4,211 matches
-
vinitul ei să fie a sfintei Mitropolii și o roată să fie a becerului gospod...” „Eu cred că vodă a făcut o treabă gospodărească cu aceste roate de mori.” Da, părinte. Mai ales că vodă spune: „socotind odihna și folosul obștii am făcut aceste două roate”. „Nu mi-ai spuns însă când a făcut vodă acest lucru.” Grigorie Ghica vodă a întocmit acest hrisov la 1 septembrie 1732 (7241). În timp ce eu mă căzneam să-i spun acestea, bătrânul m-a întrebat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și mai cu temeinică stare, ca să rămâie amândoi statornici și neschimbați în toată vremea vieții lor, și de dajde să fie în pace...” „ Ei, ce ai de spus de așa o faptă, dragule? Să aduci apă la cișmea pentru toată obștea nu este un lucru oarecare; el dovedește o gândire înaltă.” Nu pot spune că aș avea altă părere. Mai degrabă aș spune că este un pas înainte pentru ieșeni. Nu mă opresc aici, ci merg mai departe, plin de curiozitate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Costandin vodă” la 14 octombrie 1741 (7250).” Plin de curiozitate, mă reped la scrisoare și citesc pe nerăsuflate: „De vreme că, din mila lui Dumnezeu, s-au norocit țara noastră cu măria ta a ne fi domn, crez că de obște bucurie va fi tuturor, dar mai ales mie, fiind izgonit din pământul mieu... M-au luat din Iași omul mării sale Grigorie vodă (Ghica n.n), cu pază, și m-au dus la episcopul de la Rădăuți, să mă călugărească făr-de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
numărul, ci învățătura obștescului meșteșug poartă biruința... Învățătura iaste cea mai de treabă și mai de folosu aducătoare...de unde se dovedește că și politiceștii, și bisericeștii au fost și iaste de folos învățătura...Trebuie ca să se afle și școală de obște, dascăli procopsiți, ca să poată toți în cămările învățăturii celei iscusite și luminoasă, după cum și aice în Iași, scaunul domniei mele...cea dintăiu grijă a noastră aceasta au fost, ca să păzim orânduielele cele bune și folositoare, iar mai ales a școalelor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Actor și pe Romancier. Pe Erou. Să se joace toți patru de-a Ministațiunea; să instaureze în salonul comun ordinea/dezordinea pe care o tot propovăduiesc. Vor sfârși strângându-se de gât unul pe celălalt. Dezbinarea lor e vitală pentru obște. Niște fuduli. Unul mai cu moț decât altul. Mai invidios și mai inteligent. Mai solitar. Mai slab. În armonie, ar conduce nu o stațiune, ci o țară. Alăturându-și alții, ar domina planeta! Stăpânesc arta cuvântului, dar nu-și pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
din lemn de paltin în clopotnița bisericii, așchii de oțel spintecau liniștea. Noaptea era ca un cadavru, avea culoarea pământului, vorbea numai prin glasul corbilor, vedea, auzea, mirosea, pipăia, gusta cerul odată cu păsările care-i ciuguleau întunericul. Despre viețuirea de obște, Petru nu avea știință. Rugăciunea, Tatăl Nostru, Crezul, Psalmul 50, bagajul său sumar de sfințenie teoretică repetat alături de bunica, seara, pe prispa casei, sub cer. Rugăciunea, nici pe departe o expresie a sinelui, rezuma frânturi de viață într-un set
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lăsatul-secului, dezlegările la pește subliniate cu pix roșu; posibil, toate calendarele aveau evidențiate îndestulările pântecelui: pește prăjit, borș de pește, chifteluțe de pește, icre de pește, saramură de pește, o cană, două căni, trei căni de vin bunătățurile monahului de obște abureau așteptările, trapeza puțea a cherhana, leușteanul împrospăta aparențele. Paginile calendarului miroseau a inimă largă, tataia dezlega limbile cât să intuiască prioritățile, mântuirea era mai accesibilă cu paharul plin. Rânduiala schitului era după canoanele Sfântului Vasile cel Mare: uleiul burdușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prin gaura cheii. Dimineață, la 4, Petru se visa fum de brad, urca în cer, creștea pădure. 52. Diminețile începeau la 4. Portarul avea canon să supravegheze centrala stăreției, să toace de utrenie, să aprindă candelele în biserică, să trezească obștea, să pună ceaiul pe plită. Iarna făcea cărări toată noaptea, vara alunga buha de sub streașină, primăvara moșea vacile, toamna ținea rânduiala la montă. Accesul la centrală era prin anticameră. Părintele dormea cu ușa încuiată, obloanele trase, pistolul sub pernă. Joia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era la o lungime de gând, putea fi văzut cu ochiul liber, putea fi atins cu vârfurile degetelor, putea stinge patima. Cu cât izvoarele erau mai la suprafața conștiinței de Dumnezeu, cu atât pacea limpezea viețuirea. Pentru unii, viața de obște, un sac de utilitate comună; se exfoliau pe scaunul spovedaniei, aruncau păcatele ca pe niște