3,495 matches
-
vas de inox. După adăugarea cheagului, se amestecă și se lasă în repaus pentru coagulare. După formarea coagulului, acesta se sparge și se elimină apa. Coagulul este plasat pe un suport numit crintă, căptușit cu sedilă și prevăzut cu un orificiu pentru scurgerea zerului. Apoi, se realizează sărarea uscată și umedă a brânzei, sărarea fiind practic cea care conferă brânzei de Suhaia proprietățile gustative caracteristice. Caracterul tradițional al produsului este dat de prelucrarea laptelui crud integral, fără smântânire sau normalizare, cu
Brânză de Suhaia () [Corola-website/Science/327988_a_329317]
-
șerpi, iar în cel inferior animalele fantastice urmărindu-se unele pe altele. Cele două plăci laterale reprezintă scene de sacrificiu, cu preoți purtând pe cap tiare. După alți autori, pe cele două obrăzare fixe dreptunghiulare, care au fiecare câte un orificiu la bază, este reprezentată aceeași scenă de sacrificiu: un războinic înjunghiind un berbec. Coiful de paradă a fost lucrat din două bucăți de tablă de aur, produse prin batere la rece, dintr-un lingou de aur natural, nerafinat, cu compoziția
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
una țepoasă și alta formată din raze moi. Înotătoarea anală cu 1-2 spini. Înotătoarele ventrale cu poziție toracică au câte 1-2 spini și câte 5 raze articulate ramificate. Înotătoarea caudală excavată. Operculele au pe marginea lor posterioară dinți sau spini. Orificiul opercular este mare. Au 4 branhii și 6-8 raze branhiostegale. Linia laterală, de cele mai multe ori, prezentă și bine dezvoltată, se continuă până pe coadă. Mustățile lipsesc. Fălcile, vomerul și palatinele sunt prevăzute cu dinți, uneori foarte puternici; unii dintre dinți au
Percide () [Corola-website/Science/330691_a_332020]
-
dispusă la capătul posterior al corpului. La pești în stadiul larvar, forma inițială a înotătoarelor neperechi are aspectul unui pliu nesegmentat și nepereche, care se întinde pe partea dorsală a corpului și înconjură coada pe fața ventrală a corpului, până la orificiul anal. Prin fragmentarea acestui pliu nesegmentat se diferențiază înotătoarea dorsală, codală și cea anală. Înotătoarea dorsală se poate fragmenta în două părți (percide), mai rar în trei părți (gadide), iar în cazuri excepționale poate fi formată din mai mulți lobi
Înotătoarele peștilor () [Corola-website/Science/330350_a_331679]
-
extern. Tubul digestiv este slab diferențiat; în special, stomacul aproape că nu este individualizat. Valvula spirală din regiunea posterioară a intestinului holocefalilor este slab dezvoltată și are numai opt spire. Intestinul nu se deschide într-o cloacă, ci printr-un orificiu anal așezat înapoia orificiului urogenital.
Holocefali () [Corola-website/Science/330393_a_331722]
-
slab diferențiat; în special, stomacul aproape că nu este individualizat. Valvula spirală din regiunea posterioară a intestinului holocefalilor este slab dezvoltată și are numai opt spire. Intestinul nu se deschide într-o cloacă, ci printr-un orificiu anal așezat înapoia orificiului urogenital.
Holocefali () [Corola-website/Science/330393_a_331722]
-
noaptea, și depune în pliurile mucoasei anale, la nivelul marginii anale, 4.000-17.000 ouă (în medie 10.000), în circa douăzeci de minute. Uneori, parazitul migrează și în afara anusului, depunând ouăle în regiunea perianală și perineală. Migrarea femelelor spre orificiul anal se face de obicei noaptea, după ce bolnavul se culcă, fiind însoțită de un prurit anal și perianal dezagreabil. După depunerea ouălor, femelele mor și sunt eliminate. În momentul depunerii, ouăle conțin embrioni giriniformi, imaturi și neinfectanți. Dacă gradul de
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
la temperaturi scăzute ouăle rămân viabile până la o săptămână. Ele rezistă circa zece zile la desicare. Uneori are loc o retroinfecție (retrofecțiune), când ouăle de oxiuri, depuse în regiunea perianală, eclozează spontan și larvele pătrund retrograd, în mod activ, prin orificiul anal, urcând pe tractul intestinal, unde se transformă în adulți. Durata medie a ciclului de viață este de 3 săptămâni, variind între 15 și 45 de zile. Există patru moduri recunoscute de transmitere: transmiterea directă (autoinfecția), transmiterea indirectă, inhalarea și
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
30-60, pe cadavre de animale în descompunere, excremente umane și animale, alimente în putrefacție, mai rar în răni. Larvele sunt necrofagi primari. Larva matură este vermiformă și dens spinulosă. Cefaloscheletul larvar are coarne dorsale bifurcate. În contrast cu larvele muștelor califoride, spiraculii (=orificiile respiratoare) caudali ai larvei sarcofagide sunt ascunși, retrași într-o fosă adânca și în plus au și benzi de spicule situate pe corp. Larvele muștelor "Sarcophaga" sunt practic imposibil de distins de cele ale speciilor "Wohlfahrtia". Dezvoltarea larvară în vreme
