5,945 matches
-
dau eu, domnule, un patru-trei sau un cinci-doi» sau mai știu eu cât și chiar le dădeam, spre uimirea partenerului, care zicea : «Formidabil, domnule, le dai la comandă» - asta mi se întâmpla numai în momentele de slăbiciune sau de mărunt orgoliu și atunci celălalt mă punea să dau zarurile cu paharul, ceea ce n-avea nici o importanță; dar erau și zile când totul ieșea pe dos, când dădeam cu mâna mea tocmai zarurile care nu trebuiau date, înțelegi ? Le știam dinainte, le
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ale existenței noastre; era o adaptare fluidă în care viața obișnuită nu se deosebea cu nimic de viața presimțită; ea le turna una în alta, gesturile și cuvintele ei se aliniau într-o modestie obscură și plană căreia numai rămășițele orgoliului meu mai încercau, din când în când, să i se opună. Pentru mine, Zenobia reprezenta mirificul dezlegat; naivitatea și spaimele ei erau de altă natură : ea tresărea și se speria la orice foșnet, auzea cum se mișcă umbrele pe ziduri
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sugativă galbenă sau ce voiam eu. Când m-am întors acasă, i-am povestit Zenobiei abaterea mea din drum și celelalte, de altfel îi povesteam în fiecare seară tot ce făceam în timpul zilei, recapitulându-mi astfel obișnuitele pendulări între mizeriile orgoliului și meschinăria modestiei; de obicei ea nu zicea nimic, trebuia să ajung singur la capăt, a tăcut și atunci, dar, fiindcă era lângă mine, totul părea limpede în cercurile noastre. * La Grenoble, Christian Schaller a fost atacat cu lovituri de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care, pentru a putea fi suportat, cerea mici pauze de isterie rațională capabile să-l mai îngroape din când în când în propria lui forță disperată; acum, slăbiciunea și îndoielile mele mai stăruiau doar prin virtutea inerției. Și totuși, din orgoliu, vrând parcă să-i demonstrez Zenobiei că aveam dreptate, că vina era a ei și numai a ei, m-am îndreptat spre Dragoș, i-am pus mâna pe cap, i-am pipăit fruntea rotundă, părul uleios și moale - erau acolo
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cauză avusesem un coșmar plăcut și neplă cut, că mă vizitase un băiețaș, „Închipuiește-ți“, i-am spus, „cred că era Empedocle-copil, un puști, toată chestia e că semăna leit cu mine; acum, să nu-ți închipui că spun asta din orgoliu, era un biet puști amărât; în plus, boșorogul de Dragoș a făcut măgăria de a se căra fără să-și ia rămas-bun de la tine, semăna și el cu amândoi...“. Zenobia s-a așezat pe scaun să plângă un pic, poate
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
încă din adolescență. Mi le dezvăluise o pisică. Pe-atunci, în fiecare noapte, ea se așeza pe pieptul meu, dormea acolo ca un sfinx minuscul. Câteodată eu aprindeam și stingeam becul de la căpătâi. Erau în joaca mea și spaime și orgolii : voiam să-i demonstrez puterea de a face lumină sau întuneric. Ea rămânea nemișcată. Retina i se contracta și i se dilata, pe rând; dar minunile noastre electrice păreau că n-o interesează. Pentru că totuși ținea la mine, m-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pomenești că faci și sport acuma...“. Vorbeam singur, penibil de singur. Mă vedeam și mă auzeam și-mi venea să plâng. Era nespus de greu, poate că iar nu mă pregătisem îndeajuns. Impulsul lucid al revanșei îmi răscolea toată drojdia orgoliului amestecată cu îndoiala și cu neîncrederea în mine. „Află, bătrâne“, am spus (vorbeam tare, aproape zbieram) „află că, mai demult, făceam și eu sport și, fii atent, placam frumos, aveam și viteză, eram numai voință și forță, nu mă gândeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
moment îi trecu prin minte că ar avea ceva supranatural în el. Gândul luminos se stinse. Aveau prea puțină importanță riscul pe care și-l asuma și posibilitățile necunoscute ale adversarilor. Nu se sinchisea. "Sunt o unealtă"', își zise cu orgoliu. Sunt servitorul unui stăpân din umbră". Râse dezlănțuit, căci se intoxicase cu propriul ego, cu faptele lui, cu senzațiile și gândurile proprii. Janasen - sub acest nume se făcuse cunoscut, pentru că era numele cel mai apropiat de cel adevărat - David Janasen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Era grăitor. Ceea ce credea spiritul este important numai în măsura în care reflectă sau ajută la fixarea "dispoziției" sistemului nervos. Singura cu care o putea compara Gosseyn era Patricia Hardie, identificată spre marea sa surpriză cu sora puternicului Enro. Și ea avea acest orgoliu în priviri, această convingere automată înăscută de superioritate - diferită de expresia venusienilor non-A antrenați a căror caracteristică dominantă de adaptare completă părea parte integrantă a feței și corpului. Ca și Patricia, străina era o "mare doamnă". Orgoliul ei ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