resturi menajere, căutau un model după care să-și plieze ridurile frunții, apoi își rânjeau sfințenia într-o oglindă de împrumut. Adâncul limpede doar dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se exfoliau pe scaunul spovedaniei, aruncau păcatele ca pe niște resturi menajere, căutau un model după care să-și plieze ridurile frunții, apoi își rânjeau sfințenia într-o oglindă de împrumut. Adâncul limpede doar dincolo de poarta cetății; chipul fericirii în obște ridiculiza decorul, fericirea de unul singur schimonosea icoanele; câteva tinichele hodorogite împărțeau libertăți. Petru, în fața altarului, cu lumânarea aprinsă, primea viză pentru o zi. 57. Acesta, sigur, va ajunge un duhovnic bun. Pe cât este de tânăr pa atât de înțelept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
neînțărcat, primește Sfintele în fiecare sâmbătă. Ba nu, eu zic să-i mai domolim o țâră râvna și apoi vom vedea de știe să se coacă. Mie mi-au trebuit 10 ani de ascultare la gater până am învățat rânduiala obștii. Am acoperit sfânta biserică cu tablă de cupru, am meșterit sute de podoabe. Sfânta tradiție, părinte, înainte de toate și apoi pravila. Ăsta-i șoarece de bibliotecă, ehei... chilie, biserică, trapeză, grădină, mare lux pentru un puchios. La saivanul oilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
părinte: fratele Petru, rasoforul Petru, cuviosul Petru, mâine-poimâine primește semnele diaconiei, ale preoției... protosinghel, arhimandrit, în timp ce noi ne ostenim pe moșia tovarășului maior Spiridon și a cuvioasei Cătălina, futui mama ei de viață! Un securist împuțit și o curvă conduc obștea! Vezi matale ce încercări îi pregătești, că te știu om iscusit, ai scăpat mânăstirea de atâtea căpușe, ne scapi și de el. În 4 ani au trecut sute de panacidari prin ograda, 3 neînțărcați au rămas la sânul Maicii Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lumea-n cap și plec în Sfântul Munte. Astfel de clevetiri se întâmplau noaptea, după Ceasurile Împărătești, în livada de pe marginea lacului. Gherasim și Ilarion, doi călugări (foști subofițeri de miliție), aduși de maiorul Marcu odată cu ridicarea schitului, criticau rânduiala obștii; primul, respecializat în modelarea foilor de cupru, al doilea în medicină veterinară, frați de cruce întru viclenie, ipocrizie, șiretenie, pizmă. Marcu ar fi vrut să scape de ei, prea își băgau nasul peste tot, prea le știau pe toate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
închisă. Hăitașii desenau hartă în jurul unei coaste împunse. Duminica Tomii. Prin acoperiș, cobora acrobatul cerului: "Pace vouă!" Doi unu: îndoială, șase șase: poartă-n casă, în inimă pumn de arginți. Ultima zi din săptămâna luminată avea să aducă întuneric peste obște. În cimitir, luna dormea sub o frunză de brusture. Arhimandritul lovea cu ciocanul într-o scândură de paltin parcă pentru a alunga ciorile; prinse ca într-un insectar pe obrazul cerului, stoluri de păsări moarte; călugării umpleau buzunarele cu licurici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
somnambulilor. Livada mănăstirii cocea visele pe toate părțile. Gherasim și Ilarion, sub un nuc bătrân, cojeau soarele ca pe un vierme de pe obrajii merelor, apoi îl striveau sub talpa bocancului. Gherasim și Ilarion cădelnițau întunericul din căușul inimii peste creștetul obștii. Starețul suferea de strabism, nu distingea nuanțele, bârfa contura obsesiile, tataia ura cleveteala: Bă, mie îmi spui verde-n față ce te roade! Mânăstirea nu-i radio-șanț și apoi ce-l fute grija pe măgar de unde beau oile apă! Arhimandritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
suferea de strabism, nu distingea nuanțele, bârfa contura obsesiile, tataia ura cleveteala: Bă, mie îmi spui verde-n față ce te roade! Mânăstirea nu-i radio-șanț și apoi ce-l fute grija pe măgar de unde beau oile apă! Arhimandritul cârmuia obștea: Aici, ava Ioan leagă și dezleagă, eu sunt cu managementul, bă! Unde iscălește tataia, curge lapte și miere. Hotărârea arhimandritului Ioan era poruncă pentru toată suflarea. El spovedea toți monahii, împărțea ascultări după puterea fiecăruia, alegea canoanele mânăstirii. Slujirea, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