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
sau cuplării cuantice . În experimentul de bază al fantei duble, un fascicul foarte îngust de de la o sursă care este destul de departe pentru a avea fronturi de undă aproape perfect paralele este direcționat perpendicular spre un perete perforat de două orificii paralele - fante. Lățimile fantelor și distanța care le separă sunt aproximativ de același ordin de mărime ca și lungimea de undă a luminii incidente. În cazul în care un ecran de detectare (orice, de la o foaie de hârtie albă la
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
o distanță de 2-3 cm între ele. Pentru a masca silueta femeii care se uita afară, în partea exterioară a jaluzelei se aplica o pictură reprezentând arbori sau alte plante. Se putea privi de afară în cameră printr-un singur orificiu prevăzut cu un rondel aflat în centrul jaluzelei. Lumina pătrundea propriu-zis în camere prin intermediul unor mici ferestre situate deasupra celor mari. Aceste ferestre multicolore care provocau un efect de lumină în interior aveau și unele inconveniente, cum ar fi decolorarea
Locuințe tradiționale turcești () [Corola-website/Science/331923_a_333252]
-
dinți prinși pe fălci și pe vomer. Deschiderea operculară este foarte largă. Branchiile în număr de 4; pseudobranchia prezentă. Membranele branhiale nu sunt contopite cu istmul. Au 8-20 de radii branhiostegale. Craniul cartilaginos este bine dezvoltat; porțiunea parietală lipsită de orificii sau cu o singură pereche de orificii. Mezocoracoidul prezent. Au un os supramaxilar. Occipitalul superior este în contact cu frontalele, sau separat de acestea prin parietale. Există un os intercalar (opistotic) și un os orbitosfenoid. Bazisfenoidul este prezent sau absent
Salmonide () [Corola-website/Science/332013_a_333342]
-
Deschiderea operculară este foarte largă. Branchiile în număr de 4; pseudobranchia prezentă. Membranele branhiale nu sunt contopite cu istmul. Au 8-20 de radii branhiostegale. Craniul cartilaginos este bine dezvoltat; porțiunea parietală lipsită de orificii sau cu o singură pereche de orificii. Mezocoracoidul prezent. Au un os supramaxilar. Occipitalul superior este în contact cu frontalele, sau separat de acestea prin parietale. Există un os intercalar (opistotic) și un os orbitosfenoid. Bazisfenoidul este prezent sau absent. Postclavicularul este fixat pe partea internă a
Salmonide () [Corola-website/Science/332013_a_333342]
-
a capului. Cele două perechi de nări (anterioare și posterioare) sunt mari, marginile lor sunt prelungite prin câte o răsfrângere a pielii în formă de pâlnie larg deschisă; această răsfrângere a nării anterioare formează un opercul care se aplică peste orificiul nazal. Distanța dintre cele două perechi de nări (dreaptă și stângă) este aproximativ egală cu distanța dintre nara posterioară și ochi. Ochii sunt mari și apropiați între ei; ei sunt situați pe suprafața dorsală a capului și privesc în sus
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
grâu), "Heterodera schachtii" (parazit la sfecla), "Meloidogyne incognita" (produce gale ale rădăcinilor). Ordinul Tylenchida este reprezentat prin două subordine: "Tylenchina" (cu 3 suprafamilii "Criconematoidea", "Tylenchoidea" și "Sphaerulariina") și "Aphelenchina" (cu o singură suprafamilie "Aphelenchoidea"). Aceste subordine se deosebesc prin poziția orificiului canalului glandei esofagiene dorsale, si anume în partea anterioară a esofagului și în apropierea bazei stiletului la Tylenchina, în timp ce la Aphelenchina se află în interiorul bulbului median. În unele clasificări subordinul Aphelenchina este ridicat în rang de ordin, "Aphelenchida".
Tilenchide () [Corola-website/Science/337450_a_338779]
-
neautomată, destinată tragerii la distanțe mici și medii. Avea țeavă ghintuită, zăvorâtă cu închizător culisant, de tip Martini. Sistemul de alimentare era cu acționare manuală cu încărcarea unui nou cartuș pentru fiecare tragere. Evacuarea tuburilor trase se făcea printr-un orificiu din cutia culatei, cu ajutorul unui mecanism extractor cu gheară. "Modelul 1879" a fost construit de fabricantul austriac Steyr, doar pentru România.
Pușcă „Martini–Henry”, model 1879 () [Corola-website/Science/337494_a_338823]
-
tragerii la distanțe medii și mari. Avea țeavă ghintuită, zăvorâtă cu închizător manual. La modelul 1895, închizătorul era rotativ. Sistemul de alimentare era cu acționare manuală și încărcător tip sector cu 5 cartușe. Evacuarea tuburilor trase se făcea printr-un orificiu din cutia culatei, cu ajutorul unui mecanism extractor cu gheară.
