palmă, o transparență în care deveneai vizibil mai înainte de toate tu însuți, străveziu din tălpi și până-n creștet, mai-mai să te înghită cerul. Ți se surpa ceva în cap
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
era bine înțeleasă și practicată cu dăruire, trudă și sudoare. Plugul, sapa, coasa, secerea erau folosite cu îndemânare și hărnicie, iar unele lucrări se transformau parcă în mângâieri sau alinturi. În urma unui cosaș iscusit, își amintește Dumitru Dascălu, pajiștea rămânea netedă, cu iarba retezată la același nivel, ca un obraz de bărbat proaspăt bărbierit. La capătul ogorului, înainte de a începe să are, să semene, să prășească, să cosească ori să secere, țăranul se descoperea, își făcea semnul crucii, rostea cu toată
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
înceapă dintr-o clipă în alta. În fața clasei se afla un bărbat tânăr, cu o înfățișare comună, de statură medie, cu segmentele corpului bine proporționate, cu fața ovală, buzele ușor îngroșate, pomeții obrajilor rotunjiți și cu bărbia arcuită pe conturul neted al feței. Ochii negri, cu mare mobilitate în orbite emanau priviri vii, cercetătoare și pătrunzătoare. Încă de pe băncile școlii normale am învățat că o lecție începe bine dacă elevii au fost stimulați să-și deschidă larg ușile și ferestrele minții
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
răul celuilalt. Știu să fie fericiți. Fericirea este în noi. Femeia care îi însoțiseră la restaurant era o brunetă frumoasă, arătoasă, la vreo douăzeci și ceva de ani, mai mică decât Nicky cu zeceunsprezece ani. Avea ochii verzi, iar pielea netedă. Adevărul era că îi era frică să locuiască întro casă străină fără un bărbat iar la nevoie să o apere cineva de huligani. Se împrietenise cu Nicky. Străzile erau mai întotdeauna pline cu tot felul de delincvenți, prost crescuți, cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Moretti din Caro diario...), dar Porumboiu reușește un lucru cu adevărat entuziasmant : relația organică dintre fond și formă, în care influențele devin mai degrabă o cârcoteală critică. Mai mult, trecerea de la comic la melancolic (melancomicăria, cu alte cuvinte) este rezolvată neted tocmai pentru că regizorul va fi păstrat de-a lungul filmului aceeași neutralitate empatică, în care scurtul accident (filmarea din mână) servește drept delimitare stilistică. A fost sau n-a fost ? nu este doar cel mai entuziasmant debut în filmul românesc
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
primăvară”, până la desenele cu creion negru reprezentând imagini ale Hușilor: „La marginea Hușilor”, „Case la Huși”, „Străzi la marginea Hușilor”, „Cules de vie la Huși”. Bătătorit de căruțe și de podgoreni, acoperit de praful lutului galben, drumul nu este nicicum neted ori lesne de parcurs. Căile se deschid de la o răscruce (unde pictorul obișnuia să și plaseze șevaletul), șerpuiesc printre case, copaci, podgorii, pierzându-se că un firicel de apă în propriul izvor. Drumurile au fluiditate, curg contorsionate precum firul apei
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
tale, aș fi avut curiozitatea să-i urmăresc jocul impresiilor pe față, atât era de „ciulită, ca urechile“ fața să prindă tot, ciulită și amuzată. De altminteri, el s’a îngrășat mai mult decât oricând, parc’a întinerit; o față netedă și sub piele acum și altceva decât os. S’a pus chestiunea continuării studiilor și el spune că e o imensă imposibilitate din pricina părinților care ar rămâne muritori de foame. El cheltuește în București 4 000, iar ei la țară
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mâna spre grămada de pietroaie de pe masa lui de lucru. Îmi explica cum fiecare piatră are o anumită energie, care îl ajută în tratamente. „Uite, asta de exemplu”, spune dându-mi o piatră neagră mare cât doi pumni, ciudat de netedă și de o formă aproape triunghiulară dar cu margini rotunjite, „este inima maestrului meu. A fost un șaman extrem de puternic, care își trăgea puterile de la spiritele din Machu Pichu. Am învățat mult de la el, și în ziua în care a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
