3,831 matches
-
sud, dar și mai sus, peste (nordul) Dunăre. Anna Comnena afirma și ea că "toți cei care duc o viață nomadă sunt numiți, în limbaj comun, vlahi". Acești vlahi, a căror valoare se dovedise în lunga și greaua luptă cu ostașii țarului Samuil, devin acum, la începutul secolului al XI-lea, un adevărat "depozit de luptători" pentru împărații din Constantinopol. Astfel, încă la 1027, se văd vlahi în oastea bizantină din sudul Italiei, alături de ruși, vandali, pecenegi, bulgari, macedoneni-pe la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Alexios Vranas. Dar nici el n-a condus bine operațiile militare, ba mai mult, s-a revoltat împotriva bazileului (împăratului), complicând și mai mult situația statului bizantin. Împăratul Isaac a reușit să înăbușe revolta lui Vranas, dar o parte din ostașii săi s-au refugiat spre nord și s-au alăturat forțelor conduse de Petru și Asan-evenimentele acestea se petreceau în iarna 1185 și primăvara 1186. În urma acestor eșecuri, în vara lui 1186, Isaac Anghelos a pornit în persoană împotriva răsculaților
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cât și ale coloniștilor germani. Sașii din zona Sibilui urmau să plătească vistieriei regale, 500 de mărci de argint anual și să trimită 50 de luptători în oastea regelui, iar în afara țării, dacă oastea era comandată de rege, 100 de ostași. Oaspeții sași puteau să-și aleagă singuri dregătorii locali, iar regele numea un comite în fruntea provinciei lor, erau liberi să-și aleagă preoții și le plăteau decima. Ei puteau circula liber cu mărfurile lor în regat, aveau dreptul să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
proporții. Cavaleria mongolă, atacând pe neașteptate, a pus de la început în dificultate armata regească prin tirul de săgeți, încât trupele ungare s-au retras în mare derută de pe câmpul de luptă, iar mongolii au măcelărit mii de oameni, nobili, prelați, ostași. Regele Bela, scăpat cu greu din încleștarea luptei, s-a refugiat în Austria, apoi în Croația, pe o insulă, urmărit de mongoli, dar continuând acțiunile de apărare. După victoria de la Mohi, mongolii au luat cu asalt capitala regatului, Pesta, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cavalerilor teutoni în Transilvania-acțiunea este strâns legată de rolul Ungariei de cruciată perpetuă în Răsărit. Chemarea cavalerilor este asociată cu un pact încheiat în Orient de regele Andrei II-cruciat, mergând până în Egipt, el a văzut la Locurile Sfinte pe călugării ostași germani (teutoni) și a crezut că în țara sa, străvechi teritoriu de cruciată, ei pot duce mai bine lupta contra păgânilor (cumanilor) decât în orient. Aduși aici în 1211, teutonii aveau rol de avangardă a cruciatei, nu apărători de hotar-în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
miezul legendelor, a "domnului", care "domnește" și "decât care nu poate fi o putere mai mare". Și este, în sfârșit, exemplul hanului cuman, stăpân de la munte la mare, precum de la acești cumani, mai mult decât de la tătari, este preluată deprinderea ostașilor și vânătorilor cu arcul. Să vedem care era harta (întinderea) Țării Românești. Într-o lume de văi, în care românii trăiseră până atunci răzlețiți în "țări", valea Argeșului a ajuns să-și impună voievodul, "care este acum domn român, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fi fost, era previzibilă o acțiune, o ripostă zdrobitoare a lui Basarab împotriva armatei regești. În cele din urmă, campania regelui Carol Robert sfârșește într-un dezastru: astfel, într-un defileu îngust, cuprins între stânci împădurite, la o posadă (trecere), "ostași cu lungi căciuli țuguiate, sarici întoarse pe dos și opinci prăvăleau bolovani sau trimiteau o ploaie de săgeți, după cel mai bun sistem tătăresc, pentru ca apoi să lovească cu măciucile. Singura cale de retragere era tăiată cu garduri de mărăcini
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o supune, dar nu știm dacă a urmărit să respingă pe moldoveni sau să înfrunte pe feudalii locali. Această relatare este verosimilă căci, în 1393, cînd cneazul Witold al Lituaniei atacă posesiunile lui Feodor Koriatovici, domnul Moldovei, Roman I, trimite ostași pentru a întări garnizoanele cetăților din Podolia. În concluzie, între 1382-1390, între hotarele statului Moldova era înglobat tot spațiul carpato-nistrean. Încorporarea teritoriului de sud-est a Moldovei se situează în timpul domniei lui Lațcu (după 1370). În plus, împărțirea administrativă ulterioară a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nou, și tocmai în acele momente, Zablocki căzu bolnav la pat mai multe zile. Totuși, la sfârșitul lui septembrie, nota Korsak, Zablocki fusese trimis în Oltenia să organizeze rezistența cu câteva mii de panduri, 4 tunuri, 1.000 de „fantassins” (ostași pedeștri) și două escadroane de cavalerie, neîncetând să ceară ofițeri și bani. Urmând firul surselor documentare polone, s-ar părea că însăși inițiativa acelei tabere aparținea emigrației polone, ceea ce este inexact, de vreme ce rezistența armată a fost o preocupare constantă a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