avea acest orgoliu în priviri, această convingere automată înăscută de superioritate - diferită de expresia venusienilor non-A antrenați a căror caracteristică dominantă de adaptare completă părea parte integrantă a feței și corpului. Ca și Patricia, străina era o "mare doamnă". Orgoliul ei ținea de poziție, de rang, de manierele ei și de altceva. Gosseyn o observa foarte atent. Fața dezvăluia reacții și gânduri talamice dar și cele ale lui Enro și Secoh, ca acelea ale fiecărui individ înaintea antrenamentului. Emotivii puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Discipol? Yanar, morocănos, dădu din umeri și urmă încă o frână. - Evident, zise. - Vrei să spui că aștepta un apel? Gosseyn voia să pună lucrurile la punct. - Ești agentul lui? Omul clătină din cap. - Eu sunt un Prezicător, zise. Era orgoliu în glasul lui, dar un orgoliu de canalie. O buclă de păr gri îi căzu pe tâmplă. Aducea cu orice, dar nu cu un nobil de Yalerta. Gosseyn nu luă în seamă lăudăroșenia. Îl prinsese, asta conta. - Ce i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și urmă încă o frână. - Evident, zise. - Vrei să spui că aștepta un apel? Gosseyn voia să pună lucrurile la punct. - Ești agentul lui? Omul clătină din cap. - Eu sunt un Prezicător, zise. Era orgoliu în glasul lui, dar un orgoliu de canalie. O buclă de păr gri îi căzu pe tâmplă. Aducea cu orice, dar nu cu un nobil de Yalerta. Gosseyn nu luă în seamă lăudăroșenia. Îl prinsese, asta conta. - Ce i-ai spus? - Că erai la bord. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
fost o înfrângere. Că retragerea a fost ordonată de ofițerul care i-a urmat lui Thorson. Se aplecă spre el. - Se poate ca să încercați să ascundeți o înfrângere a forțelor voastre printr-o mărturie falsă, pentru a nu-i răni orgoliul fratelui meu? Ieșită din minți, în plină criză talamică, neutraliză cu un gest efortul celuilalt de a se explica și răspunse singură la întrebare. - Oricum, informațiile voastre sunt destul de precise. Pentru că eu am dat acest ordin ofițerului succesor al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
prin CR - 94 - 687 - 12 - bzzz - similarizați - Atac convergent - cinci sute ființe umane la bord - bzzz - zero 54 secunde... Capturați. Gosseyn zise cu glas scăzut: - Dar noi suntem atacați de un baraj de roboți. Ușurarea pe care o simți cuprindea orgoliu și exaltare, cât și prudență. Nu trecuseră nici două luni și jumătate de la moartea lui Thorson și se organiza apărarea împotriva asalturilor interstelare. Cei non-A trebuie că și-au dat seama că se găseau la discreția unui dictator nevrozat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
al raționamentelor sale, speranța reușise să-și trimită sclipirile, conferindu-i, în momentele cele mai grele ale scurtei sale cariere, aroganța și forța unui potențial salvator al civilizației. Undeva în ființa sa, poate în întregul său sistem nervos, se născuse orgoliul că este ceva mai mult decât un om. Și acest sentiment rămăsese. Căci este omenesc să te mândrești cu calitățile fizice și psihice cu care ai fost înzestrat datorită șansei la naștere. Dar în ceea ce privește restul, respectiv dezvoltarea lui ulterioară, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vreme când acestea se distrugeau unele pe altele în războaie inutile și indecise. Marfa noastră este pacea; și asemănător altor instituții, Liga a reușit până la urmă să-și formeze oameni care cred cu adevărat în pace. ― Câteodată ― zise plin de orgoliu Enro ― simt că aș prefera războiul, cu toate distrugerile sale. Ofițerul Ligii rămase tăcut. Enro renuță să-și mai muște buza inferioară și întrebă scurt: ― Atunci, ce doriți? Cu diplomație, ambasadorul se explică: ― Recent am descoperit că ministerul dumneavoastră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de cum auzea cel mai mic zgomot de afară, își ridica ușor urechile, în alertă. Dar soneria electrică îl scotea pur și simplu din minți, Generalul aproape că regreta c-a instalat-o. Numai de dresat nu se lăsa dresat și orgoliul de general al lui Algiu avea de suferit adeseori, Lord era insubordonat, la fel ca acum, de pildă, când nu voia să stea locului. Noroc că nu existau martori. Își luă un teanc de reviste și de ziare vechi și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