își hodinea oasele pentru ultimul drum: "Ce vă holbați la mine, babe leșinate? Pe tataia nu-l doare nimic. Tataia o să moară de bătrânețe! Dar până îmi vine rândul, ăhăă, cât mai aveți de așteptat!" Economul, disperat, turuia ordine confuze; obștea, ca un furnicar în vreme de secetă, alerga dezordonată în toate direcțiile, fiecare să mai salveze ceva, fiecare să dosească pentru sine câteva firimituri din pâinea sfinților. Părinte Gherasim, fugi și trage clopotul într-o dungă! Părinte Ilarion, bate toaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Feleacului și era noapte, și era beznă, și era ceață, și era ploaie... Nu s-au gândit niciodată că vor ajunge până acolo, voiau doar să bage zâzanie între părinți. Voiau ca starețul să-i dea papucii arhimandritului prea nedreptățea obștea, așa că aveau motive să refuze categoric ascultarea față de acesta. Erau mereu revoltați. Starețul le tolera revolta, economul Visarion, de asemenea; erau primii care au pus umărul la ridicarea schitului și aveau mâini de aur. Măi Ilarioane, măi Gherasime, tataia vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scoicilor; fântâna neîncepută slobozea zorii; cea mai limpede naștere se întâmpla în vârful cumpenei; prevestind parcă o ultimă dispersie a îngerilor, așchiile de clopot descompuneau sunetele în hău. Pompierii au fotografiat labirintul cu timpanele sparte, arhimandritul Ioan a semnat procesul-verbal, obștea a cules până în ziuă fâșii carbonizate de sfinți. Martirii fotografiilor arse resuscitau memoria cenușii. Pe valea Bârgăului, vântul sufla a uitare. Ambulanțele au sosit primele. Tocmai de la Beclean se auzeau țipetele mașinilor cu girofar albastru. Moartea, la fiecare două secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în pântecele muntelui. Valea, ca un mormânt ermetic, își desfăcea blestemele. 68. În munții Bârgăului, noaptea cobora pe la 18. La ora 20, procurorul Ieremia a încheiat ancheta "la fața locului". Arhi-mandritul Ioan a semnat câteva acte de constatare, apoi, împreună cu obștea, a urcat în duba jandarmeriei. Erau triști, abătuți, osteniți, deprimați, erau precum niște sfinți martiri duși spre jertfelnic. Din 25 au rămas 20. Părintele stareț își relaxa hoitul într-un sertar confortabil de morgă (nu avea pe nimeni în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
face față protocolului unei astfel de ctitorii voievodale, unde stătea vara patriarhul Ierusalimului cu suita sa, Gheorghe Duca cu toată familia și suita sa, mitropolitul Dosoftei cu suita sa, boierii Moldovei care participau la sfatul țării, profesorii de teologie și obștea mănăstirii care se ocupau de traduceri și tipărirea cărților, oștenii care-i păzeau și mulți muncitori, voievodul ctitor, i-a închinat mai multe sate. În general, locuitorii acestora erau scutiți de toate dările în afară de bir, trebuind în schimb să lucreze
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Drobeta Turnu Severin, 2002, p. 102-103 footnote>. Tot atunci Aurel Vlaicu a survolat Iașul și mănăstirea Cetățuia cu avionul conceput de el. Clădirea are semisol, parter și etaj, în care se asigură spațiul viețuitorilor mănăstirii. La parter se află bucătăria obștii cu sala de mese, iar la etaj avem chilia starețului, cancelaria mănăstirii, două saloane pentru oaspeți și o cameră unde sunt găzduiți oaspeții. Acest arhondaric, cât și adaosul din ultima etapă sunt străine de arhitectura ansamblului. În spatele arhondaricului, în zid
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
peisajul natural al vechii capitale moldave. Fiind hărăzită de la început Patriarhiei Ierusalimului, a avut o destinație specială de a avea călugări cărturari, care să transmită prin cărțile lor, învățătura de credință în toată lumea creștină, de aceea nu a avut o obște numeroasă, ci, cât să îndeplinească aceste idealuri. Viețuitorii de aici au avut și activități specifice oricărei așezări mănăstirești cum ar fi: slujbele bisericești zilnice, lecturi din cărțile liturgice și teologice în vederea pregătirii predicilor pentru duminici și 115 sărbători, scrisul și
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
stareț, lângă exarhul Dionisie Velea, apare și semnătura starețului Mănăstirii Cetățuia, ca fiind martor la încheierea acestui act în ziua de 22 ianuarie 1947. Părintele Ghedeon, egumenul de la Horăicioara de acum 30 de ani în urmă a devenit monah în obștea Mănăstirii Cetățuia în anul 1937, pe 30 octombrie, fiind frate de călugărie a duhovnicului Ieronim Gagea, consăteanul său. S-a născut în anul 1907, în localitatea Goești Lungani, Iași. „În registrul de evidență a monahilor din cancelaria de la Horaița se
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
fost părintele Arhimandrit Mitrofan Băltuță. El s-a născut la 18 iulie 1927, în satul Nicolae Bălcescu, comuna Flămânzi, județul Botoșani, din părinții Rozalia și Vasile care erau agricultori. La botez a primit numele Mihai. De copil a intrat în obștea Mănăstirii Neamț, unde a trecut prin toate ascultările monahale. A lucrat un timp la tipografia mănăstirii. În anul 1949 a fost tuns în monahism de către Arhimandritul Melchisedec Dumitriu, avându-l ca naș de călugărie pe Protosinghelul Nifon Corduneanu, primind numele
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]