3,520 matches
-
de Arte Aplicate din Flensburg, pe care o frecventează până în anul 1888. Va începe apoi să lucreze în divrse fabrici de mobile din München, Karlsruhe și Berlin, unde învață să sculpteze în lemn. În anul 1891, devine profesor pentru desen ornamental și industrial la școala de pe lângă Muzeul de Artă Decorativă din St. Gallen (Elveția). Excursiile la munte reprezintă sursa de inspirație pentru o serie de acuarele, multiplicate sub formă de cărți poștale. Grație sumelor de bani obținuți din vânzarea lor, reușește
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]
-
Înaltă Presiune și tot mecanismul de extragere a fumului și de exploatare a aerului, la baza lor. Astfel, Centrala Tejo iese în evidență dintre toate clădirile din jurul ei, nu numai din cauza monumentalității și dimensiunii ei, dar deasemenea și pentru estetica ornamentală a cărămidei, care face să fie greu de crezut că, odată a fost o fabrică de electricitate.
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
arhitectura stilului moldovenesc, dar nefiind necesare în cazul nostru, având doar un rol decorativ. La acest capitol de plastică decorativă trebuie să remarcăm faptul că biserica rupestră de la Japca se prezintă ca un monument de stil popular, cu un stil ornamental foarte sobru. Alături de aceste trăsături, nișa din partea sudică a naosului relevă că la această biserică s-au făcut lucrări și pe la mijlocul secolului al XVII-lea, deoarece anume atunci concile laterale ale naosului erau înlocuite cu nișe scunde în interior, redate
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]
-
Administrație. Apoi îi încredințează decorarea apartamentelor sale de la Bellevue și Crécy. Tot datorită ei, Boucher este numit în anul 1755 director artistic al celebrelor ateliere de țesături pariziene "Gobelins" (de unde provine numele renumitelor tapiserii). În același timp desenează multe motive ornamentale pe bibelouri de porțelan neemailate, produse de manufacturile de la Sèvres. Începând din anul 1759, comentariile criticilor devin mai aspre. Cele mai înverșunate atacuri provin din partea filosofului Diderot, care preferă stilul neoclasic. În anul 1763 prezintă la Salon un număr de
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
nord și de sud, au fost adăugați ulterior, cu acel prilej făcându-se și unele intervenții la fundații. Au mai fost găsite fragmente de discuri decorate cu balauri încleștați în luptă, nesmălțuite și smălțuite în galben și verde, și butoni ornamentali triunghiulari, ce decorau paramentul bisericii. De asemenea, s-au descoprit bucăți destul de mari de țigle și de olane, datate din secolul al XV-lea, ceea ce duce la ipoteza că o parte a bisericilor edificate în timpul domniei lui Ștefan cel Mare
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
codul , în Lista monumentelor istorice actualizată prin ordinul Ministrului Culturii și Cultelor nr. 2314/8 iulie 2004. De-a lungul anilor, Emil von Becker a creat numeroase lucrări spectaculoase: monumente publice, monumente funerare, statui, clădiri publice și private, cu sculpturi ornamentale, busturi, cavouri, grădini publice sau particulare, medalistică, numismatică, măști mortuare. O capodoperă realizată de Becker este Mormântul Ostașului Necunoscut din București, închinat memoriei celor căzuți în Primul Război Mondial și amplasat în Parcul Carol I. Acesta a fost vernisat în
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
în apropierea vilei și numeroase tipuri de vase ornamnetale pentru flori, care îmbogățeau peisajul aleilor. (O astfel de banchetă sculptată există și în curtea bisericii din Ghencea, de la capatul linei 41). Tot Emil Becker a făcut și sculpturile și lucrările ornamentale pentru Banca Marmorosch Blank și a contribuit și la fațada "Primăriei “de verde”" (azi Primăria sectorului 1), a clădirii Palatului Ministerului Lucrărilor Publice (azi Primăria Capitalei), a Catedralei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului, a Palatului de Justiție din Ploiești
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
eneolitic. S-au înmulțit, în același timp, și manifestările artistice, reprezentate de cultura Gârla Mare, prin statuetele complex lucrate din lut. Ideea generală despre Epoca bronzului este aceea că se instalează cultele uraniene, solare. Ca argumente sunt folosite unele motive ornamentale, considerate a fi simboluri solare, care apar frecvent redate pe ceramică sau pe piesele din metal: cercurile concentrice, cercurile însoțite de raze, zvastica. Însăși incinerația este considerată a fi legată de aceste culte. În spațiul românesc sunt cunoscute trei sanctuare
Epoca bronzului pe teritoriul României () [Corola-website/Science/321904_a_323233]
-
din ce în ce mai reținută. După 1920, culorile sunt mai armonizate și mai luminoase, se observă o tendință spre clasicitate și o preferință pentru peisagistică, artistul fiind apropiat de natură. În lucrările realizate după 1940, elementele decorative dobândesc un plus de atenție, autonomia ornamentală a tablourilor căpătând mai multă greutate.