zăbovim asupra acestei figuri intrate în legendă. Vom sublinia doar că autorul menționat este îndrituit să socotească că unele calificări ca, de pildă, general de aventură, „un erou în felul francezului Dumouriez”, sunt cu totul deplasate. Bem a fost un ostaș cinstit și viteaz, un patriot înflăcărat, fără însă să ajungă la o concepție limpede definită. Nu era un partizan al partidei democratice, de unde și aversiunea față de el a lui Wysocki, fiind înclinat, ce-i drept, către partida lui Adam Czartoryski
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sângele orbește pentru o cauză nedreaptă, iar Bolliac îl numea „erou al libertății popoarelor”. Pentru Zoe C. Golescu, generalul Bem „valorează singur cât 20.000 de soldați”. Atitudinea lui Bem față de români era împărtășită și de alți ofițeri superiori și ostași polonezi din armata revoluționară maghiară, îndrituind cele mai mari speranțe de conciliere. N. Bălcescu, scriindu-i lui Ion Ghica din Pesta, la 22 iunie 1849, observa că „toți lehii din legioana lor, ce se află în Transilvania, sunt cu totul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sunt sigur că el ascunde mari proiecte”. Bem i-a trimis pe români să-și îndeplinească misiunea la Debrețin. Neîndoielnic că atitudinea lui Bem i-a dezorientat pe români, dar Bălcescu nu a crezut în spusele generalului că este numai ostaș și nu se ocupa cu politica. Descriind întâlnirea cu Bem, conaționalul său Ilinski preciza că generalul subliniase că nu voia să se amestece în treburile politice fără știrea președintelui, adică a lui Kossuth. Bem spusese adevărul, de vreme ce i se interzisese
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
observațiile altor istorici: mutarea războiului pe terenul inamicului, zdrobirea rezervelor generalului Moller. Obiectivele erau, evident, foarte importante și greu de atins. Totul depindea de forțele angajate în luptă: armata lui Bem și prezumptivele forțe răsculate ale ciangăilor și moldovenilor. Numărul ostașilor generalului Bem este dat diferit în izvoare diferite - de la 2.000 la 11.000 de oameni. În realitate, detașamentul său nu depășea 3.000 de oameni cu 6 tunuri. Pe lângă Bem se aflau și români (Caracaș, Bălăceanu, Costescu și Cezar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se petrecea în Transilvania și Ungaria. Pe de altă parte, moldovenii nu erau pregătiți să se atașeze de trupele lui Bem de vreme ce fruntașii luptei revoluționare se aflau peste graniță, populația era dezinformată și vedea că detașamentul era prost înarmat, unii ostași chiar și numai cu topoare. În sfârșit, una dintre cele mai mari erori ale lui Bem a consistat în încrederea față de turci, repede înșelată. La Paris, unii români aflaseră că trupele lui Bem avuseseră o frumoasă conduită, plătind toată aprovizionarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la 8 iulie 1848, dar a fost pusă la cale în martie-aprilie 1849, ca urmare a victoriilor lui Bem și confirmată la 21 mai, cu prilejul întâlnirii de la Varșovia între țar și Francisc Iosif. Epilogul este cunoscut: 240.000 de ostași ruși vor trece granița Ungariei și a Transilvaniei, 60.000 vor debușa în Galiția, 40.000 rămâneau ca rezervă în Principate. Ultimul bastion al revoluției cădea sub lovitura țarului. Nu intră în obiectul expunerii noastre cauzele acestei căderi, dar nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
provinciilor pierdute, Alsacia și Lorena. Visează să se răzbune, punând în același timp înfrângerea pe seama inferiorității numerice a trupelor franceze în raport cu armata germană. Ei mizează așadar pe femei să aducă pe lume prunci frumoși și vânjoși, care să devină vajnicii ostași ai zilei de mâine. În acest scop, după cum explică profesorul Adolphe Pinard, inventatorul puericulturii, era necesar ca tinerele femei să aibă o sănătate înfloritoare și o constituție robustă, deoarece vigoarea fătului se formează încă din timpul vieții prenatale. Prin urmare
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mai de care. Femeile își înșeală soții chiar în clipa în care aceștia cad străpunși de focurile mitralierelor. Desigur, nu toate femeile "îl au pe dracu' în ele". Există multe neveste și tinere virtuoase, care așteaptă cu credință revenirea bravilor ostași. Însă se întâmplă adesea ca soldații să se simtă neînțeleși de familiile lor. Chiar și atunci când nu-și acuză nevestele sau surorile de frivolitate și nepăsare, soldații le poartă pică pentru că acestea nu pot înțelege confuzia profundă din sufletele lor
