KorAP: Find »[drukola/base=oaspete & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...137 138 139 ...308 >

7,693 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

Nobunaga. S-a făcut teribil de târziu. Eu mă retrag. Mai rămâi puțin, îl reținu Nobunaga, mai insistent decât de obicei. Stai alături, la Nijo, nu-i așa? Chiar dacă e târziu, sunt numai doi pași. Nagato locuiește în fața porții, iar oaspeții noștri din Hakata nu prea cred că se vor întoarce acasă în noaptea asta. — Nu, doar că eu... Soshitsu părea gata să plece. — Mâine dimineață am o întâlnire. — Atunci, singurul care rămâne e Sotan? — Eu voi lucra de noapte. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
remarca. Un moment, ochii săi părură ca apele unui abis, scânteind ca și cum ar fi căutat ceva, nu în lumea din afară, ci în sine însuși. Dar numai o clipă. Nu se întâmpla numai în afara templului principal. Aici, în vila de oaspeți, precum și de la o coloană la alta ale celor circa zece clădiri ale mânăstirii, ceva puternic ca un cutremur zguduind toată scoarța pământului se transmitea printr-un zgomot greu de definit și un înspăimântător curent de energie. Orice om, cât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ei, călcând peste cadavrele oamenilor care se angajaseră în luptă și care erau scăldați în sângele abundent al inamicilor. Parcă pentru a spune că nu voiau decât să viziteze reședința Seniorului Nobunaga, alergară direct spre templul principal și casa de oaspeți. Acolo, însă, îi întâmpină un zumzet de săgeți ca un vânt șuierător de pe terasa largă a templului principal și dinspre balustrada vilei de oaspeți. Distanța era avantajoasă pentru trasul cu arcul, dar multe dintre săgeți nu-i nimeriră pe războinicii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
nu voiau decât să viziteze reședința Seniorului Nobunaga, alergară direct spre templul principal și casa de oaspeți. Acolo, însă, îi întâmpină un zumzet de săgeți ca un vânt șuierător de pe terasa largă a templului principal și dinspre balustrada vilei de oaspeți. Distanța era avantajoasă pentru trasul cu arcul, dar multe dintre săgeți nu-i nimeriră pe războinicii care înaintau, înfigându-se, neputincioase, în pământ. Multe altele alunecau deasupra solului sau ricoșau din zidurile îndepărtate. Dintre apărători, mulți oameni curajoși, pe ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pe un decor pentru propria-ți făptură neînsemnată, ca să primești plecăciunile familiei Oda și ale generalilor săi. Da, asta e. Și, dacă aș fi fost prezent, aș fi avut plăcerea să-ți zbor capul de pe umeri. Seniorul Katsuie și distinșii oaspeți aici de față sunt atât de bine crescuți, încât încep să-mi pierd răbdarea și... În acel moment, Katsuie, care stătuse la vreo două locuri distanță de Hideyoshi, își goli ceașca și privi în jur spre ceilalți. — Genba, ce înseamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
stăruitor să-l provoace pe Hideyoshi? O senzație stranie, comună tuturor, începu să se formeze din sentimentele de neîncredere, plutind pe briza ca de cerneală a serii și prin umbrele lămpilor, care pâlpâiau pe culoar. Era miezul verii, dar fiecare oaspete simțea fiori pe șira spinării. Hideyoshi așteptă ca Genba să termine, apoi râse sonor: — Nu, Senior Nepot, mă întreb de unde-ai auzit asta. Mă duci cu gândul la o amintire plăcută. Cu douăzeci de ani în urmă, maimuțoiul ăsta bătrân

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
sfârșit în aceeași zi și începu un ospăț mai presus decât cel din seara trecută. În castel se deschiseseră trei săli pentru anunțarea instalării noului senior și veniseră mult mai mulți oameni decât în ajun. Principalul subiect de conversație printre oaspeți era comportamentul jignitor al lui Hideyoshi. Prefăcătoria cu boala și absența în ziua acelui important eveniment erau scandaloase, iar unii spuneau că lipsa de loialitate și de sinceritate a lui Hideyoshi erau cât se poate de clare. Katsuie știa foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
din Kiyosu îi priviră cu gura căscată pe oamenii care veneau și plecau. Ce era? Un consiliu secret de război? La ceremonia ceaiului din acea dimineață participau oameni ca Hachyia, Tsutsui, Kanamori și Kawajiri, în vreme ce Nobutaka și Katsuie erau, probabil, oaspeții de onoare. Dar, indiferent dacă întrunirea era acea ceremonie a ceaiului care se anunța a fi sau vreo reuniune secretă, n-o putea ști nimeni altcineva decât gazda și musafirii din acea zi. În aceeași după-amiază, generalii porniră, în sfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