Erich Heckel () [Corola-website/Science/321915_a_323244]
-
Mediterane, până în Turcia. ul se mai numește și bangiu, bănuleț, bucel, cimișeriu, celtaică, coacăze, drogonite, iedere, lemnul domnului, merișor turcesc, poapagan, puspan, pospang, simisir, sospain, verdeață. Arbust toxic, înalt, până la 5-6 m este cultivat în grădini sau parcuri ca plantă ornamentală. Este foarte pretențios în ceea ce privește solul. Tulpina sa este formată dintr-un lemn foarte dens și omogen fiind foarte ramificată, iar coroana foarte densă. Frunzele sunt opuse, mici, pieloase, eliptice sau ovate. La vârfuri ele sunt optuze sau emarginate, pe fața
Cimișir () [Corola-website/Science/321980_a_323309]
-
este protejată de un pridvor rectangular, etajat, caracteristic bisericilor de lemn moldovenești. Pridvorul este lucrat din bârne de stejar, iar ușa de la intrare este lucrată cu barda. În pridvor, pe ușorii ușii de intrare în pronaos, se văd cinci rozete ornamentale. Tot în pridvor se văd „doi balauri” frumos sculptați. În pronaos, în partea de miazănoapte, se află mormântul ctitorului. Pronaosul este despărțit de naos printr-o serie de stâlpi de stejar. Naosul este dreptunghiular, boltit, iar ferestrele laterale sunt plasate
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]
-
cm ,cu câte 5 petale,8 stamine(„Florile din grădina mea”- Elenă Șelaru -1975 Bucuresti-Editura "Ceres").Fructul are 2 cm lungime,este tri-segmentat,fiecare segment cuprinzând o sămânță de 1-1.5 cm lungime.</ref> Este des cultivata, atât ca plantă ornamentala cât și ca plantă medicinala. Este cultivata în România că plantă ornamentala, în grădini. Condurașii sunt cultivați în scop decorativ; deasemenea pot fi folosite frunzele cât și fructele în scop culinar. Frunzele pot fi folosite în salate, având un gust
Tropaeolum majus () [Corola-website/Science/316354_a_317683]
-
Șelaru -1975 Bucuresti-Editura "Ceres").Fructul are 2 cm lungime,este tri-segmentat,fiecare segment cuprinzând o sămânță de 1-1.5 cm lungime.</ref> Este des cultivata, atât ca plantă ornamentala cât și ca plantă medicinala. Este cultivata în România că plantă ornamentala, în grădini. Condurașii sunt cultivați în scop decorativ; deasemenea pot fi folosite frunzele cât și fructele în scop culinar. Frunzele pot fi folosite în salate, având un gust piperat, semințele sunt deasemenea comestibile și pot fi folosite pe post de
Tropaeolum majus () [Corola-website/Science/316354_a_317683]
-
sa din Păulești a fost complet jefuită de toate instalațiile, decorațiunile, ornamentele și vasele pe care le avea înainte de naționalizare. Clădirea a fost returnată într-o stare de semi-ruină și cu un teren adiacent mult redus în raport cu suprafața naționalizată. Grădinile ornamentale care se întindeau pe mai multe hectare, inițiativă originală în acea epocă, creație a lui Toma T., au dispărut în totalitate. Mai multe clădiri realizate în jurul anului 1990 (inclusiv o cooperativă) ocupă astăzi acel teren. Casa din Păulești a fost
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