Pușcă cu repetiție „Mannlicher”, model 1888/1895 () [Corola-website/Science/337495_a_338824]
-
semiinferioară. Înotătoarea dorsală, cu baza scurtă, începe în urma înotătoarei ventrale și este plasată mai aproape de coadă decât de cap. Înotătoarea anală începe cu puțin în urma înotătoarei dorsale și ca înălțime este aproape egală cu aceasta. Înotătoarea ventrală, culcată, ajunge până la orificiul anal; ca și înotătoarea pectorală, are marginea rotunjită. Înotătoarea caudală excavată, cu lobii subegali. Coloritul corpului este foarte viu, acestui fapt i se datorește și numele ("boiștean", dela "boit" = vopsit, zugrăvit). Are spatele cenușiu-verzui sau verde închis. Pe mijlocul spatelui
Boiștean () [Corola-website/Science/331079_a_332408]
-
dintre ele contopindu-se și formând alte 2 dungi longitudinale, mai înguste și incomplete. Toate înotătoarele sunt gălbui. Trăind în ape puțin oxigenate, iese din când în când la suprafața apei și înghite aer, pe care-l elimină imediat prin orificiul anal. În timpul cât aerul parcurge tubul digestiv, pereții intestinului posterior rețin oxigenul: este așa numita respirație "intestinală". Dacă este scos brusc din apă, peștele elimină aerul din intestin prin anus, producând un țipăt slab: de aici i s-e trage
Țipar (pește) () [Corola-website/Science/331101_a_332430]
-
pentru hrană sau pentru apărare; în ele marmotele se ascund în timpul hrănirii, când există un pericol în afară. Galeriile de iarnă ("hibernaculum") sunt mai mari și au o adâncimea mai mare, cu mai puține ieșiri, față de cea de vară, iar orificiile de acces sunt închise cu pământ și pietre înainte ca marmota să intre în hibernare. Galeriile de iarnă converg spre un cuib (camera de iernare) care atinge 1 m diametru, căptușit cu ierburi uscate. Marmota hibernează 5 luni și jumătate
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
citire și probă (pentru verificarea memoriei). Memoria externă era realizată pe tambur magnetic, avea 2048 de adrese și un timp de acces mediu de 12 ms. Panoul de comandă permitea: Introducerea comenzilor se realiza pe o bandă perforată cu 5 orificii. Pentru citirea benzilor, calculatorul era dotat cu un aparat mecanic (6 caractere/secundă) și unul fotoelectric (1000 caractere/secundă). Rezultatele se tipăreau pe o mașină electrică de scris (6 caractere/secundă) sau erau perforate. Lungimea unui cuvânt era de 36
DACICC-1 () [Corola-website/Science/335112_a_336441]
-
strâns de parasfenoid și de etmoidalele laterale. Un singur metacleitru (postcleitru) sau el lipsește. Pe fața ventrală a hipocoracoidului se află o piesă osoasă de membrană, numită de diverși autori: ectocoracoid, interclavicular sau infraclavicular. Între cleitru și claviculă există un orificiu. Centura pelviană nu este legată direct de cea scapulară (respectiv de cleitru). Vertebrele anterioare au o formă normală. Coastele prezente. Sunt peștii fizocliști. Au 1-5 raze branhiostege. Branhiile sunt mai mult sau mai puțin reduse. Apendicele pilorice lipsesc. Ordinul gasterosteiforme
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
incompletă, ajunge până sub jumătatea celei de a doua înotătoare dorsală, sau depășește cu puțin acest punct, dar nu ajunge până la baza înotătoarei caudale și se întinde deasupra mijlocului flancurilor; câteodată, extremitatea ei posterioară se continuă printr-un șanț fără orificii și, după o curbură în jos, ajunge la baza înotătoarei caudale. Cele două înotătoare dorsale sunt separate. A doua înotătoare dorsală este mai lungă decât înotătoare anală, dar egale după înălțime. Înotătoarele ventrale lungi, ajung de obicei până la anus, iar
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
mare, eliptic; diametrul lui se cuprinde de 1,4-1,9 (2,0) ori în lungimea botului, de 4,5-5,0 ori în lungimea capului și mai mic decât spațiul interorbitar, formând 5,6% din lungimea corpului. Spinii branhiali scurți, rari. Orificiul anal este situat la mijloc, mai aproape de baza înotătoarei ventrale decât de înotătoarea anală, uneori la egală distanță. Înotătoarele mai mari decât la alți pești ai genului "Romanogobio". Înotătoarea dorsală scurtă, cu 3 radii neramificate și 8-9 radii ramificate, începe
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
lor până la marginea posterioară a preoperculului, trecând uneori dincolo de aceasta. La îmbinarea buzelor sunt câte o prelungire posterioară ce se aseamănă cu o a doua pereche de mustăți. Botul este relativ ascuțit. Capul relativ mare. Spinii branhiali sunt scurți, rari. Orificiul anal este mai aproape de înotătoarea anală decât de înotătoarea ventrală. Înotătoarele ventrale sunt inserate sub înotătoarele dorsale sau un puțin înapoi. Înotătoarea caudală este profund bifurcată, cu lobii rotunjiți și egali sau aproape egali (lobul inferior este puțin mai lung
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]