5,154 matches
-
creației. Prin urmare, arhitectonica ontologică a artei vizuale evidențiază nu doar relația elementelor constituente operei, ci și procesul mecanic al redării artei vizuale. Astfel, existența operei vizuale ține de modalitatea relației dintre compoziția sa și procesul creativ. În modernitate, determinarea ontologică a existenței obiectului de artă a deschis o nouă dimensiune a artei realiste, întrucât obiectul artei este definit ca preexistent. Adică, obiectul ce definește arta fotografiei sau a cinematografiei are o natură pre-existențială, în timp ce atributele sale artistice și estetice depind
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
mod nihilist de refulare a artei, ci definesc starea pre-ontoloigcă a operei de artă. Cu alte cuvinte, orice obiect real poate dobândi însușiri artistice dar nu mod natural, ci doar prin implicația creatorului. În consecință, putem spune că orice arhitectonică ontologică a operei de artă nu are ca scop înțelegerea completă a operei, ci identificarea relațiilor dintre elementele compoziționale ale obiectului și scopul tropilor ontologici. O astfel de relație face posibilă concretizarea operei de artă. Astfel, prin intermediul categoriei de relație și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
dar nu mod natural, ci doar prin implicația creatorului. În consecință, putem spune că orice arhitectonică ontologică a operei de artă nu are ca scop înțelegerea completă a operei, ci identificarea relațiilor dintre elementele compoziționale ale obiectului și scopul tropilor ontologici. O astfel de relație face posibilă concretizarea operei de artă. Astfel, prin intermediul categoriei de relație și modalitate ontologia poate duce la explicarea existenței unui obiect ce are însușiri artistice și estetice, fără să-i pericliteze autonomia. În acest context, natura
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Monroe C. Beardsley ontologia implică o distinție între obiectele fizice și obiectele perceptuale. Dacă obiectele perceptuale sunt perceptibile datorită calităților lor, adică percepute prin obișnuița senzorială, ele sunt interpretate ca definind obiectul estetic fără să înlăture calitatea sa fizică. Pluralismul ontologic propus de Beardsley interpretează opera de artă fie ca un obiect fizic singular, fie ca un obiect fizic multiplu (în cadrul performării artelor). Monroe Beardsley, Aesthetics: problem in the philosophy of criticism, editia a doua, Hackett Publishing Company, Indianapolis, 1981, pp.
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
are două înțelesuri, acela de a anunța ceva și de a-și-spune-sieși-ceva, sentiment cuprins de tăcere. În această tăcere se face apropierea simbolurilor de intelectul pur. Prin traducerea lui mythos în latină s-a eliminat tăcerea, care la Aristotel are conotații ontologice, iar înțelegerea fabulei nu mai era aceea de contemplație a lucrurilor nevăzute, ci de exprimare a lor. De la mythos s-a trecut la lógos. Această simplă schimbare terminologică, care ar părea mult prea inofensivă pentru a fi determinată, a însemnat
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de compoziția sa interioară. Ceea ce este material și palpabil poate reprezenta obiectul real literar, dar ceea ce este imaginațional (personaje, cladiri ficționale etc.) duce la formarea unui obiect imaginațional literar. Este evident că opera literară apare sub forma unui obiect dual ontologic, în funcție de entitățile care stau la baza constituirii sale. La aceasta se referă și Barry Smith, prin susținerea faptului că entitățile nu pot avea o existență spațio-temporală: "Indeed, reflection on the notion of reference to individual objects reveals that even for
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a higher order, to certain particular synthetic moments that, in the final end, constitute what is unique in a work of art: its own artistic value". Roman Ingarden, op. cit., p. 57. 25 Stratificarea ingardiană nu are rolul doar de înțelegere ontologică a existenței artei literare, ci și propunerea unei raționalități ce guvernează construcția sa interioară. Arta este înstrăinată de spontaneitatea ludicului, dar și privată de nebunia compozițională. "There are works and entire styles where this contribution (of the rationality) is so
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ONTOLOGIA OPEREI DE ARTĂ 10 1 Résumé Introducere Fundamentarea câmpului teoretic... Cum se naște și cum înțelegem opera de artă în general Prezență și absență. Ideea de apariție și ideea de percepție Înțelegerea și funcționarea operei de artă literară Arhitectonica ontologică a operei de artă vizuală De ce o stratificare ontologică a operei de artă? Afterword Bibliografie Bibliografie
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
câmpului teoretic... Cum se naște și cum înțelegem opera de artă în general Prezență și absență. Ideea de apariție și ideea de percepție Înțelegerea și funcționarea operei de artă literară Arhitectonica ontologică a operei de artă vizuală De ce o stratificare ontologică a operei de artă? Afterword Bibliografie Bibliografie
