6,770 matches
-
patru zile. Trăise în total șapte sute șaptezeci și șapte de ani, șapte luni și șapte zile. Un calcul rapid ne arată că încetase să îmbătrânească acum șapte sute patruzeci și trei de ani, patru luni și trei zile. Era un om obosit. OPT — într-un moment ca acesta, spuse Virgil Jones, ar fi necesar să facem cunoștință. Ce-ai zice să servești o cană aburindă din ceaiul de ierburi al doamnei Dolores O’Toole, dacă tot e vremea ceaiului? Să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
evidentă. Au rămas astfel clipe îndelungate - obezitatea și slăbiciunea unite prin expresia dezgolită a dorinței. Apoi gura lui Virgil a tresărit ușor, într-o încercare neconvingătoare de zâmbet. S-a ridicat din scaun, cu mintea urlându-i scandalizată în trupul obosit. A mers până la ușă și a dat la o parte pânza de sac, așteptând cu o galanterie înțepenită ca doamna O’Toole să iasă șontâcăind din încăpere. în luminiș, printre puii adormiți, s-au oprit din nou și nesiguranța le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Jones. Devine mereu din ce în ce mai puternic. Ca să fiu sincer, e doar o chestiune de timp până când puterile or să i se facă simțite până aici. Zău că nu te-aș sfătui să urci. Vultur-în-Zbor se simți iarăși rău. — Ce efect? întrebă obosit. — Grimus. Efectul Grimus. — Ce dracu-i asta? — Ah! zise Virgil. Cred că îți ajunge pentru o singură zi. Doar atât să mai spunem: coastele muntelui Calf sunt pline de monștri, domnule Vultur. N-ai supraviețui în nici un caz fără un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
înțelese de ce această ființă extrem de inteligentă prefera ordinea complexă a insulei Calf. — Maestre, spuse el într-un târziu, acum mă văd obligat să-ți cer să pleci. Vocea gorfului răsună furioasă. Sfidătoare. — Nu voi pleca. Voi rămâne. Atunci, spuse Virgil obosit, simțind că tot trupul îl doare din cauza oboselii, am să-ți Ordon să pleci. Din hău se auzi ceva asemănător unui râs spart. Nici chiar așa, zise Gorful. Ai marcat doar datorită perversei mele încălcări a regulilor. N-ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îl prinsese K veneau de la aceste două femei care se roteau, se tot roteau, molii în jurul flăcării sale. Privirea cea verde și privirea cea gri se amestecau între ele pe măsură ce se îndepărtau. Elfrida cea pură, Irina cea pătată, Vultur cel obosit. Se țesea o vrajă pe care nici unul din ei nu o înțelegea, pe care urmau s-o înțeleagă prea târziu, iar palidele vrăjitoare se învârteau în cerc și zâmbeau. — Mă tem că mă simt puțin slăbită, îi spuse Elfrida lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
madame Iocasta, întorcându-se pe genunchiul lui Virgil. — Aici? întrebă Gilles Priape, aruncându-i lui Vultur-în-Zbor o superbă grimasă profesionistă. — Aici, porunci madame Iocasta. — Ți-ar plăcea să te dezbrac eu? îl întrebă Gilles Priape pe Vultur-în-Zbor. Din tonul lui obosit se simțea clar că voia să audă un „Nu“. — Nu fi atât de-al dracului de leneș! zise Iocasta. Fă-o. Apoi i se adresă luiVultur-în-Zbor, scuzându-se: — E leneș doar până-ncepe. Vultur-în-Zbor dădu la o parte mâinile resemnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Tu o ai, din moment ce ai stăpânit atât de bine dimensiunile interioare. în plus, credeam că ai și voința, impulsul de a face asta, din cauza dorinței tale aprige de a-ți găsi sora. Ea e cu el? întrebă Vultur-în-Zbor. — Bineînțeles, răspunse obosit Virgil. Unde altundeva ar putea să fie? Am văzut-o, zise Vultur-în-Zbor. Aici. în K. — Așadară zise Virgil Jones și ochii îi străluciră o clipă apoi se întunecară iar. Așadar, acum știi ce voia să spună Dolores cu Spectrul Trandafirului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îi spuse povestea fermierului de granit, cu chipul plin de zbârcituri și ochi de vasilisc. — întocmai ca un om care știe o sută de secrete și nu are de gând să dezvăluie nici măcar unul, a spus el. Elfrida a zâmbit obosită. Gândurile ei rătăceau aiurea. Cam ca toți cei pe care i-am întâlnit în K, a continuat Vultur-în-Zbor. N-aș putea spune că-și țin secretele pentru ei înșiși. Pur și simplu se poartă ca și cum nu le-ar fi știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
