6,900 matches
-
performanței Să fim asemeni unui tigru Într-o cultură în care suntem obișnuiți să plătim pentru a ne îmbunătăți calitățile proprii prin intermediul cuceririlor științei, în care ne îndreptăm dinții cu aparate dentare, ne corectăm vederea cu lentile de contact și ochelari și ne îmbunătățim frumusețea și trăsăturile prin chirurgie plastică, oare ne dorim să ne îmbunătățim pe noi înșine în continuare trăind mai mult și devenind mai înțelepți, mai puternici și mai rapizi? Răspunsul este că vom dori acest lucru, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
bețe în roate anunțului lui BioGen. — Crezi că Diehl va amâna anunțul? întrebă Tom Weller. — Poate. Dar lui Diehl nu-i place să aștepte. Și este nervos încă de când s-a întors din Vegas. Josh își puse mănușile de cauciuc, ochelarii de protecție și masca de hârtie, apoi luă un cilindru de cincisprezece centimetri lungime cu aer comprimat și înșurubă fiola cu retrovirusul. Întregul aparat avea mărimea unui tub de trabuc. Fixă deasupra un con micuț de plastic, apăsându-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Închise telefonul și se întoarse spre Weller. — Ce zici dacă terminăm peste două ore cu asta? — Nici o problemă, spuse Tom. Oricum, am de scris câteva notițe la birou. Joshua se întoarse și ieși din cameră, scoțându-și mănușile. Puse cilindrul, ochelarii și masca de hârtie în buzunarul halatului de laborator, își scoase ecusonul detector de radiații și se îndreptă grăbit spre mașină. În timp ce conducea spre centru, aruncă o privire spre cilindrul care ieșea din halatul de laborator, aruncat pe scaunul pasagerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe avocați afară. Frank Burnet îi văzu prin geam continuând să discute. — Nemernicii dracului, zise el. În ce lume trăim? — Exact la fel simt și eu, spuse o voce din spatele lui. Burnet se întoarse în acea direcție. Un tânăr cu ochelari cu rame de baga stătea în colțul îndepărtat al sălii de ședințe. Burnet și-l aminti. Intrase în timpul întâlnirii, aducând cafea și căni, pe care le pusese pe bufet. Apoi se așezase în colț, pentru restul ședinței. Burnet presupusese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sângele meu din altă parte. — Teoretic. Dacă se ajunge la un proces, se poate pretinde acest lucru. Dar, practic, orice companie ar dori celule proaspete. Nu știu ce să spun. — Nici o problemă. Gândiți-vă, domnule Burnet. Tânărul se ridică și își împinse ochelarii pe nas. Poate că ați fost tras în piept. Dar ăsta nu este un motiv să vă și placă. Din Alumni News al Colegiului Beaumont CONTROVERSA LEGATĂ DE CELULELE STEM IA AMPLOARE Tratamente eficiente „peste zeci de ani“ Prof. McKeown
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lui. Capitolul 15 La apus, cubul de titan care găzduia BioTech Research strălucea cu o sclipire roșie orbitoare și scălda zona de parcare alăturată într-un portocaliu închis. Când ieși din clădire, președintele Rick Diehl se opri să-și pună ochelarii de soare și apoi se îndreptă spre noul său Porsche Carrera SC argintiu. Își iubea mașina, pe care o cumpărase cu o săptămână înainte, pentru a sărbători divorțul său iminent ... — Ei drăcie! Nu-i venea să-și creadă ochilor. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
intenționa să-i facă Lisei teste complete. Doar ca să verifice. Până atunci, nopțile petrecute cu ea l-ar fi făcut să se simtă nesigur, dacă n-ar fi fost Greta, cercetătoarea austriacă din laboratorul de microbiologie. Greta era grasă, avea ochelari și un păr scurt, băiețesc, dar se regula în draci, până-și pierdeau amândoi răsuflarea, acoperiți de transpirație. Mașina opri lângă noua lui casă. Rick își verifică cheile, în buzunar. — Vrei să urc? întrebă Lisa, indiferentă. Avea niște ochi albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