le va face o ceremonie de întărire a dragostei. Mergem ceva mai departe decât de obicei și ajungem într-o zonă în care râul se lărgește considerabil și în mijlocul apei tronează o stâncă mare cam cât doi oameni, ciudat de netedă. „Urusona”, șoptește Alfonso, cu o combinație de respect și admirație. Urusona este, în legenda Tsachilla, o femeie frumoasă de care s-a îndrăgostit un spirit rău. Pentru că nu a vrut să-i cedeze, acesta a împietrit-o și de atunci
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
că, în anumite perioade din viața noastră, nu suntem niciunul dintre acești trei oameni: suntem chiar omul acela sărman care a fost bătut și lăsat aproape mort pe drumul spre Ierihon. Am prezentat în această carte exemple, greșeli, succese, drumuri netede sau greu de urcat, pentru cele două categorii de cititori: cei care se vor regăsi în tabăra împotrivitorilor și a bârfitorilor, ca să nu meargă pe același drum, ci să învețe și să se îndrepte, iar cei care sunt încercați, să
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
socialist al Epocii de Aur, regizorul a activat ceea ce Ivasiuc numea o „cunoaștere de noapte”, echivalentă cu „văz mon- struos”. Altfel, regizorul precizează un contract mimetic cu deformarea care ar aparține lumii pe care o investighează camera : „Este o oglindă netedă în țara unde ne face plăcere să ne privim în oglinzi strâmbe.”<footnote id=”2”> 2. Ibidem, p. 338 (în Contrapunct, 19 octombrie 1990). În același sens, Alexandru Paleologu remarca, însă cu privire la operă, ceea ce Pintilie realizează prin intermediul filmului, lentila deformantă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
efectul de hiperrealitate care configurează universul propriu al distopiei. Tratând despre efectele spe- culare și relația lor cu configurarea unui profil identitar, Mircea Cărtărescu realizează un paradox al deformării momentul apogetic când ea devine perfect superpozabilă realului. „Este o oglindă netedă în țara unde ne face plă- cere să ne privim în oglinzi strâmbe.”<footnote id=”1”> 1. Ibidem, p. 338 (în Contrapunct, 19 octombrie 1990). Eugenia Vodă vine să confirme actualitatea deformării, capacitatea unei viziuni deformatoare de a se substitui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Velisar-Teodoreanu (1897-1995ă, cea care în volumul de memorialistică Ursitul. Evocări, amintiri (1970ă scria, printre altele: „ĂÎn timpul acesta, eu mă împrieteneam cu mama lui. Grație ei mă adusese tata în țară. Era o mare putere în făptura ei, cu fața netedă și palidă, ca o piatră scoasă din râu, șlefuită de valuri, și cu un zâmbet cu ochii pe jumătate închiși, ca și cum ar fi ascultat depărtate acorduri triste. Apoi, în mare contrast, avea scurte izbucniri de veselie, cu râs puternic și
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
ființa care mă ținea de mâna dreaptă fuseseră poate amândouă prezente, și mai Înainte, În vaga mea lume de copil mic, dar ele purtau atunci masca unui tandru incognito; acum vestimentația tatei, superba uniformă a Cavaleriei, cu acea platoșă bombată, netedă și aurie, care-i sclipea pe piept și pe spate, ieșea În evidență, ca un soare, și mulți ani după aceea m-a preocupat intens vârsta părinților mei, continuând să mă informez asupra ei, ca un călător nervos care se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
roșie aurantiacus, și alte câteva rude apropiate), denumite „ciuperci tubulare“ sau definite sec de micologi „ciuperci terestre cu tulpina centrală, cărnoase, fetide“. Pălăriile lor compacte - Înfipte bine la cele tinere, robuste și apetisant boltite la cele mature - au o căptușeală netedă (nu lamelată) și o tulpină vânjoasă, elegantă. Prin simplitatea clasică a formei lor, boletele se deosebesc considerabil de „ciuperca adevărată“, cu lamelele ei absurde și cu inutilul ei inel de pe tulpină. Cu toate acestea, națiunile cu gusturi mai șovăielnice Își
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lumina lămpii cu kerosen, sau fereastra cu vitralii de dincolo de baie și cei doi halebardieri ai ei alcătuiți din dreptunghiuri colorate. Aplecându-mă din locșorul meu călduț, Îmi plăcea să-mi lipesc mijlocul frunții, mai exact ophryonul ei, de marginea netedă și plăcută a ușii și apoi să-mi clatin un pic capul, pentru a balansa ușa Încoace și-ncolo, În timp ce marginea ei rămânea tot timpul Într-un contact alinător cu fruntea mea. Un ritm de vis Îmi străbătea ființa. Recentul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