persoana lui, dar și cu Elfrida. Vultur-în-Zbor privea insistent muntele. — Tu câștigi, spuse el cu voce tare. Se întoarse înspre pat și se aruncă lângă Elfrida, care dormea, apoi fixă absent tavanul cu privirea. în curând fu și el adormit, obosit și adormit. Media a intrat în cameră ca să-l privească cum visează. Privindu-i chipul, chipul care-i schimbase viața, chipul cu grumaz ferm, cu o umbră de barbă, cu ochii închiși și cu gene lungi, începu să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
surprinsă să aud asta; n-aș fi crezut-o pe Helen îndeajuns de sofisticată pentru acel produs. Încântată, am luat în furculiță mai multe ravioli. Janey gătea excelent. — Apropo, sunt delicioase. — Sunt de la Marks and Spencer. Eram prea plictisită și obosită să mai fac ceva. Janey arăta obosită, dar mai drăguță ca niciodată. Era ca un trandafir clasic englezesc: ochii mari și albaștri și pielea albă și fină, care era deja ridată. Părul îl purta strâns la ceafă, dar șuvițe rebele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
crezut-o pe Helen îndeajuns de sofisticată pentru acel produs. Încântată, am luat în furculiță mai multe ravioli. Janey gătea excelent. — Apropo, sunt delicioase. — Sunt de la Marks and Spencer. Eram prea plictisită și obosită să mai fac ceva. Janey arăta obosită, dar mai drăguță ca niciodată. Era ca un trandafir clasic englezesc: ochii mari și albaștri și pielea albă și fină, care era deja ridată. Părul îl purta strâns la ceafă, dar șuvițe rebele îi cădeau în jurul feței, ca întotdeauna, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
rupe ceva. Sebastian m-a tras spre el până când am ajuns în poala lui. M-am opus la început; ideea de a mă încolăci singură într-un colț al banchetei fusese atrăgătoare. Însă a fost insistent, iar eu eram prea obosită pentru a mă opune. — Mi-ar fi plăcut să fim într-o limuzină cu geamuri cenușii, mi-a șoptit în ureche, mâna lui rătăcindu-se în susul piciorului meu, pe dedesubtul fustei. —Doamne! Termină. Sunt obosită - i-am dat peste mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
insistent, iar eu eram prea obosită pentru a mă opune. — Mi-ar fi plăcut să fim într-o limuzină cu geamuri cenușii, mi-a șoptit în ureche, mâna lui rătăcindu-se în susul piciorului meu, pe dedesubtul fustei. —Doamne! Termină. Sunt obosită - i-am dat peste mână inutil, corpul meu reacționând în ciuda epuizării. Termină, Sebastian, sunt chiar obosită. Ție-ți convine, tu ai mai dormit ceva. — Am crezut că și tu. Doar am moțăit, am spus, căscând din nou. Nimic cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
într-o limuzină cu geamuri cenușii, mi-a șoptit în ureche, mâna lui rătăcindu-se în susul piciorului meu, pe dedesubtul fustei. —Doamne! Termină. Sunt obosită - i-am dat peste mână inutil, corpul meu reacționând în ciuda epuizării. Termină, Sebastian, sunt chiar obosită. Ție-ți convine, tu ai mai dormit ceva. — Am crezut că și tu. Doar am moțăit, am spus, căscând din nou. Nimic cu care să mă laud. De-abia aștept să ajung în pat și să mă odihnesc cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
un gentleman. Sună al dracului de plictisitor. —Nu neapărat, i-am răspuns cu îngâmfare. Capitolul 12tc " Capitolul 12" După ce Hawkins a plecat, am stat și m-am gândit un timp. Apoi am sunat la familia Fine. A răspuns Suki. Părea obosită, însă nu zdrobită. Nu a fost nici rece cu mine când i-am spus cine sunt, lucru care mi s-a părut ciudat luând în considerare faptul că ieri practic toți au presupus că din cauza neglijenței mele murise Charles de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mai știam ce altceva aș fi putut spune. Mă așteptam să aud un clic scurt, care mi-ar fi dat de înțeles că mi-a închis telefonul în nas. Dar, într-un final, a vorbit, iar vocea lui părea extrem de obosită, aproape ca a unui bătrân. — Știi pubul The Queen’s Head, în spatele stației Farringdon? Ne vedem acolo la unu. Acum chiar mi-a închis. Am pus telefonul jos, dezgustată de mine, simțindu-mă ca un șantajist de ultimă speță. Din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