avocatul. Polițistul îl împinse pe Brad pe un hol și apoi într-o cămăruță. La masă stătea un bărbat în vârstă, într-un costum cu dungulițe, și un puști într-o giacă Dodgers, cu un laptop în fața lor. Puștiul avea ochelari cu rame groase, din baga, care îl făceau să semene cu o bufniță. Sau cu Harry Potter. Se ridicară amândoi la intrarea lui și îi strânseră mâna. Nu le reținu numele. Dar știa că erau de la firma de avocatură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Brad tăcu. Se gândea. — Nu, zise el, în cele din urmă. N-am nimic. — Asta va fi o mare problemă, spuse avocatul. După ce Brad fu dus înapoi în celula lui, avocatul se întoarse spre tânărul în giacă Dodgers și cu ochelari cu rame de baga. — Ai ceva care să ne ajute? Da, spuse acesta și întoarse ecranul, așa încât bărbatul mai în vârstă să vadă o serie de linii negre în formă de dinți de ferăstrău. Nivelurile audio de stres au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mama, în modul acela. Dar trebuia să o facă, își spuse singur. Trebuia să o facă. Capitolul 43 Lucrurile nu mergeau bine, își spuse Rick Diehl, în timp ce își ștergea piureul de mazăre de pe față și se oprea ca să-și curețe ochelarii. Era cinci după-amiaza. În bucătărie era foarte cald. Cei trei copii ai lui stăteau la masa din bucătărie, țipând și lovindu-se unul pe celălalt. Aruncau cu resturi de hot dog și muștar. Muștarul păta totul. Bebelușul, în scaunul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cred. Ea îi strânse mâna. Foarte ferm, foarte direct. — Domnule Burnet. — Și îl cunoști pe geniul nostru în tehnică, Jimmy Maxwell. Watson făcu semn cu capul spre un tânăr de vreo douăzeci de ani, care stătea în fundul camerei. Puștiul avea ochelari groși cu rame din baga și purta o jachetă Dodgers. Ridică privirea de la laptopul lui și îi făcu semn cu mâna lui Burnet. — Ce mai faceți? — Bună, zise Burnet. — Te-am rugat să vii pentru că aproape am terminat toată afacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cap, cu tristețe. — Îmi pare rău, Jack. Sincer. Capitolul 94 Luminile din tavan se aprinseră în camera de autopsie, banc după banc. Era o deschidere dramatică, își spuse Gorevici. Omul în halat de laborator avea un aspect distins: păr argintiu, ochelari cu rame subțiri. Era specialistul în anatomia primatelor, Jorg Erickson, celebru în toată lumea. — Dr. Erickson, ce facem astăzi? spuse Gorevici, folosind o cameră video manuală. — Examinăm un specimen faimos în întreaga lume, presupusul urangutan vorbitor din Indonezia. Se spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vorba de nici o invenție, nimeni nu poate inventa un alt mod de utilizare a brevetului, fără a viola brevetul în sine, așa că orice alte inovații sunt excluse. Este ca și cum ai permite cuiva să breveteze nasul. Atunci nu ai putea face ochelari, șervețele, spray-uri nazale, măști, farduri sau parfum, pentru că toate acestea se bazează pe un aspect al nasului. Poți să îți dai cu soluție de bronzat pe piele, dar nu și pe nas, pentru că orice modificare a nasului tău ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ca cineva să poată răspunde, la ușa dinspre stradă s-a auzit un zornăit, apoi un sunet de cheie răsucită În broască și aceasta s-a deschis. Barsam a intrat În living cu o față palidă, aruncând priviri Îngrijorate din spatele ochelarilor cu ramă metalică. — Ah, ia te uită cine a venit! a spus unchiul Dikran. Domnul meu, fiica ta e pe cale să fie crescută de un turc și văd că nu faci nimic În privința asta... Amot! — Ce pot să fac? s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În lumi diferite. După fața ei, Armanoush Își putea da seama că femeia nu se Înnebunea după transportul În comun, că disprețuia masele și, dacă ar fi putut, ar fi aruncat toți pasagerii sărăcăcios Îmbrăcați peste bord. Ascuns În spatele unor ochelari cu rame groase, fiul părea oarecum stânjenit de comportamentul trufaș al maică-sii. Seamănă cu niște personaje din cărțile lui Flannery O’Conner, și-a spus Armanoush. — Povestește-mi mai multe despre Baron ăsta, a zis Asya din senin. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
religios, credea cu tărie În recompensele divine despre care era convins că se Înfăptuiau mai puțin prin manifestări grandioase și mai curând prin mici semne și daruri precum acesta. — Citește! a ordonat sergentul lovind foile. Hovhannes Stamboulian și-a pus ochelarii și cu un glas tremurător a citit tare primele versuri: Copilul plânge-n somn fără să știe de ce, Un suspin de dor Înăbușit și totuși nesfârșit Ce nu poate fi mângâiat Astfel tânjesc după tine,... — E o poezie, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un bărbat Înalt, destul de solid și arătos, care avea un chip blând, dar obosit, o barbă neagră, un păr mai degrabă cărunt și niște gropițe adânci ce se iveau de fiecare dată când zâmbea. Ochii lui sclipeau de inteligență În spatele ochelarilor cu ramă groasă. Din felul În care se uita la mătușa Zeliha, Îți dădeai imediat seama de iubirea lui pentru ea. Iubirea, respectul și sincronizarea dintre ei. Când el vorbea, ea completa gesturile, când ea gesticula, el completa cuvintele. