4,367 matches
-
Fețișoarele lor mă priveau ursuze. În mod intenționat fuseseră ținuți departe de sentimentul de uimire ocrotitor chiar și atunci când te înfricoșează, de privirea și-auzul adunate în imagini poetice, oferindu-ți reazem chiar când te fac să devii sentimental. Frumusețea ninsorii - pe care de când lumea o poți contempla de unul singur - nu era câtuși de puțin un subiect. și în acest domeniu țara părăsise orbita unei istorii a sentimentelor. Nu trebuia în nici un caz ca imagini lirice precum „fulgușor - rochiță albă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ale corpului, lovindu-le fără milă. Mama avea în picioare niște șoșoni uzați, care se umpluseră de zăpadă. O cuprinsese frigul. Pășea cu îndârjire și cu privirile îndreptate tot mai des în direcția spitalului care se zărea cu anevoie prin ninsoarea răsucită și spulberată de forța brutală a unui crivăț dement. În sfârșit, obosită și înfrigurată a ajuns la destinație, adică la locul ei de muncă, la spălătorie. Stând pe taburet în fața focului aprins, mama se bucura asemenea arabului care, mergând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
salvamontiști" campeștri amatori. În felul acesta, mergând încet, cu opinteli și opriri, biciuiți năprasnic de rafalele de vânt cu măzăriche, afundându-ne la fiecare pas în stratul de omăt, înaintam pe câmpia potopită de zăpadă și viscol. Acum, stratul de ninsoare depus nu-i mai permitea câinelui să facă pașii în mod firesc, ci înaintarea se realiza mai mult prin salturi. Prin urmare, patrupedul înainta mult mai greu ca noi. Când se oprea Leu, ne opream și noi să ne tragem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și de undeva, de foarte aproape, de la o distanță de 9-10 m, se auzeau lătrăturile puternice și insistente ale câinelui nostru salvator. Dar de văzut nu vedeam nimic. De la trei metri vederea era blocată de cearșafuri albe și mari de ninsoare, asemenea unor ecrane de film uriașe, spânzurate în fața noastră. Am ajuns. Iat-o pe mama! În sfârșit! O făptură umană abătută, încovrigată, ghemuită, sprijinită cu fruntea în zăpadă, stătea nemișcată, aparent moartă. La unison și ca la o comandă venită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
des Galeres. De fiecare dată când revine din Rusia este schimbat, revigorat, întinerit. Îl invidiez. Să poți trăi în interiorul visului pe care l-ai construit timp de o viață, ce miracol, ce existență minunată!) Nu există imagine mai tristă decât ninsoarea care cade într-o biserică. Andrei Rubliov, Tarkovski. Sau ploaia din ceașca de ceai din Solaris. La polul opus, vrăbiile și porumbeii solari din biserica dărâmată a mănănastirii Maxineni, pierdută în deșertul Bărăganului, fostă ctitorie a lui Matei Basarab, în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
celor din Québec, La Nouvelle France, apelativul, nu prea flatant și greu de tradus în limba română, de gens de hache. (oameni din topor, dar și oameni de topor, adică pădurari). 27 decembrie 2004 Mă întorc seara târziu de la bibilotecă. Ninsoare deasă, saci de zăpadă ce se scutură din ceruri, o ninsoare "caldă", dacă o pot numi astfel. În lumina galbenă a becurilor cu sodiu de la iluminatul stradal, totul strălucește. Solul, alb și strălucitor. Ninsoare, albă și strălucitoare. Copacii, mai înalți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
greu de tradus în limba română, de gens de hache. (oameni din topor, dar și oameni de topor, adică pădurari). 27 decembrie 2004 Mă întorc seara târziu de la bibilotecă. Ninsoare deasă, saci de zăpadă ce se scutură din ceruri, o ninsoare "caldă", dacă o pot numi astfel. În lumina galbenă a becurilor cu sodiu de la iluminatul stradal, totul strălucește. Solul, alb și strălucitor. Ninsoare, albă și strălucitoare. Copacii, mai înalți și mai strălucitori ca niciodată. Lumina părea că izvorăște din albul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Mă întorc seara târziu de la bibilotecă. Ninsoare deasă, saci de zăpadă ce se scutură din ceruri, o ninsoare "caldă", dacă o pot numi astfel. În lumina galbenă a becurilor cu sodiu de la iluminatul stradal, totul strălucește. Solul, alb și strălucitor. Ninsoare, albă și strălucitoare. Copacii, mai înalți și mai strălucitori ca niciodată. Lumina părea că izvorăște din albul ambiant, că se ridică în sus ca o răsuflare terestră înghețată. Senzație unică de bucurie, de iarnă trăită din copilărie, așa cum știu că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