începuse construcțiile de la Castelul Takaradera. Acum, continua să circule între Kyoto și Yamazaki. Dacă se afla la Kyoto, dimineața făcea plecăciuni la Palatul Imperial; după-amiaza, inspecta orașul, iar seara, se ocupa de chestiuni guvernamentale, trimitea răspunsuri la scrisori și primea oaspeți; la miezul nopții, revedea corespondența din provinciile îndepărtate; și, în zorii zilei, lua hotărâri privitoare la petițiile subordonaților. În fiecare zi, își mâna calul undeva, încă mestecând mâncarea de la ultima masă. Adeseori, avea un număr de destinații - conacul unui nobil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Hideyoshi primea vizitatori. Dar, de fapt, Hideyoshi însuși era cel care pleca. Ieși chiar în acel moment din corpul principal al cetății. — Mă bucur că ați venit, le spuse el. Ei, haideți înăuntru. Răsucindu-se pe călcâie, Hideyoshi își conduse oaspeții într-o cameră. — Bine-am mai râs aseară. Mulțumită vouă, în dimineața asta am dormit până târziu. Și, neîndoielnic, arăta de parcă tocmai s-ar fi sculat din pat și abia s-ar fi spălat pe față. În dimineața aceea, însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
de călătorie și caii de samar acoperiți de zăpada din provinciile de la miazănoapte, trimișii lui Shibata Katsuie ajunseră în Kai într-a unsprezecea zi din Luna a Douăsprezecea. Mai întâi, li s-a oferit să se odihnească în camerele de oaspeți din Kofu. Grupul lor era numeros și condus de doi vasali superiori ai clanului Shibata, Shukuya Shichizaemon și Asami Dosei. Timp de două zile, fură mai mult sau mai puțin întreținuți. Altminteri, însă, părea că erau duși cu vorba. Ishikawa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
oameni care veniseră la castel pentru a-i face urările de Anul Nou părea să nu se mai sfârșească. Hideyoshi îi salută pe toți, oferindu-i fiecăruia câte o ceașcă de sake. Ulterior, vizitatorii treceau pe lângă nenumărate grupuri de alți oaspeți, cu chipuri luminoase și vesele. Străbătând cetatea principală și pe cea de la apus, se observa că toate încăperile erau pline cu musafiri - ici, un grup recita versuri din teatrul Nô, colo, în alt grup, se declamau poezii. Chiar și după-amiază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Inuchiyo! Ce te-a apucat? îl întrebă Hideyoshi. — Absolut nimic, râse Inuchiyo. Intră și ia loc. Însoțit de fiul său, Inuchiyo îl conduse pe Hideyoshi spre cetatea principală. Evitând anume intrarea oficială, deschiseră poarta dinspre zona grădinii și își îndrumară oaspetele direct spre apartamentele interioare, oprindu-se din drum pentru a privi irișii violeți și azaleele albe care creșteau în grădină. Era tratat ca și cum ar fi fost un prieten apropiat de familie, iar Inuchiyo se comporta la fel ca pe vremea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
lui cu un nou titlu de curte, reprezentând pecetea aprobării imperiale la adresa politicii lui interne și a succeselor sale militare. De asemenea, urma să anunțe construirea unui nou castel important, la Osaka. Banchetul dură trei zile. Un șir nesfârșit de oaspeți își croia drum spre castel, iar străzile înguste ale orașului erau blocate cu trăsurile curtenilor, cu slujitorii și caii acestora. Kazumasa realiză în cele din urmă, că pe umerii lui Hideyoshi fusese așezată mantia lui Nobunaga. Până în ziua aceea, crezuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Kyoto. În timp ce călăreau împreună, Hideyoshi se răsuci în șa și privi în urmă. Îi făcu semn lui Kazumasa, care călărea puțin mai în spate, să se apropie. Ca vasal al unui alt clan, Kazumasa fusese primit cu curtoazia datorată unui oaspete, dar călărea, după obicei, în urma lui Hideyoshi. Hideyoshi spuse cu căldură: — Am hotărât să călătorim împreună, iar asta nu înseamnă să călărim separat. Drumul până la Kyoto e deosebit de plictisitor, așa că, hai să stăm de vorbă în mers. Kazumasa ezită un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Ise se va supune, poți ocupa Castelul Nagashima, îi spuse Hideyoshi. Mediocrul prinț porni din Kyoto către Ise, în al nouălea cer. Era ora din zi când se aprindeau lămpile. Curtenii veniți în vizită plecaseră și nu mai rămăsese nici un oaspete. Hideyoshi făcu o baie, apoi, în timp ce se întâlnea cu Hidekatsu și Maeda Geni pentru cină, un vasal îl informă că tocmai sosise Hikoemon. Vântul făcea să foșnească jaluzelele de trestie indiană, iar prin aer pluteau râsete sonore de femei tinere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