palidă și plângând ca o salcie babiloniană și În ziua aceea am rămas neconsolat, În ciuda ciocolatei fierbinți pe care i-o pregătise special pentru mine bătrâna doică a familiei Peterson, și a pâinii speciale cu unt, pe a cărei suprafață netedă, mătușa Nata, sustrăgându-mi dibace atenția, desenase o margaretă, apoi o pisică și În cele din urmă micuța sirenă despre care tocmai citisem și pe care o plânsesem Împreună cu Miss Norcott, și eu am Început din nou să plâng. A
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tot mai Întunecate până ce au fost În cele din urmă total eclipsate de vreun animal sălbatic din porțelan lucios sau o fotografie recent Înrămată. După ce am Învățat nu numai să desenez cuburi și conuri, ci să le conturez și umbre netede, ascendente, care le făceau să pară că se rotesc veșnic, bunul și bătrânul gentleman se mulțumea să picteze, sub privirile mele vrăjite, micile lui paradisuri umede, variații ale unui singur peisaj: o seară de vară cu un cer portocaliu, o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ne punem pe noi lucruri pe care nu le purtam niciodată, nici În zilele cele mai geroase - niște jambiere și capișoane oribile care ne stânjeneau mișcările. Ne-a oprit când l-am incitat pe Serghei să exploreze mormanele pufoase și netede de zăpadă care vara erau ronduri cu flori. Nu ne-a lăsat să umblăm pe sub sistemul de țurțuri uriași ca tuburile unei orgi, agățați de streașini și strălucind magnific În lumina soarelui palid. Și a respins, considerând-o nedemnă, una
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Înspumată se abătea violent din spate, dându-i un brânci zdravăn care-l dobora. După o duzină de asemenea tumbe, le baigneur, lucind ca o focă, Își conducea povara care gâfâia, tremura și fornăia scuipând apă, spre uscat, spre țărmul neted, unde o bătrânică de neuitat, cu păr cărunt pe bărbie, alegea cu promptitudine un halat de baie dintre multe altele ce atârnau pe o frânghie de rufe. La adăpostul unei mici cabine, erai ajutat de un alt servitor să-ți
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
retrospectiv, ca acea masă lungă pe care se servea la zilele de naștere și de onomastică, din timpul verii, o ciocolată de după-amiază În aer liber, așezată la capătul unei alei mărginite de mesteceni, tei și arțari, pe acel loc neted presărat cu nisip, din grădina propriu-zisă care separa parcul de casă. Parcă văd fața de masă și chipurile oamenilor așezați acolo, contaminându-se de animația jocului de lumini și umbre de sub fabulosul frunziș mișcător, fără Îndoială exagerată de aceeași predispoziție
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
intră mașinile moderne Într-un minunat Crăciun alb din New England. Multe forțe străine luaseră parte la construirea orașului. Îți vine să crezi că s-a ajuns la aranjamentul zăpezilor sale - nămeți ordonați de-a lungul trotuarelor și o suprafață netedă și solidă ce acoperea cu zăpadă butucii de lemn octogonali ai pavajului - printr-o colaborare neortodoxă dintre geometria străzilor și dinamica norilor de ninsoare. În orice caz, drumul cu mașina până la școală nu dura niciodată mai mult de un sfert
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
două degete o magnifică femelă foarte rară din specia Russian Poplar Admirable pe care o văzuse Încălzindu-se la soare pe o frunză de plop tremurător din balconul biroului său. Îmi amintesc lungile noastre plimbări cu bicicleta de-a lungul netedei șosele spre Luga și eficiența cu care - Îmbrăcat cu pantaloni trei sferturi, cu haină de tweed și șapcă cadrilată, cu gleznele lui puternice - se urca pe bicicleta „Dux“ cu șa Înaltă, pe care valetul i-o aducea la scara verandei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care se pregăteau pentru noapte, am ronțăit și am scuipat, În timp ce el Îmi arăta cum să efectuez aceste operații ca pe bandă rulantă: desfaci sămânța Între dinții de pe partea dreaptă, extragi miezul cu limba, scuipi cele două coji, deplasezi miezul neted spre molarii din stânga și-l ronțăi acolo, În timp ce următoarea sămânță, care Între timp a fost deja despicată În partea dreaptă, este prelucrată la rândul ei. Apropo de dreapta, a recunoscut că este un „monarhist“ convins (de natură mai degrabă romantică
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]