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lucru inedit, acesta nu este condamnat, cum se întâmpla cu flirtul perioadei Belle Époque, ci, dimpotrivă, este proslăvit. El se înfățișează ca o ultimă rămășită de speranță, ca un ultim suflu de viață pentru soldatul muribund. O altă consolare a ostașului, un alt tip de flirt permis în timpul Primului Război Mondial este cel întreținut cu "nașa" sa, cu "zâna sa bună", care, de acasă, se gândește fără încetare la el. Aceste "nașe" din timpul războiului sunt considerate "o instituție încântătoare" chiar și de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în vârstă cu părul grizonat, o mamă de familie, sau o fată tânără și drăguță, o potențială logodnică? "Despre cine ești, mult prea puține știu", scrie un alt fin ocrotitoarei sale, în poemul La Marraine des poilus (Zâna bună a ostașilor) al lui A. Leclerc: Îți știu doar numele: halal de-așa știință; Habar n-am de ești blondă ori roșcată Ori brună, și de ți-e ochiul dulce și plin de-ngăduință. Poate că ești bunică și te gândești acum
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
plin de-ngăduință. Poate că ești bunică și te gândești acum, Când fruntea-ți împresoară șuvițe argintii, Privind în urmă la al vieții-drum, La propriii tăi nepoți, la propriii tăi copii. Dar ce mai contează, când, la urma urmei, pentru ostaș în primul rând ocrotitoarea: E o femeie care la mine cu drag se tot gândește, Ce se cutremură când tunul cutremură pământul, Pe care trista-mi soartă o mișcă și-o mâhnește. Este o femeie "pe care-o iubește pur
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
simplu / Cu sufletu-i curat"81. Lucru cât se poate de grăitor, adesea relația de seducție se înfiripă fără a ține seama de vârsta și de starea civilă a respectivei doamne. "Atâta-ți spun, dacă mai continui să-ți asaltezi ostașul cu răvașe așa înflăcărate, am de gând să-i trimit portretul tău", își amenință un domn bătrân consoarta, ajunsă și ea la o vârstă respectabilă, într-o caricatură publicată într-un cotidian de mare tiraj 82! Unii soldați angajează o
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Or găsirea unui soț era acum un lucru mult mai anevoios decât în perioada Belle Époque. Războiul făcuse ravagii în rândul populației masculine și crease o întreagă generație de "văduve albe". Pe front, "orice glonț care străpungea fruntea unui tânăr ostaș așeza în același timp pe aceea a unei fete tinere vălul Sfintei Ecaterina"99. Încă din primul an de război, au fost pierdute 30 % din efectivele masculine cu vârste cuprinse între 20 și 35 de ani, ceea ce condamna tot atâtea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
citat de Françoise Thébaud. 77 Dr. Huot, La Psychologie du soldat, La Renaissance du livre, Paris, 1918, citat de Françoise Thébaud. 78 A. Leclerc, Des chansons, des vers. La Grande Guerre, Éditions Fallet, Bois-Colombes, 1917. 79 Mic anunț al unui ostaș citat de Françoise Thébaud. 80 Paroles de poilus. Lettres et carnets du front, 1914-1918, Librio, Paris, 1998. 81 A. Leclerc, op. cit. 82 Delphine Wauthier, L'Image de la femme dans la caricature des grands quotidiens, 1914-1919, lucrare de masterat, citată de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
epuizați de conflict, anarhia atinge frontierele; bande de tîlhari sînt semnalate în Muntenia și chiar la frontiera moldavă, radicalii pretinzînd că aceste bande sînt formate din unguri. În sfîrșit, războiul pare a întări fraternitatea româno-rusă. Marele duce Nicolae întocmește lista ostașilor români cărora le este destinat cutare ori cutare ordin... Mediile politice rămîn tensionate. Ce se va întîmpla în viitor cu Basarabia? Semnarea de către ruși a unui armistițiu și a preliminărilor de pace cu Constantinopolul în ianuarie 1878 deschide o perioadă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
combine în sine credința pasionată a unui Robespierre și puterea de seducție a unui Napoleon. Profetul fără de arme este dublat de profetul purtător de arme. El este acel suflet al lumii admirat în același timp de filosoful Hegel și de ostașii din unitățile de gardă ale lui Bonaparte. Să privim mai atent la tipul de autoritate asociat carismei de către Max Weber. Vedem schițîndu-se un tablou de ansamblu: acest tip se suprapune întru totul peste cel al profetului din Vechiul Testament, arhetipul său
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]