în final, Clubul Copiilor. Parcul conacului a fost lăsat în paragină. În jurul anului anul 1960, pe terenul parcului s-a construit o școală cu profil profesional - tâmplărie, mecanică, textile. Școala a construit un teren de sport în parc, printre arborii ornamentali plantați de familia Carp. Clădirea școlii și terenul aferent de 2450 mp au intrat în proprietatea Ministerului Educației și Cercetării. În perioada regimului comunist și în anii următori de după Revoluția din decembrie 1989, clădirile de pe domeniul conacului au fost reparate
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
multe organizații neguvernamentale din Franța și România, Școala "Petre P. Carp" din Țibănești, Consiliul Local și Primăria Țibănești, a organizat la conacul din localitate un "Atelier de forjat fier", unde să se învețe tehnicile tradiționale și moderne a fierului forjat ornamental pentru restaurarea monumentelor istorice. În prezent, se află în proces de restaurare. a fost construit pe un strat de umplutură de pământ, de culoare neagră-cafenie. Clădirea are dimensiunile de 22,8 x 17,0 m. Fundațiile sunt din blocuri de
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
fântânii arteziene, termenul de finalizare fiind 31 mai 2013. Parcul Universității este populat de mai multe specii de arbori și arbuști, printre care: pinul negru, pinul silvestru, bradul argintiu, teiul, salcâmul, frasinul, mesteacănul, salcia pletoasă, prunul roșu etc., precum și arbori ornamentali ca sângerul, cununița și forsiția. În partea central-sudică a parcului, în mijlocul unui rond, se află Statuia „Aruncătorul de ciocan”, singurul monument al parcului. Statuia a fost realizată din bronz, de către sculptorul Ion Jalea, fiind amplasată în anul 1977 în parcul
Parcul Universității din Suceava () [Corola-website/Science/316842_a_318171]
-
de contrafort în axul absidei altarului. Tereza Sinigalia considera că era foarte posibil ca acești contraforți să fi fost adăugați ulterior pentru întărirea structurii bisericii. După cum relatează Romstofer, biserica a avut sub streașină și la turlă o ""decorație de plăci ornamentale cu rozete și nasturi smălțuite"". Lăcașul de cult avea abside semicirculare la interior și pentagonale în exterior, acestea fiind străpunse de câte o fereastră în ax. Absida altarului era mai amplă decât absidele laterale. Absidele erau împodobite cu firide înalte
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
începând de pe peretele de nord, de lângă iconostas, continuă pe cel de vest și se termină pe cel de sud tot lângă iconostas. Frescele altarului erau foarte clare, îndeosebi pe boltă. Icoanele erau așezate pe trei rânduri, separate de un bandou ornamental. Pe primul rând erau reprezentări ale opt Sfinți Părinți, în rândul al doilea erau pictate scenele Cina cea de taină și Spălarea picioarelor și pe al treilea rând se aflau icoane ale heruvimilor. Pe bolta altarului era reprezentată Maica Domnului
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
producă grafică pentru revistele Pan, în 1895, și Jugend, în 1896. A conceput, de asemenea, coperte de carte pentru editorii Cotta, Diederichs, Scherl și Seemann, precum și sigla editurii S. Fischer Verlag. Ca angajat al Kunstwebschule Scherrebek, el a creat țesătura ornamentală de perete "Fünf Schwäne" (în ), „una din stemele Jugendstilului”, foarte cunoscută și adesea parodiată. În 1897 a predat pictură ornamentală la Unterrichtsanstalt des Königlichen Kunstgewerbemuseums, în Berlin. În 1899, Otto Eckmann a proiectat sigla revistei Die Woche. Din 1900 în