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
concentrează asupra unui suprarealism care ambiționează să extragă doar chintesența cotidianului. Nu contingentul, ci contingența însăși, localizată într-un oraș generic, care nu numai că nu constituie o realitate determinabilă empiric, dar se complace într-o ambiguitate deopotrivă geografică și ontologică, printr-un continuu bruiaj al rutinelor sociale. Pe de o parte, habitudinile se confruntă mereu cu invazii neanunțate de pe tărâmul metafizicului, deschizând astfel o a doua dimensiune a poemului, de natură onirică sau măcar himerică; pe de altă parte, interferența
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
și definiția lui e deopotrivă o reflecție asupra verbului și a semnului, asupra rostului și sensurilor lor.” Sunt investigate modalitățile discursului ca „joc impur, al conivenței și demascării”, procedeele narative ale moftului și semnificațiile acestuia în plan caracterologic, sociologic, axiologic, ontologic. Prevalența moftului, semn al discrepanței între aparență și esență, și consecințele sale - proliferarea și relativizarea cuvintelor, obsesia pentru oratorie și retorică - duc la agonia comunicării, la vidul de sens și, în cele din urmă, la o adevărată criză ontologică ce
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
axiologic, ontologic. Prevalența moftului, semn al discrepanței între aparență și esență, și consecințele sale - proliferarea și relativizarea cuvintelor, obsesia pentru oratorie și retorică - duc la agonia comunicării, la vidul de sens și, în cele din urmă, la o adevărată criză ontologică ce definește universul cercetat. Din perspectivă semiologică este abordat „textul” lumii lui Camil Petrescu, a raporturilor complexe între cuvânt și semn, lume și limbaj, realitate și discurs teatral sau romanesc - Camil Petrescu. Realia (1988). Marea forță a viziunii scriitorului constă
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
rugă. V. este un poet prin excelență al mamei și al maternității, unul dintre cei mai importanți în contextul literaturii române. Mama poetului, concretă, reală, veghetoare și însuflețitoare a spațiului copilăriei, devine Mama Naturii și a Cosmosului, Muma generică. Identitatea ontologică se exprimă prin paralelismul dintre mișcările sufletești materne și cele cosmice: „Ușoară, maică ușoară,/C-ai putea să mergi călcând/ Pe semințele ce zboară/ Între ceruri și pământ/ În priviri c-un fel de teamă,/ Fericită totuși ești-/Iarba știe
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
depășirii de sine prin har, ceea ce înseamnă o opoziție, o luptă a contrariilor între ideea de natură creatoare, definibilă în cazul lui homo faber sau homo sapiens, și trebuința harului în înțelesul pascalian al lucrurilor. Homo existens este, în plan ontologic, altă față a omului agonic definit de Unamuno, și el se relevă prin opoziția la spiritul dionisiac al supraomului nietzschean, căruia îi substituie supracreștinismul, o perspectivă ce încearcă să valorifice mesajul evanghelic inițial. Homo existens se naște astfel tocmai din
VUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
Among Nations la Alfred A. Knopf din New York și până la apariția ei în traducere românească. În tot acest timp, steaua filosofului germano-american Hans Morgenthau - căci, spre deosebire de urmașii săi, acesta a fost un iubitor de înțelepciune, un autor interesat de construcția ontologică și axiologică a politicii internaționale ca disciplină teoretică - a strălucit intens 1, a fost uneori ocultată de supernove ale zilei, iar abia în ultimul deceniu și-a găsit un loc ferm pe boltă 2. Morgenthau este, fără îndoială, cel mai
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
jos. A treia acuzație susține că realismul este, în diferite interpretări, „pozitivist” sau „empirist” și, în consecință, incompatibil cu metodologia constructivistă (vezi, de exemplu, Pettman, 2000; Wendt, 1999). Aparent, obiecția este metodologică, dar anumiți constructiviști au transferat-o la nivelul ontologic. Critica este uneori legată de realismul „științific” (Wendt, 1999) sau „critic” (Patomäki și Wight, 2000), un concept din filosofia științei care nu are nici o legătură cu cel „politic”. Esența conceptului aplicat în științele sociale este că există în realitate structuri
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o concepție antropocentrică a cunoașterii, incompatibilă cu realismul științific, pe care-l consideră a fi la baza constructivismului. Patomäki și Wight (2000, pp. 219-223) regăsesc originile acestui antropocentrism, trecând prin lucrările fundamentale ale realismului de la jumătatea secolului XX, în operele ontologice ale lui Hume și Kant din secolul al XVIII-lea5. Altfel, ei asociază dezvoltarea realismului politic și introducerea sa în relațiile internaționale americane de către Morgenthau cu empirismul lui Hume și cu postmodernismul lui Nietzsche. Obiectivul acestei genealogii este de a prezenta