transformărilor necesare pentru inaugurarea unei ere noi în istoria omenirii. Eră în care să înflorească toate națiunile lumii, ideile de egalitate și justiție generală să triumfe, să devină realitatea însăși.“ („Nobila misiune“, Steaua, martie 1989) DARAGIU Gheorghe „Glorie frumoaselor noastre ninsori De gânduri, de fapte, de pajere Ce ne priveghează Carpații și Marea Glorie gândului liber și treaz; Fie-ne în veci biruitoare urarea: Glorie Partidului nostru comunist, Glorie Marelui Conducător, Glorie faptelor sale.“ („Glorie Marelui Conducător“, Scînteia tineretului. Supliment literar
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
formal, la acest om. La ultima sa aniversare onomastică, a declarat că nu mai este atras de petreceri, de fast și ,,mâncat friptane”, petrecând ziua în liniște, în meditație, gândindu-se la cele sfinte. Am rămas surprins! Apoi cu prilejul ninsorilor abundente care au făcut probleme unor oameni nevoiași, acesta cu de la sine putere, s-a dus să ajute oamenii pe cheltuială proprie. — Domnule Becali, faceți aceasta pentru imagine, l-a întrebat reporterul . — Ce imagine, eu nu sunt om politic eu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
galben și trâmbițează euforici că va veni prăpădul. Când, în fine, se abate și prăpădul (în cazul nostru, nu un tsunami devastator, nu un cutremur care să radă orașele, nu un asteroid care să devieze Terra de pe orbită, ci o ninsoare ceva mai consistentă), intră cu toții în frenezia pe care leo dă dezastrul. Transmisiuni alarmiste dintre troiene, disecarea ca zurilor tuturor mașinilor înzăpezite, enumerarea de mai multe ori - ca la steagurile lui Pristanda - a drumurilor blocate și, bineînțeles, găsirea gravidei necesare
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mașinilor înzăpezite, enumerarea de mai multe ori - ca la steagurile lui Pristanda - a drumurilor blocate și, bineînțeles, găsirea gravidei necesare, în drum spre maternitate. Întrebarea care e pusă obsesiv este de ce stau autoritățile cu mâinile în sân și nu opresc ninsoarea. Drumurile trebuie să fie „la negru“, sărmanii care se aventurează prin nămeți cu mașini fără lanțuri și chiar fără cauciucuri de iarnă trebuie imediat salvați din ghearele zăpezii ucigașe, jandarmii trebuie să vină să curețe trotuarul din fața casei cetățeanului care
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fără lanțuri și chiar fără cauciucuri de iarnă trebuie imediat salvați din ghearele zăpezii ucigașe, jandarmii trebuie să vină să curețe trotuarul din fața casei cetățeanului care încă nu sa trezit după petrecerile de sărbători. Chiar și la câteva zile după ce ninsoarea sa oprit, televiziunile continuă săși savureze momentele de glorie și storc cât pot ultimele picături ale marii tragedii. Rezultatul este pe măsura freneziei: „Realitatea TV a fost lider de audiență joi, 3 ianuarie, la nivel urban, în intervalul orar 9
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
adevăratul“, scris cu verzale, pentru că până atunci acest titlu de burtieră va fi de venit o banalitate. Aproape că este încă de peacum. În lipsa catastrofei înfricoșătoare, știriștii noștri montează din titluri și din filmări câte-o mică Apocalipsă la fiecare ninsoare mai serioasă, la fiecare rupere de nori, la fiecare alunecare de teren. Astfel, banalele ninsori „paralizează tot“, aduc „iadul alb“ și „șoc și groază sub nămeți“, ruperile de nori înseamnă „șoc și groază: a venit potopul!“, iar alunecările de teren
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
o banalitate. Aproape că este încă de peacum. În lipsa catastrofei înfricoșătoare, știriștii noștri montează din titluri și din filmări câte-o mică Apocalipsă la fiecare ninsoare mai serioasă, la fiecare rupere de nori, la fiecare alunecare de teren. Astfel, banalele ninsori „paralizează tot“, aduc „iadul alb“ și „șoc și groază sub nămeți“, ruperile de nori înseamnă „șoc și groază: a venit potopul!“, iar alunecările de teren sunt sinonime cu „șoc, groază și ia înghițit pământul!“. Altfel, când nici de asemenea fenomene
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
trebuit să intervină o alegere. Îmi amintesc un roman În care personajul rătăcește printr-un oraș uniform și ambiguu, cu toate casele și străzile la fel, cu ușile identice, cu intrări care duc În coridoare identice și ele, În timp ce o ninsoare monotonă ca o moarte albă acoperă lucrurile făcîndu-le și mai asemănătoare, anulîndu-le, ca Într-un delir alb; personajul este un soldat traumatizat, devenit prizonier al acestui oraș monstruos; el nu mai găsește nici o ieșire spre normal; și numai un glonț