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe Întreaga Înfățișare a lui Rose, care fusese odată o fată din Kentucky, părea să scrie Arizona. Nu o trădau doar hainele lejere pe care le purta de obicei - tricouri subțiri, pantaloni scurți de blugi și pălării de paie - sau ochelarii de soare care păreau să i se fi lipit de față, ci și limbajul trupului ei care radia stilul din Arizona. Rose Împlinise patruzeci și șase de ani anul acesta, Însă avea atitudinea vioaie a unui funcționare de tribunal ieșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
brăzdate de urme de cauciucuri din Mongolia de la Camel Trophy, din 1997. Ar fi frumos să se poată refugia acum În fotografia aia, să traverseze deșertul Gobi Într-un jeep 4x4, să aibă În picioare cizme grele și murdare și ochelari de soare la ochi, să transpire toate necazurile pe măsură ce mergea, până când devenea la fel de ușoară ca un nimeni, la fel de ușoară ca o frunză uscată În bătaia vântului și astfel să fie purtată spre o mănăstire budistă din Mongolia. Fii fără grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
copilul la Notariatul Popular, s-a Înmuiat. — Care e numele băiatului? a Întrebat funcționarul slab și deșirat, cu trăsături ascuțite, fără să ridice capul din registrul imens, cu coperți de pânză și cotor maroniu. — Levon Kazanci. Ofițerul și-a Împins ochelarii de citit pe vârful nasului și s-a uitat lung la Riza Selim Kazanci pentru prima oară. — Kazanci e un nume de familie foarte bun, Într-adevăr, Însă ce fel de nume musulman e Levon? Nu e un nume musulman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-le și făcându-le cu mâna; lângă ea se afla bunica Gülsüm, cu mâna dreaptă apăsată pe inimă, gata să leșine de atâta emoție. La un pas În spatele lor se afla mătușa Zeliha, Înaltă și distantă, purtând o pereche de ochelari de soare cu lentile roșu Închis. CAPITOLUL ȘAPTESPREZECE Orez Alb Rose și Mustafa și-au petrecut primele două zile la Istanbul mâncând. La masă au răspuns la o mulțime de Întrebări pe care diverși membri ai familiei Kazanci li le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la capăt! Nu era el omul care se lăsa Învins cu ușurință. Mai Întîi trebuia să se dea jos din pat. Se va duce În baie și Își va vedea chipul cețos În oglindă. Era miop. Nu-și va pune ochelarii imediat ce se va ridica. Nici un pictor nu făcuse vreun autoportret cețos. Oare nu existaseră niciodată pictori miopi? Îi plăcea să se vadă ca prin ceață. Astfel, imaginea corespundea mai mult reacției lui globale În fața vieții. Îi admira pe matematicienii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
al Bisericii, Daniel-Rops. Îi dau cuvîntul“. De ce nu se preciza niciodată că Franz Weyergraf era tatăl a șase copii, cinci fete și un băiat, François, pe care-l zăriți acolo, În fundul sălii, păzind paltonul tatălui și ocupat să-și curețe ochelarii ca să citească mai bine subtitlurile? Tata Îi mulțumea scurt gazdei - cîteva cuvinte, dar cuvinte rostite cu obișnuita sa căldură, căci era un om extrem de cald, iar eu ghiceam reacția sălii: „Ce formidabil să fii prietenul acestui om!“. Tata Îi mulțumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu extremitatea sticlei ca să-mi fixez un reper și să nu torn alături. E un mic truc folositor. Din cauza cicatricii mele, nu i-am agreat niciodată pe frizeri. Mă umileam singur spunîndu-le: „Atenție, nu dezgoliți tîmplele!“, dar, cînd Îmi Înapoiau ochelarii, Îmi descopeream cicatricea artistic dezgolită. Asta e una din problemele pe care le pune miopia: nu poți supraveghea ce fac frizerii cînd te tund. Moda părului lung a sosit prea tîrziu. Avusesem deja timp să sufăr la școală, unde În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nevoie de calmante. Alcoolul le Înlocuiește, iar eu Îmi hăituiesc amintirile În compania sortimentelor mele de whisky de bună calitate. Ce făceam oare pe la cinci ani? Trag o dușcă de Linkwood 1946 și iată-mă Încercînd prima mea pereche de ochelari: „O să semeni cu tata“, mi-a zis opticianul. Părinții mei Înțeleseseră că aveam probleme cu ochii văzîndu-mă că privesc mult prea de aproape puricii de plante de pe frunzele unor trandafiri. Am fost extrem de mulțumit că port ochelari. Îmi dădeau importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]