spuse Nobuo, lovind, cu grație, mingea. Va fi un partener bun de joc. Adu-l imediat în grădină. Mesagerul plecă, dar reveni curând, pentru a spune: — Seniorul Gamo a zis că e grăbit și că vă așteaptă în camera de oaspeți. — Și jocul? Mi-a cerut să vă transmit că nu are deloc talent la joc. — Ce țărănoi! râse Nobuo, dezvăluind un șir de dinți înnegriți elegant. La câteva zile după vizita lui Gamo, sosi o scrisoare de la Gamo și Shonyu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
a treisprezecea zile din lună. În după-amiaza aceea, când Ieyasu sosise la Kiyosu, Nobuo l-a dus la un templu, unde cei doi au purtat tratative secrete, timp de câteva ore. Seara s-a ținut un banchet în odăile pentru oaspeți ale castelului. Ieyasu nu se aflase în miezul evenimentelor nici chiar în timpul incidentului de la Templul Honno. Acum, însă, miza întreaga putere a clanului Tokugawa - o putere pentru acumularea căreia cheltuise mulți ani - și venise, personal, la Kiyosu. Nobuo îl privea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Nobuo. Domnia Sa nu trebuie să mai bea sake. Cel puțin, judecând după culoarea obrajilor. Dați-ne nouă ceașca. Dar Nobuo nu observase jenanta plictiseală a invitatului de onoare. Eforturile sale erau determinate de interpretarea greșită a expresiei somnoroase din ochii oaspetelui. Le șopti ceva vasalilor și ușile glisante de hârtie din capătul încăperii fură trase rapid, dezvăluind o orchestră și dansatori. Pentru Ieyasu era ceva banal, dar, cu o privire răbdătoare, își manifestă interesul în unele momente, râse, din când în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
palme la sfârșitul reprezentației. Profitând de această ocazie, vasalii îl traseră pe Ieyasu de mânecă, dându-i discret de înțeles că era ora de culcare, dar, în aceeași clipă, apăru un actor, într-o înfloritură de instrumente muzicale. — Pentru onorații oaspeți din această seară, vom prezenta acum un spectacol de teatru Kabuki, primit recent în capitală... Omul era incredibil de guraliv. Cântă apoi o introducere a piesei. După aceea, un alt actor recită o strofă dintr-un cor și interpretă câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
părea să nu se fi dezmeticit încă din emoția rolului. — Nene, continuă el, hai să petrecem o noapte liniștită în camera noastră, astă seară. Vrei să pregătești un banchet? Când spectacolul luă sfârșit, lumina puternică a lămpilor inundă zona, iar oaspeții porniră spre fortărețele a doua și a treia. Hideyoshi veni în camera lui Nene, urmat de o mare mulțime de actori și de muzicanți. Mama lui se retrăsese în apartamentele sale, așa că soțul și soția rămaseră singuri cu invitații. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
existau anumite forțe care-l denigrau pe Hideyoshi și se zoreau să facă pregătiri militare și să adune informații secrete. Aceiași oameni se fereau să-și lege caii la poarta Castelului Osaka. Hideyoshi observa toate acestea, în timp ce continua să salute oaspeți după oaspeți. Când anul intră în Luna a Doua, Nobuo sosi din Ise într-o vizită. Dacă ar fi venit de Anul Nou, odată cu toți ceilalți seniori provinciali, ar fi părut că-i făcea o vizită de sărbători lui Hideyoshi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
forțe care-l denigrau pe Hideyoshi și se zoreau să facă pregătiri militare și să adune informații secrete. Aceiași oameni se fereau să-și lege caii la poarta Castelului Osaka. Hideyoshi observa toate acestea, în timp ce continua să salute oaspeți după oaspeți. Când anul intră în Luna a Doua, Nobuo sosi din Ise într-o vizită. Dacă ar fi venit de Anul Nou, odată cu toți ceilalți seniori provinciali, ar fi părut că-i făcea o vizită de sărbători lui Hideyoshi, ceea ce ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901

venit o zi cu bun prilej, cînd Irod își prăznuia ziua nașterii, și a dat un ospăț boierilor săi, mai marilor oastei și fruntașilor Galileii. 22. Fata Irodiadei a intrat la ospăț, a jucat și a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Împăratul a zis fetei: "Cere-mi orice vrei, și-ți voi da." 23. Apoi a adăugat cu jurămînt: "Orice-mi vei cere, îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea." 24. Fata a ieșit afară, și a zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat, și i-a făcut următoarea cerere: "Vreau să-mi dai îndată într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul." 26. Împăratul s-a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale și din pricina oaspeților, n-a vrut să zică nu. 27. A trimis îndată un ostaș de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostașul de pază s-a dus și a tăiat capul lui Ioan în temniță; 28. l-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]