5,351 matches
-
Noi, membrii Partidului Muncitoresc Român și membrii Frontului Plugarilor, toți din comuna C, jud. Torontal, cu onoare vă rugăm următoarele: Noi, constituind majoritatea credincioșilor greco-catolici, am trecut înainte cu câteva săptămâni la biserica mamă ortodoxă și, cu toate că am trecut la ortodoxie, preotul catolic tot face slujbe în biserica noastră strămoșească. [...] Preotul papistaș L.S. nu pomenește Guvernul nostru democrat la slujbă, ci numai pe Papa de la Roma, ține adunări cu cei ce au rămas credincioși papalității în mod clandestin, uneltind contra integrității
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
luat și cheia de la biserică, însă înainte de plecarea acestui delegat, preotul a avut o conversație cu delegatul în urma căreia preotul a primit cheia înapoi. Cu această ocazie, s-au ivit neînțelegeri între preot și un cantor care a aderat la ortodoxie și pe care preotul nu 1-a mai lăsat să cânte în biserică; din această cauză organele politice din localitate au cerut șefului de post din comună arestarea preotului și înaintarea lui. În ziua de 22.12.1948, preotul a
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
au cerut șefului de post din comună arestarea preotului și înaintarea lui. În ziua de 22.12.1948, preotul a fost ridicat de jandarmi care au motivat că este cerută arestarea de Securitate [...]. În prezent întreaga comună este trecută la ortodoxie Biserica Rom.-Catolică este închisă, iar slujbele religioase se țin de către preotul ortodox ajutat fiind de un preot ortodox venit din comuna B. Lt. Humulescu Manole” Fișă informativă „Preotul L.S., deja înaintea unificării bisericilor, a depus o intensă activitate contra
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
arătându-se prin aceasta Arhiepiscopiei Timișoara că preotul S. împiedică și refuză predarea, respectiv preluarea parohiei foste unite. Nota informativă a sursei «Popa» din 21.07.1950 semnalează că preotul L.S. din comuna C., jud. Timiș nu a revenit la ortodoxie, împiedicând și ceilalți cetățeni din comună să treacă. Oamenii nu se declară contra revenirii, dar îndemnați de preotul S. nu semnează adeziunea de trecere. „Înalt Prea Sfințite Stăpâne, Prea Venerabil Consiliu Arhiepiscopesc, Subsemnatul preot M.D., administrator parohia în C, cu
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
putea să rezolve această enigmă, iar Chiril a fost acuzat de Înclinații docetiste ascunse. Cu Eutihie al Constantinopolului problema este din nou ridicată și duce la Conciliul de la Calcedon (451). Cristologia lui Eutihie trece de granița labilă dintre apolinarism și ortodoxie, pe care Chiril al Alexandriei n-o ștersese cu totul. Proclamînd (În 447) natura unică (physis, de aici numele de „monofizism” dat acestei mișcări) a Logosului Încarnat, Eutihie afirmă implicit că Isus nu era un om la fel ca noi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
psilantropică, ilustrată de ebionism și de adopționismul timpuriu afirmă că Cristos a fost doar trecător În contact cu divinitatea, adopționismul tîrziu și, În mod sigur, Pavel din Samosata afirmă că el a fost În contact permanent cu divinitatea. 2. Atît ortodoxia, care este mai aproape de cristologia „Înaltă” alexandrină, cît și școala din Antiohia ilustrează poziția „teandrică” (Cristos este pe deplin și În egală măsură Dumnezeu și om). Cu toate acestea, cristologia antiohiană a Împărtășit totdeauna ideea adopționismului potrivit căreia Cristos nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cît și școala din Antiohia ilustrează poziția „teandrică” (Cristos este pe deplin și În egală măsură Dumnezeu și om). Cu toate acestea, cristologia antiohiană a Împărtășit totdeauna ideea adopționismului potrivit căreia Cristos nu era unit prin fire cu Dumnezeu-Tatăl. Dimpotrivă, ortodoxia a afirmat că Dumnezeu și Cristos sînt de aceeași fire (physis, ousia). Prin tendința ei „intermediară”, ortodoxia va adopta și punctul de vedere al lui Origen, conform căruia Cristos era În Întregime om, adică avea suflet omenesc. 3. Acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și om). Cu toate acestea, cristologia antiohiană a Împărtășit totdeauna ideea adopționismului potrivit căreia Cristos nu era unit prin fire cu Dumnezeu-Tatăl. Dimpotrivă, ortodoxia a afirmat că Dumnezeu și Cristos sînt de aceeași fire (physis, ousia). Prin tendința ei „intermediară”, ortodoxia va adopta și punctul de vedere al lui Origen, conform căruia Cristos era În Întregime om, adică avea suflet omenesc. 3. Acest lucru a fost contestat de cristologia „Înaltă”, chiar de acei reprezentanți ai Școlii din Alexandria care au intrat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