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nici nu depinde măcar de noi dacă intrăm sau nu În labirint, ne trezim numai rătăcind pe coridoarele sale fără să știm precis cînd am pătruns. Important atunci e să ne iubească cineva și să ne ofere firul Ariadnei, altfel ninsoarea va cădea din ce În ce mai albă și monotonă În jur. Și sînt mult mai grave deșerturile practicate În afara nisipurilor. Toate acestea sînt indiscutabil adevărate. Totuși, reîntoarcerea e un cuvînt dificil. Firul Ariadnei nu rezolvă taina, ci renunță la ea. Tezeu a ieșit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
eu?! Totuși, m-a străfulgerat un gînd: că aș putea forța lucrurile... Dar cum?! îmi trebuie soluția practică... Privirea mea, aplecată o clipă spre mîna obosită a Tamarei, se ridică din nou, întîlnindu-i ochii. Dumnezeule!... Noaptea mea de Ajun, cu ninsoarea liniștită, e acum ger sec și aspru, cu vînt usturător. Tovarășe Vlădeanu, rostește scurt și apăsat Tamara, sigură pe sine, deschizînd între sufletul ei, pe care i-1 simțeam cîndva alături, și al meu o prăpastie amețitoare, trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
numărul 298/1 mai 1970, a găsit un buboi versificat cu numele „Patria” zămislit de Ion Patriche care, potrivit revoluționarului de profesie Țanea, „...definea astfel conținutul acestei noțiuni sacre: <<Deșert Învăluit de vîlvătăi stelare/ Ce Împletești frînghii de inimi rătăcite/ Ninsoare aprigă de focuri otrăvite/ Pe bolta fumegîndă Titu Maiorescu (1840-1917) de amintiri strivite>>”. Iată cum sărmanul Ion Patriche nu a putut Îmbrăca mantia gloriei din cauza unui individ extrem de suspicios care făcea legea În presa locală „..conform dispozițiilor”. c.g. Român
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
precum și micul săivan pentru oi când sunt aduse la iernat. Tot în apropiere se afla și adăpostul pentru păstrarea inventarului agricol, plug, grapă, boronă și sub care era adăpostită și căruța ca să nu stea afară în bătaia ploii și a ninsorilor. La vederea covrigilor cu aromă plăcută și frumos rumeniți copiii s-au bucurat din plin și au întrebat de ce nu le-a adus bomboane și turtă dulce, cum făcea în alte dăți, când se întorcea de la „chirie”. Costache le-a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
sub dominația hitleristă! Cei din Primul Război Mondial - mă refer la români - aveau credința tare în dreptatea cauzei pentru care luptau, pe când noi... pierduserăm războiul din start... În noiembrie 1942, pe o vreme potrivnică, dușmănoasă, cu lapoviță în România și ninsoare și viscol prin locurile în care mă aflam, primesc o veste minunată. Ni se năștea primul și unicul nostru copil. Sunt anunțat că avem o fată mare și frumoasă!... Sentiment nou pentru mine, cel aflat la răscruce de drumuri și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
oră locașurile noastre erau săpate, amenajate cu ridicături de pământ în față, ca la manual. M. M.: Ei, lasă! S. B.: Da, rapid. Cu lopățica Lineman, pe care am pus-o în formă de sapă, că nu era înghețat pământul ninsorile au venit după 22 decembrie. Ne-au băgat în locașurile de tragere, cu muniția pe care o aveam, și ni s-a spus să apărăm partea de lizieră. S-a creat un dispozitiv de apărare. M. M.: Păi, misiunea Divizionului
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
slujbe. Peste ceva timp, "il capo di tutti capi" m-a sunat cerându-mi spășit să-i ajut să se întoarcă în România, că "Brazilia nu-i de ei"! Feliz Navidad! Crăciun fericit?! Pentru un român Crăciunul înseamnă de obicei ninsoare, zăpadă, un pic de geruleț să scârțâie tălpile, pomul împodobit (brad-brad, nu plastic), forfota cumpărăturilor, casa mirosind a sărbătoare, bucuria cadourilor, colindătorii, întâlnirile cu rudele și prietenii. Închipuiți-vă un Crăciun la Rio de zăpadă și brad nici vorbă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
uluitor cu țareviciul și printr-o și mai uluitoare coincidență, suferea de aceeași tragică boală - hemofilia - drept care, de mai multe ori pe an, o trăsură a Curții Imperiale aducea la noi un celebru medic, și așteptând și tot așteptând În ninsoarea care cădea pieziș și dacă Îți alegeai cel mai mare dintre fulgii cenușii și Îl urmăreai cu privirea În timp ce cădea (dincolo de geamul bovindo-ului prin care te uitai), puteai desluși forma lui grosolană, neregulată și oscilațiile lui În zbor, făcându-te
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
s-a ajuns la aranjamentul zăpezilor sale - nămeți ordonați de-a lungul trotuarelor și o suprafață netedă și solidă ce acoperea cu zăpadă butucii de lemn octogonali ai pavajului - printr-o colaborare neortodoxă dintre geometria străzilor și dinamica norilor de ninsoare. În orice caz, drumul cu mașina până la școală nu dura niciodată mai mult de un sfert de oră. Casa noastră se afla pe strada Morskaia la numărul 47. Apoi venea casa prințului Oginski (la numărul 45), Ambasada italiană (la numărul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]