Otto Eckmann () [Corola-website/Science/328982_a_330311]
-
Cotta, Diederichs, Scherl și Seemann, precum și sigla editurii S. Fischer Verlag. Ca angajat al Kunstwebschule Scherrebek, el a creat țesătura ornamentală de perete "Fünf Schwäne" (în ), „una din stemele Jugendstilului”, foarte cunoscută și adesea parodiată. În 1897 a predat pictură ornamentală la Unterrichtsanstalt des Königlichen Kunstgewerbemuseums, în Berlin. În 1899, Otto Eckmann a proiectat sigla revistei Die Woche. Din 1900 în 1902, Eckmann a lucrat ca grafician pentru Allgemeine Elektrizitätsgesellschaft (AEG). În acest timp, el a creat fonturile Eckmann (în 1900
Otto Eckmann () [Corola-website/Science/328982_a_330311]
-
bilunară, iar din ianuarie 1912 o apariție săptămânală. Nicolae Iorga scria în „Neamul Românesc“ literar din 23 octombrie 1911 următoarele: Publicația cu profil cultural „Cosînzeana” a fost cea mai receptivă revistă la noul stil Secession, având cel mai bogat repertoriu ornamental și cele mai multe știri referitoare la evenimentele din lumea artelor frumoase. Redactorul-șef, Sebastian Bornemisa, a strâns în jurul său nume de prestigiu ale culturii naționale, preocupat fiind atât de conținutul publicației, cât și de aspectul său estetic. În decursul celor cinci
Cosînzeana (revistă) () [Corola-website/Science/325392_a_326721]
-
în jurul său nume de prestigiu ale culturii naționale, preocupat fiind atât de conținutul publicației, cât și de aspectul său estetic. În decursul celor cinci ani de apariție, este evidentă evoluția sa sub aspect grafic, începând cu realizarea copertelor, cu diversitatea ornamentală și calitatea materialului ilustrativ. Unul dintre realizatorii ilustrației a fost Florian Mureșan, profesor de desen la Gimnaziul din Nagyszombat care a desenat întreg alfabetul de inițiale, cu motive românești, originale, foarte frumoase. Printre colaboratorii de seamă ai revistei s-au
Cosînzeana (revistă) () [Corola-website/Science/325392_a_326721]
-
cărămidă sub streașină și cu arcuri ce par a se rezema pe o bogată colonadă ce înconjoară biserica, cu o singură turlă octogonală așezată pe o bază pătrată deasupra naosului. Catapeteasma - înaltă până la boltă - este de lemn, cu o sculptură ornamentală, poleită cu foiță de aur. Deasupra crucii Mântuitorului stă scris motivul osândirii Sale, în limbile ebraică, greacă și latină “Iisus Nazarineanul, regele Iudeilor”. Mai jos, sub picioarele lui Hristos, stă în genunchi în partea dreaptă Matei Vodă cu coroana pe
Schitul Crasna () [Corola-website/Science/324905_a_326234]
-
(din - "sarkophagos"; "sarkós" = "carne", "phago" = "a devora") este un sicriu de lemn, sau materiale durabile (piatră, marmură, ceramică, bronz), uneori bogat decorat cu motive ornamentale, cu scene mitologice sau din viața defunctului, ridicat la suprafața solului sau în cavouri, în care erau depuse cadavrele sau cenușa acestora după incinerare, cunoscute atât în Orientul Antic cât și în lumea greco-romană. Acest tip de mormânt a fost
Sarcofag () [Corola-website/Science/327464_a_328793]