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Crisis (Carr, 1964). Cu alte cuvinte, le propune să nu-și ascundă scopurile sub masca științei obiective. Realiștilor le spune nu numai că teoria constructivistă ar putea fi o metodologie utilă de cercetare, ci și că, răspunzând premiselor epistemologice și ontologice, pot corecta ipotezele raționalismului individualist și ale materialismului care au produs confuzie în definițiile realismului din ultimele decenii. Bibliografie Adler, Emanuel, Barnett, Michael (eds.), Security Communities, 1998, Cambridge University Press, Cambridge. Archer, Margaret, 1998, Critical Realism: Essential Readings, Routledge, Londra
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de o cantitate finită de bunuri materiale pentru a supraviețui), atât limitarea, cât și raționalitatea „lipsesc în cazul dorinței de putere”11. Se pare deci că Morgenthau susține că răul politicii derivă din două impulsuri diferite din punct de vedere ontologic: un egoism ce își are originea în cerințele supraviețuirii și dorința de mărire provenind din opțiunile indivizilor care caută beția cuceririi și dominării. Trecând repede peste ceea ce pare a fi o distincție ontologică, el susține că aceste contraste, dacă există
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
două impulsuri diferite din punct de vedere ontologic: un egoism ce își are originea în cerințele supraviețuirii și dorința de mărire provenind din opțiunile indivizilor care caută beția cuceririi și dominării. Trecând repede peste ceea ce pare a fi o distincție ontologică, el susține că aceste contraste, dacă există, sunt doar fenomenologice, adică aspecte diferite ale aceleiași naturi umane uniform rele: Separând astfel dorința de putere de egoism, pe de o parte, și de alte scopuri transcendentale, pe de altă parte, deja
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
tipuri de organizații, pentru anumite momente din evoluția lor, un model participativ să fie mai nimerit decât altul. e. Natura participării. Prin natura ei, participarea poate fi un fenomen obiectiv sau subiectiv. Natura obiectivă a participării vizează anumite aspecte existențiale (ontologice), și anume faptul că participarea este o stare de fapt, o situație impusă prin reglementările legale în vigoare, prin exigențele tehnice sau economice organizaționale. Natura subiectivă a participării presupune considerarea ei dintr-o perspectivă exclusiv psihologică, ca presupunând atitudini și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
gândirii? În fața acestei probleme, exegeții au adoptat adesea două atitudini opuse. Unii, după exemplul lui Louis Althusser, afirmă că noțiunea de muncă Înstrăinată este un concept premarxist. Descoperind valoarea-muncă a lui David Ricardo, Marx s-ar fi debarasat de „deșeurile ontologice” care i-ar fi deranjat până atunci producțiile. Fără a dori să intrăm aici În polemici inutile, ne vom rezuma la a observa că această reprezentare a evoluției gândirii lui Marx se lovește de faptul că referința la alienare reapare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
alteritate a celuilalt de simpla diferență. Jocul care există, Încă de la Platon, Între Același și Celălalt ca genuri ale Ființei (Sofistul, Timaios) apare la Moderni ca joc Între „eu” și „non-eu”. Se intersectează aici trei perspective, trei problematici: perceperea alterității ontologice, recunoașterea semenului prin experimentarea acestei alterități, Întâlnirea cu celălalt ca realitate etică. Departe de a converge, aceste perspective generează o anumită tensiune și constituie cadrele unei dramaturgii a raporturilor cu celălalt În care a excelat filosofia secolului XX. Perceperea alterității
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
universalității sau a istoricității esențialismului, precum și problema variabilității criteriilor În funcție de care se elaborează categorisirile și clasificările esențialiste. Miza acestor interogații este pe cât de clară, pe atât de importantă: dacă definirea caracteristicilor vizibile (fenotipice sau culturale) drept un dat natural sau ontologic este o constantă a gândirii umane, atunci ceea ce numim Îndeobște „rasism” nu este decât manifestarea unei tendințe cognitive proprii speciei umane. Definirea sarcinilor și scopurilor antirasismului trebuie regândită, mai Întâi prin prisma soluțiilor găsite la problemele fundamentale menționate anterior, a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mai puternică decât ordinea, care nu s-ar putea produce decât intermitent și ar fi, În mod necesar, precară. Această constatare este alimentată de observațiile efectuate asupra comportamentelor obișnuite, atât spontane, cât și ritualizate. Căutarea ordinii este comandată de nevoia ontologică de securitate (Giddens, 1991), care, cu puține excepții, nu reușește totuși să ne comande acțiunile decât pe termen scurt. Din dezordinea rezultată În urma acțiunilor individuale societatea Încearcă să fabrice ordinea (Balandier, 1988) și să o Înscrie În același timp În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]