amuletei, nu doar ca element de podoabă, ci cu valoare de simbol. Simbolul mâinilor pentru om rămâne o casă a existenței simbolice a omului, casa este un simbol esoteric (cu formă de tip pătrat (împăcarea cu el însuși, eliberat de orgolii și ambiții); cu formă de tip oval (aventura printre meandrele materiei universale); cu formă de tip rotund (legătura dintre spirit, conștient și subconștient); cu formă de tip dreptunghi (cu secțiunea de aur). Mâna este imaginea universului sufletului, caracterul cosmic este
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
configurație militară. O insulă reprezintă o cădere morală; adulter, pe muntele lui Venus; pe muntele Lunii, arată presentimente. Punctele albicioase și găurile sunt de rău augur; linii pe muntele lui Venus indică boli; pe muntele lui Jupiter, riscuri în serviciu, orgoliu; pe muntele lui Saturn, indică dificultăți în destin. Când pielea palmelor e mai galbenă, poate fi un semn de boală. Dacă pielea e mai roșie, înseamnă ca te enervezi repede. Cel mai bine e să ai pielea roz; e de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
putere. În vise, - a primi o palmă înseamnă reproș, jignire, atenționare, asumarea unei greșeli, nedreptate, răzbunare; - (a da cuiva o palmă): critici, reproș, răzbunare, a demonstra contrariul, jignire, pedeapsă, lovitură de grație, dorință de răzbunare; - (a bate din palme): infatuare, orgoliu, complex de superioritate, supremație, nerăbdare, grabă; - (a ține ceva în palmă): nevoie de ocrotire, vulnerabilitate, punct nevralgic, concentrare, lucru asupra căruia trebuie să iei aminte sau să cercetezi; - a citi în stele: a prezice cuiva viitorul după poziția stelelor; - a
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Tristețea este atât de periculoasă pentru că poate duce la deznădejde, la pierderea credinței în Dumnezeu, în viață, în oameni. Care ar fi cauzele tristeții ? Atașamentul pentru lucrurile materiale sau de anumite persoane și pierderea sau incapacitatea de a le obține; orgoliul și nesatisfacerea lui de către cei din jur atunci când aștepți să fii lăudat, admirat, “ridicat în slăvi”; neiertarea, dorința de răzbunare pe cei care ne-au jignit, rănit toate duc la starea de tristețe. Pentru a scăpa de acest sentiment trebuie
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
poate întâmpla dacă spui ceea ce-i în sufletul tău? Atunci când urmezi ghidarea Sinelui Divin nu ai cum greși, nu ai cum răni pe alții, pentru că tu spui din inimă ceea ce vrei să spui, pentru că ceea ce faci tu nu vine din orgoliu ci din Adevărul Sinelui care urmărește să fie așa cum este și nu acceptă să fie îngrădit, limitat, să se manifeste în alt mod decât îi este lui specific, natural, firesc. Ei bine, dincolo de toate visele tale, de toate obiectivele pe
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
dacă asta este ceea ce-ți dorești cu adevărat, doar dacă asta e și dorința sufletului tău, doar dacă asta te va face fericit, te va împlini. Dorința ta vine din interior sau e o dorință venită din invidie, din orgoliul de a arăta cine ești tu și nu vine din dorința autentică de ați împlini menirea, de a-ți manifesta darurile, de a-ți înmulți talanții dăruiți de Divin? Amintește-ți că ai în tine tot ceea ce-ți este
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
dar eu unul mai că m-aș da bătut. ― Ce vreți să faceți? ― Multe... Nu mi-am închipuit niciodată că sânt foarte deștept. In al doilea rând... Da, m-am gândit mult. Ai să mă suspectezi bănuiesc de vanitate, de orgoliu oribil. Nu e cazul și poate o să înțelegi cândva. Nu-i corect să continuu ceva... Se opri parcă înspăimîntat. Reluă cu un efort, cu figura împietrită: Ceva pentru care nu sânt dotat... Sau am încetat să fiu! Nu-i corect
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
reci, de parcă nu ne-am fi cunoscut niciodată. Dar până la urmă după câțiva ani de răceală am devenit aceia și prieteni însă niciodată niciunul dintre noi nu am pomenit despre acest incident nedorit dacă poate fi numit astfel, fie din orgoliu personal, fie că niciunul dintre noi nu doream să ne amintim despre eveniment, personal opinez pentru cea de-a doua variantă. Nu pot să închei fără să scriu despre faptul că aflând despre boala grea mi-am exprimat dorința să
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]