vedere al lui Origen, conform căruia Cristos era În Întregime om, adică avea suflet omenesc. 3. Acest lucru a fost contestat de cristologia „Înaltă”, chiar de acei reprezentanți ai Școlii din Alexandria care au intrat În istorie drept campioni ai ortodoxiei, cum este Atanasie. Curentul alexandrin cel mai extrem, monofizismul (ilustrat de Apolinarie din Laodiceea și, mai tîrziu, de Eutihie din Constantinopol), afirmă În privința lui Cristos nu numai că n-avea un suflet omenesc, ci și că nu era nici uman
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu era nici uman, nici divin: era un tertium genus, deoarece În el se amestecă cele două esențe (hypostaseis) ale Dumnezeirii și umanității. Deși foarte apropiat de Apolinarie, Chiril al Alexandriei, care a jucat o vreme rolul de apărător al ortodoxiei, a avut grijă să respingă punctul de vedere potrivit căruia Cristos era de un tertium genus, Între uman și divin, afirmînd că ipostazele erau unite, Însă nu și amestecate. Direcțiile de-a lungul cărora sistemul se dezvoltă infailibil sînt următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
divin (2.1.1) nu avea suflet uman (Atanasie) (1.2.1.1) vs. avea suflet uman (Origen (1.2.1.2 sau 1/ 2.1). era tertium genus (monofizism) (1.2.1.2.1) vs. nu era tertium genus (ortodoxie) (1.2.1.2.2 sau 1/ 2.1.1) era În permanență asociat cu dumnezeirea (școala antiohiană) (2.1.1.1) vs. nu era În permanență asociat cu dumnezeirea (adopționismul) (2.1.1.2 dar și 2.2.1
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Fiu-Tată (hyiopator). Asemeni soarelui, Fiul-tată radiază căldură și lumină neîmpărțit. Dumnezeu este astfel unul singur, Însă are trei „modalități”: conform cu facerea și ordinea lumii el este Tatăl, conform cu mîntuirea el este Fiul și conform cu Îndurarea este Sfîntul Duh. Condamnînd sabellianismul, ortodoxia a repudiat subordinaționismul lui Origen, stabilind o egalitate Între ipostazele cerești. Teologia antiohiană, căreia i s-a atribuit o tendință adopționistă constantă, a cărei Însemnătate ar consta În evitarea oricărui amestec dintre Logosul divin și om În persoana lui Cristos
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
trinitară, care este subordinaționistă Însă face distincția Între Tată și Fiu (Origen, Arie), o teologie trinitară subordinaționistă și care nu face această distincție (Pavel din Samosata?); și o teologie trinitară care nu este subordinaționistă și distinge Între Tată și Fiu („ortodoxie”). Același sistem mai poate fi descris și conform distincțiilor terminologice ale Părinților Înșiși (hypostasis versus ousia versus prosopon). Însă confuzia Între acești termeni ne descurajează de la o asemenea Întreprindere. La Încheierea acestei scurte analize, pare cu putință să afirmăm că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de marcată competiție, Însă În secolul al III-lea și-a pierdut În Occident Întreaga putere. Persecuțiile repetate i-au silit pe marcioniți să se retragă În zonele rurale. În secolul al V-lea, Theodoret din Cyr a convertit la ortodoxie opt sate de marcioniți aflate În dioceza sa. Pe la anul 140, alt creștin care se va dovedi heterodox - un gnostic de data aceasta -, Valentin, pleca din Alexandria la Roma. Tertulian Îl prezintă drept un concurent eșuat pentru Sfîntul Scaun, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fi fost cei din urmă mesalieni. Acuzația de mesalianism Își mai face apariția și după aceea, Însă doar ca formă goală de conținut 49. Doctrina mesalienilor nu este propriu-zis dualistă sau, În orice caz, nu mai mult decît este dualistă ortodoxia creștină. Răul, după ei, sălășluiește În oameni sub forma unui demon. Trei ani de rugăciune alungă demonul, aducînd Înapoi Sfîntul Duh. Acesta se instalează În om Într-un fel vizibil și tangibil, asemenea unui foc care Îl transformă Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1081), cînd circa două mii cinci sute de paulicieni au dezertat, a fost revocată această poziție tolerantă. Împăratul Alexis I Comnenul, cel care avea să devină un mare prigonitor al bogomililor, a intervenit personal la Philippopolis, operînd conversiuni În masă la ortodoxie. Restul avea să fie Înfăptuit de iezuiți În secolul al XVII-lea. Desigur, oarecare contaminare Între paulicienii descriși de Petru din Sicilia și unii „pavlichieni” armeni adopționiști trebuie să se fi produs, de timpuriu, căci Petru atribuie Întemeierea sectei paulicienilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
circumstanțe. Credința În salvarea lumii printr-un MÎntuitor era, la vremea respectivă, una dintre trăsăturile proeminente pe care gnosticismul le avea În comun cu creștinismul. Știm, de asemenea, că În secolul al III-lea era la modă, printre platonicieni de ortodoxie Îndoielnică, să se compună texte gnostice; și, Într-adevăr, s-ar putea ca unele dintre acestea să-și fi aflat locul În colecția tîrzie de la Nag Hammadi. N-ar trebui să fie pentru nimeni o surpriză dacă acești paltonicieni, În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