părea. Simon era deja acolo, într-un separeu din spate, unde clienții nu puteau fi văzuți decât dacă străbăteai jumătate de pub. Era un loc potrivit pentru o întâlnire cu cineva cu care nu vrei să fii văzut. Arăta la fel de obosit pe cât părea la telefon, cu umerii căzuți, cu colțurile gurii trase în jos. Cu un sentiment fulgerător de vinovăție mi-am adus aminte expresia feței lui când părăsise casa din Primrose Gardens, izbucnirea de speranță și energie, de bucurie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fie arestat pentru uciderea lui Charles și a lui James? a întrebat Simon. Am dat din cap. Unde sunt dovezile? Chiar și cu declarația lui Suki ar fi fost destul de greu. Iar acum... Am ajuns într-un punct mort. —Pari obosită, mi-a spus Simon, care era plin de tact, având în vedere circumstanțele, considerând că partea aceea a feței încă îmi era umflată și plină de vânătăi precum ceva care căzuse dintr-un copac toamna trecută, iar coastele erau bandajate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu ea, eram după un chef, am condus-o până la căminul lor de lângă Operă. Locuia încă la cămin. Abia în ultimul an de facultate s-a mutat în oraș. Plouase seara și, acum, asfaltul respira cu damful acela de oraș obosit, năclăit de mizerii. Am mers de la Universitate până la căminul ei. N-a vrut să intre. Mi-a spus să mergem și să mai stăm pe o bancă, în fața Operei. Și acolo a început să-mi vorbească cu voce liniștită, indiferentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pasionată nevoie mare, un buletin informativ scos de Banca Națională. Dimineața de acum îmi amintește de dimineața din urmă cu un an (sau doi?) când se aștepta venirea unui președinte american. Bulevardul tot așa pustiu, cu trecători rari, cu lumină obosită. Mergeam pe trotuarul celălalt, din fața „Tic-Tac“-ului. Pe-acolo l-am întâlnit pe Argeșanu. Așa se recomandase. Specialistul care mă tot chema să discutăm, în decembrie 1989, chipurile despre optzeciști, despre literatura tânără, dichisuri subtile sub care cine știe ce gânduri colcăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Mă las inundat de toropeala unor nădejdi că mâine voi fi poate ceva mai sănătos, că cele două-trei vorbe de încurajare ale doctoriței sunt dintr-un interes adevărat, că zâmbetul asistentei este din caldă compasiune, și nu dintr-o rutinată, obosită indiferență. Încep să mă obișnuiesc cu gândul că devin tot mai mult un fost, neavând interes pentru o lume pe care o înțeleg tot mai puțin. Cu elanuri obosite încerc să mă amăgesc că încă sunt în ritmul vremii, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zâmbetul asistentei este din caldă compasiune, și nu dintr-o rutinată, obosită indiferență. Încep să mă obișnuiesc cu gândul că devin tot mai mult un fost, neavând interes pentru o lume pe care o înțeleg tot mai puțin. Cu elanuri obosite încerc să mă amăgesc că încă sunt în ritmul vremii, deși, prea bine văd că, de fapt, rămân tot mai mult atârnat de coada ei. Târât în iureșul zilelor, al căror ritm nu mai pulsează în mine, ci tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de dimineți de sfârșit de an, în oraș. De a trece pe Bulevardele golite, de a zăbovi în fața unor vitrine pe care, altfel, peste an, nici nu le zăresc. Deprinderea de a contempla, mai ales, mizeria orașului. În această dimineață obosită, parcă cea mai obosită a anului. Când orașul, amorțit, pare a fi fugit din sine, retrăgându-se în cotloane neștiute spre a se pregăti pentru dezlănțuirea de la noapte. Parcă pentru a-și linge rănile de peste an și a mai pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de an, în oraș. De a trece pe Bulevardele golite, de a zăbovi în fața unor vitrine pe care, altfel, peste an, nici nu le zăresc. Deprinderea de a contempla, mai ales, mizeria orașului. În această dimineață obosită, parcă cea mai obosită a anului. Când orașul, amorțit, pare a fi fugit din sine, retrăgându-se în cotloane neștiute spre a se pregăti pentru dezlănțuirea de la noapte. Parcă pentru a-și linge rănile de peste an și a mai pune un strat de fard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gesturilor de viață, ale existenței zilnice. Minore, lipsite de interes, duse alandala într-un curs al resemnării. Știu ce voi găsi: același birou anost, amintind de sala unei autogări dintr-un orășel, aceeași atmosferă de veșnică mutare, același aer prăfuit, obosit până și el. Cobor, ca de obicei, pe Bulevard, împleticindu-mă între siluete dintr-un timp încremenit parcă în caldarâm, în vitrine, în balcoanele coșcovite, așteptând la intersecții să traverseze dintr-o amăgire în alta, dintr-o himeră în alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]