istorică și culturală a capacităților umane („pe vremea aceea lucrurile stăteau altfel”) și așa mai departe. Gnosticii sînt antitradiționali Întrucît nu fac recurs la aceste trucuri ilogice. În tentativa lor de abordare onestă (și În lipsa lor de unitate și de ortodoxie), nu au ezitat să multiplice numărul transformărilor corespunzător cu seria de potențialități logice oferite de fiecare episod. Atunci cînd interpretarea gnostică a Genezei ajunge la Șarpe, direcțiile principale ale narațiunii gnostice sînt deja limpezi. Șarpele poate acoperi doar cîteva posibilități
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
șah efectuează o serie de operații cu scopul de a cîștiga o bătălie logică complexă, religia nu cîștigă prin logică, ci prin alte abilități, mai eficiente, care sînt uneori intens repulsive minții omenești. Cu toate acestea, se pare că formarea „ortodoxiei” are loc sub imperiul unei reguli, și anume aceea că „rulînd” un program anumit În numeroase minți omenești pe o durată lungă, cu cît sursa de autoritate are o mai mare putere de pătrundere, cu atît credința va tinde să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a expresiei populare „i-a intrat pe o ureche și i-a ieșit pe alta”, am dori să mai facem și observația că, oricît de rațională, soluția lui Proclus este suspectă. Chiar dacă ea a ieșit, ca să spunem așa, pe urechea ortodoxiei și n-a fost condamnată la vremea ei (a fost Însă mai tîrziu), s-ar fi cuvenit să fie condamnată, căci e limpede că duce la docetism: un Isus născut pe ureche n-ar putea avea un trup ca toți
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
diferită. Marcionismul continuă să ființeze pînă la jumătatea secolului al IV-lea și chiar atunci cînd persecuțiile vor izbuti să dezrădăcineze comunitățile din orașe, cele din spațiul rural vor supraviețui. În secolul al V-lea Theodoret din Cyr convertește la ortodoxie opt sate marcionite din dioceza lui. După asta, urmele marcionismului se pierd vreme de două secole. 4. Interpretări Pasionata interpretare dată de Harnack, a unui Marcion reformator raționalist, și-a găsit pînă În prezent numeroși suporteri 59. Recent, R. Joseph
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Paulinist Theology in the Second Century (AAR 46), Scholars Press, Chico, CA, 1982, a Încercat să arate că Marcion nu modifica textus receptus al NT (Întrucît acest text nu exista În vremea lui), ci textus receptus a fost modificat de ortodoxie, pentru a răspunde provocării lui Marcion. 36. În legătură cu sistemul de opoziții dintre Noul și Vechiul Testament utilizat de Pavel, vezi E.P. Sanders, Paul, the Law, and the Jewish People, Fortress Press, Philadelphia, 1983. 37. Gal. 2.8. 38. Gal. 2.4
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai vorbim de trupul Mariei, și Încearcă să rezolve probema diminuîndu-i oarecum importanța. Trupul nu Își poate avea locul Înaintea lui Dumnezeu, Însă are un loc În cer. Era tot ce putea admite Desiderius, care se situa astfel mai aproape de ortodoxie decît unii dintre Părinții antiohieni (vezi Introducerea). Potrivit lui Sacconi, monarhienii din Bagnolo erau fantaziaști ca Nazarie, Însă Înlocuiseră traducianismul bogomil prin doctrina origenistă a preexistentei sufletului. Anselm din Alexandria mai precizează că Nazarie Împărtășea vechea teorie a zămislirii și nașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nici Întru totul bun, nici rău (deși este mai mult bun decît rău). Iar În cîteva cazuri, acesta este punctul de vedere care separă, de fapt și În ultimă instanță, o sectă cum ar fi bogomilii sau catharii moderați de ortodoxie; și tot aici rezidă explicația interesului pe care un luteran militant ca Adolf von Harnack Îl arată lui Marcion, În care vede campionul unui luteranism avant la lettre. Harnack a fost de părere că Luther ar fi trebuit să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
secolului al XIX-lea, de romanticii englezi. Nonconformist În viața socială și În vederile sale religioase, care au fost făcute publice abia la o sută cincizeci de ani după moartea sa, Milton a respectat, cu toate acestea, limitele stricte ale ortodoxiei În marele său poem. În ciuda măreției lui dramatice, Satan - eroul poemului - rămîne adversarul invidios al unui Dumnezeu atotputernic. În ceea ce Îi privește pe Adam și Eva, ei păcătuiesc În buna tradiție augustiniană, dintr-un liber arbitru care nu este, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]